Sfinții Martiri
În fiecare an în ziua de 9 martie se omagiază cei 40 de Sfinţi Mucenici, martiri ucişi în Cetatea Sevastiei la începuturile Creştinismului. Acest praznic se suprapune, ca multe altele din calendarul ortodox, cu o sărbătoare precreştină, când se practicau la început de primăvară anumite sacrificii închinate zeităţilor, pentru sănătatea oamenilor, fertilitate şi belșug.
Cei 40 de Martiri
Iată numele celor 40 de soldaţi creştini care au plătit cu viaţa crezul lor în Mântuitor: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Ei au devenit cei 40 de Sfinţi Mucenici, care la fiecare început de primăvară, mai precis pe 9 martie, sunt evocaţi şi cinstiţi aşa cum se cuvine.
Sacrificiu întru credinţă
Personajele pe care le pomenin azi au fost soldaţi creştini în slujba unui împărat roman păgân pe nume Licinius (308-324), un aprig prigonitor al creștinilor. Aflând despre credinţa oştenilor, guvernatorul Armeniei i-a silit să se închine idolilor, aşa cum se proceda în acele vremuri. Pentru că au refuzat, cei 40 au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Dar graţie apariţiei miraculoase a unor semne divine, aceşti adepţi ai creştinimsului au fost întăriţi în dreapta lor credinţă.
Guvernatorul i-a condamnat în cele din urmă la moarte prin îngheţare în Lacul Sevastiei. Numai că în acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit brusc, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra surghiuniţilor. Dimineaţa, deşi fuseseră scoşi vii din lac, bărbaţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, fiind lăsaţi să-şi dea ultima suflare.
Aceste întâmplări de o cruzime deosebită i-au şocat pe oamenii acelor vremuri, jertfa întru credinţă a celor 40 de martiri rămânând încrustată în memoria generaţiilor viitoare, până în ziua de azi.
Mucenici muntenești
Anul agricol tradiţional
Comemorarea celor 40 de Sfinţi Mucenici s-a suprapus în timp cu începerea Anului agricol tradiţional şi a generat o datină rurală care s-a păstrat până în contemporaneitate în unele sate româneşti din Arcul Intracarpatic.
În credinţa populară 9 martie este o dată importantă deoarece se încheie ciclul „Babelor”, fiind ultima zi a Babei Dochia care conform tradiției se transformă într-o stană de piatră. S-a confirmat din nou că am avut parte de apoape o decadă de zile capricioase, de mâine intrându-se în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”. La țară încă se sărbatorește venirea sezonului primăvăratic. Sperăm că va fi un interval tot mai frumos, mai cald, după trecerea accesului hibernal cum nu am avut toată iarna, iar perioada rămasă până la Exchinocţiul de Primăvară să fie agreabilă.
Prin părţile locului au existat obiceiuri legate de alungarea iernii. Astfel, în unele comune şi sate din Ţara Buzaielor se practica un ritual tradiţional de izgonire a sezonului hibernal: anume lovirea pământului cu felurite unelte din lemn, rostindu-se descântece ca să apară caldura şi să intre în locul ei gerul. De asemenea, era obiceiul de a se scoate în faţa casei plugul, care mai întâi trebuia trecut prin foc de către fierarul satului. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul muncilor de primavară, presărat cu alte datini, care astăzi s-au pierdut.
În alte zone erau cunoscute diferite practici magice pentru a grăbi venirea sezonului cald. Şi maghiarii organizau şi încă mai practică procesiuni specifice de alungare a iernii, tineri mascaţi străbătând localitatea în alai, cântând şi mâzgălindu-i pe faţă pe trecători.
Toţi invocau un anotimp agricol mai favorabil, cu belşug, sănătate pentru gospodari şi animalele din bătătură. Unii aprindeau focuri ritualice pe dealuri şi afumau curţile, anexele gospodărești pentru alungarea spiritelor rele.
Pomenirea morţilor
Tot astăzi creştinii îşi pomenesc morţii, după Slujba din biserică având loc împărţirea de pachete cu alimente de Post, dulciuri, fructe şi băutură. Dar în nici un caz nu…40 de pahare de vin, cum umblă vorba în popor. Acest obicei pitoresc despre care a auzit toată lumea, păstrat cam pretutindeni pentru a justifica unele…libaţii masculine, cere ca în această zi bărbaţii să bea… 40 de căni cu vin roşu, cinstind astfel jertfa Sfinţilor Mucenici!
Chiar dacă este o cantitate mult prea mare pentru un om cumpătat – fie vorba între noi – unii cheflii mai fac excese, cică de dragul…„tradiţei”! În mod simbolic se pot închina, acolo, câteva păhărele, deşi se spune în popor că „Ce-i prea mult, strică!”
Mucenici moldovenești
În credința străbună oamenii ştiau că în această zi specială se deschid Porțile Raiului, precum şi mormintele, de aceea se oficiază în lăcaşurile de cult ortodoxe Slujbe speciale, pomenindu-se morţii.
Apoi femeile împart în curtea bisericii atât la sărmani, cât şi la alte persoane venite la cimitir felurite pomeni.
Delicatese
S-a păstrat până în contemporaneitate datina preparării unor dulciuri specifice zilei de 9 martie numite mucenici, în onoarea celor 40 de Sfinţi Martiri. Se mai numesc bradoşi, măcinici sau sfinţişori, depende de zona geografică a ţării.
Sunt colăcei în formă de opt făcuţi din aluat, unşi cu miere şi nucă pisată, sau figurine din cocă fierte în zeamă dulce, cu nucă măcinată – delicatese culinare foarte populare în aşezările din vechiul Regat, în Moldova şi Oltenia.
Acest obicei a ajuns treptat şi în Ardeal, deşi nu este specific, fiind adus de către familiile strămutate de comunişti atunci când s-au făcut masive mişcări ale populaţiei legate de industrializarea forţată şi atragerea mâinii de lucru ieftine din zonele sărace.
Aceste bunătăţi se fac şi astăzi în multe case. Sunt împletituri coapte din aluat de cozonac, unse cu miere şi nucă. Alte prepárate au dimensiuni mici, în formă de opturi, fiind fierte în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Înainte de a fi consumaţi în familie s-au împărţiţi de pomană, mucenicii trebuie duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Horia C. Deliu
