Lucruri minunate se întâmplă în jurul nostru, iar unul dintre acestea a fost șezătoarea „călătoare” organizată sâmbătă, la Brețcu, după o pauză de aproape 70 de ani, la inițiativa Alexandrei Pintrijel Hagiu, organizatoarea șezătorilor intitulate „Femeile din Ținutul Căciularilor cos iie”.
Aproape că uitasem cât de mult se pot bucura locuitorii din satele comunei Brețcu atunci când în comunitatea lor se întâmplă vreo activitate care le redeschide cutia cu amintiri. În urmă cu câțiva ani am simțit bucuria imensă, amestecată cu emoție, în sufletul fiecărui brețcan prezent la spectacolul care a avut loc în comuna lor, în cadrul Festivalului de colinde și obiceiuri de iarnă „Crăciunul la Români”, organizat de Fundația Mihai Viteazul.
„A coase iie înseamnă a reînvia tradiția, a retrăi prin strămoșii noștri, a reda viață…”
Cu aceeași bucurie ne-au primit și sâmbătă, cu mic, cu mare, alături de preotul paroh al bisericii din Brețcu, Ioan Velimiroviciu și de părintele Anthonio Pintrijel. Sala Căminului cultural din sat era plină de voioșia copiilor- unii pictau, alții încercau să intre în tainele cusutului punctului de iie, de frenezia doamnelor-unele croiau materialul pentru ii, altele lucrau de zor la modelul ales sau împleteau-, de râsul zgomotos al bărbaților bucuroși că pot să stea în tihnă „la un pahar de vorbă”, încălziți de câte un pahar de afinată din care ne-au servit și pe noi. Acest minunat tablou uman a fost întregit de culorile și parfum de toamnă al fructelor și al bucatelor aduse de participanți, dar mai ales de frumusețea costumelor populare pe care unii dintre aceștia le-au purtat sau a celor ce erau expuse spre încântarea ochilor și a sufletului.
De departe „vedeta” șezătorii a fost „ bobocelul de trandafir”- așa cum a numit-o prietena noastră Mihaela Aionesei- o fetiță care abia a învățat să meargă dar care era îmbrăcată din cap până în picioare în toate piesele unui costum popular românesc, pe care nici măcar opincile nu au împiedicat-o să nu stea locului vreo clipă. Am remarcat-o și pe Emilia Nicolae, din Brețcu, care purta un foarte frumos costum popular din zona Vrancei. „ Mama e vrânceancă, costumul are peste 50 de ani iar marama peste 100 de ani” a precizat aceasta, mândră de „bogăția” pe care o etala. Alăturându-se grupului de la Covasna, din care a făcut parte și Luminița Bunghez, cea care a organizat, recent, o șezătoare la Covasna, doamna Lăcrămioara Roman din Mărtănuș era un pic nemulțumită că nu poate coase deoarece lumina „nu era prea bună”. Ne-a îmbiat, însă, cu niște „uscățele de pe vremea bunicii” care au fost atât de gustoase…că ne-am lins pe degete după ce le-am mâncat. „Le făcea când se ducea cu plocon (în vizită la copil mic), și în fiecare sâmbătă seara pregătea uscățele pentru duminică; le ducea în „casa mare” (camera cea mai bună-n.red) și duminica, când veneam de la biserică, scoatea desertul- ori uscățele, ori gogoși. Aluatul este făcut din ouă, rachiu de prune și făină, un pic de sare și date prin zahăr vanilat.”- a spus doamna Lăcrămioara, destăinuindu-ne astfel secretul gustoaselor uscățele.
Adâncită în lucrul la iia pe care o coase, Elena Cosneanu din Ojdula, îmbrăcată într-o veche și frumoasă iie, mi-a spus, printre altele: „Pentru mine, a coase iie înseamnă a reînvia tradiția, a retrăi prin strămoșii noștri, a reda viață. Când îmbrac iia, așa mă simt cel mai bine, așa aș umbla toată ziua și, sincer, aș dormi cu iia pe mine”.
Alături de Elena, având expuse spre prezentare mai multe planșe cu modele vechi de cusut iie, din mai multe regiuni ale țării, am întâlnit-o pe Ana-Maria Trandafir, din București, o mare iubitoare și promotoare a portului popular românesc. „Pentru mine e o mare bucurie că am fost primită și la șezătorile de aici. Am început să-mi cos și eu o iie de Ardeal, pentru că nu aveam, și mă simt foarte apropiată sufletește de ce se întâmplă aici, oamenii sunt deosebiți.”- ne-a mărturisit Ana-Maria.
Venită de la Târgu Secuiesc . . , poeta Mihaela Aionesei a spus: „Am venit să văd cum se cos costumele. Cred că fiecare care face o împunsătură de ac pune o bucată de suflet, o bucată de dragoste, și cred că vor fi cele mai impresionante costume. Și eu mă număr printre cei care vor primi un costum popular, mi-am dorit dintotdeauna un costum popular care să spună o poveste. (…) De data aceasta, costumul pe care îl voi purta are atâta dragoste în el încât nu știu dacă poate să existe o poveste mai frumoasă decât această expresie a iubirii prin a coase și a dărui costume populare.”
„Trebuie să începem să facem ceva pentru suflet, deoarece cu asta rămânem…”
Am intrând în vorbă și cu câțiva bărbați veniți la șezătoare, care nu s-au săturat să depene amintiri, ba mai mult erau și puși pe glume. „..Eu – cu privitul. Mi-am uitat sculele de cioplit acasă, sunt prea voluminoase (referindu-se la ustensilele de tăiat lemnele de foc pentru iarnă)” mi-a spus Nicolae Roman, îmbrăcat în frumos costum popular specific locului, care a venit împreună cu soția sa Emilia („vrânceanca”-n.red).
Întrebându-l ce înseamnă pentru el reluarea acestei vechi tradiții a adunatului în șezătoare, Gheorghe Spătaru, din Mărtănuș ne-a spus: „E bine să ne amintim de trecut, de aceea, ne-am bucurat cât am aflat că aici, la Brețcu, se va face șezătoare. Trebuie să începem să facem ceva pentru suflet, deoarece cu asta rămânem, să păstrăm tradiția, portul popular. Înainte se organizau Nedei și la Brețcu dar, din păcate, acum nu se mai păstrează acest obicei pe care să-l dăm mai departe tinerilor, care, uitați ce veseli sunt că iau parte la șezătoare!”
Cât a stat la șezătoare, zâmbetul nu a lipsit nicio clipă de pe chipul celui despre care am aflat că se numește Dumitru Rențea, brețcan, stabilit în București, care era îmbrăcat „în civil”. Venit pe plaiurile natale la sfârșit de săptămână, acesta a răspuns invitației lansate de doamna Lăcrămioara de la Mărtănuș . „Aflu că e prima șezătoare, după foarte mulți ani. Fetița mea s-a dus acasă să aducă ac și ață ca să coase și ea ceva.(…) Îi voi propune soției mele să ne facem și noi costume populare- eu specific Brețcului, iar al ei să fie din zona Sucevei, de unde e de loc” a menționat Dumitru Rențea.
Alexandra Pintrijel-Hagiu, cea care a avut inițiativa organizării Șezătorii de la Brețcu nu a stat nicio clipă, pe parcursul întregii seri: a măsurat pânza, a croit-o, a cusut, i-a îndrumat pe copii în arta cusutului dar și a picturii. „Sunt bucuroasă că am început cu bine Șezătoarea „călătoare”, cum am denumit-o eu, pasărea măiastră a prins aripi și s-a oprit în primul ei cuib din marea ei călătorie. Această bucurie o văd pe chipul fiecărui participant- cred că acesta este un dat- eu am răspuns doar unei chemări și sperăm să devină o tradiție și să organizăm șezătoarea le Brețcu în fiecare an, în luna octombrie.”
„Se Țese Fir de Neam la Brețcu”
Cu aceste cuvinte și-a început relatarea despre acest minunat eveniment, pe pagina sa de socializare, liderul Asociației „Calea Neamului”, medicul Mihai Tîrnoveanu din Brașov. Pe lângă bucuria de a se se reîntâlni cu mulți oameni dragi alături de care, ce ceva vreme „ Țese Fir de Neam” în mai multe localități ale județelor Covasna și Harghita, neobositul ROMÂN Mihai Tîrnoveanu a venit să afle în ce stadiu este una dintre lucrările Asociaței, respectiv coaserea a 100 de costume populare pe care copiii din Doboi (Harghita), Brețcu și Tg. Secuiesc (Covasna) le vor primi în dar de Ziua Națională a României.
„Dacă vreți să le îndepliniți dorința puteți trimite orice sumă de bani în contul destinat confecționării acestora: BRD: RO 62BRDE080SV52855930800, Asociația Calea Neamului (pentru euro se adaugă la cont, SWIFT BRDEROBU și adresa băncii: Poienelor, nr.2, bl.211, Brașov). Un costum popular complet pentru fete și flăcăi costă între 165 si 230 de lei. Ele vor fi confecționate în Voinești Covasna și vor ajunge la 100 de copii din Doboi (Harghita), Brețcu și Tg. Secuiesc (Covasna). Nu trebuie să vă mai spun cât de important este ca românașii noștri să crească în duhul adevăratelor valori românești, să le fie transmise veșmintele moșilor si strămoșilor lor ce aveau de multe ori sub haina militară sau preoțească costumul popular românesc.” a spus acesta.
Despre bucuria de a primi în dar o asemenea „comoară” mi-a vorbit Aurora, o fetiță cu chip de abanos și păr cârlionțat, în vârstă de 8 ani: „ Mă bucur că pe 1 Decembrie voi primi și eu un costum popular, îl voi purta cu mare drag”.
Turiști bucureșteni…la șezătoare
Nu mică a fost mirarea tuturor celor prezenți la Șezătoare când „s-au trezit” că le vin oaspeți: 18 bucureșteni, aflați în vacanță în județul nostru, însoțiți de Costin Ion Corboreanu, reprezentantul firmei de turism. Bucuria că pot lua parte la o astfel de activitate inedită pentru marea lor majoritate se putea citi pe chipurile tuturor. Vorbăreață nevoie mare, Manuela Rădulescu ne-a spus: „Prin ghidul nostru am fost invitați la această sărbătoare și am fost bucuroși să vedem cum decurge această șezătoare aici, la Brețcu, în județul Covasna, despre care noi am auzit doar din poveștile părinților și a bunicilor sau din citit. Să-i spuneți ghidului meu să ne aducă și la alte activități de acest gen.” Iar eu am asigurat-o că îi vom ține la curent cu toate activitățile culturale românești care se desfășoară pe parcursul unui an, în județul Covasna, și de la care nu ar trebui să lipsească.
„Îmi place forte mult ceea ce văd aici și mi se pare o idee foarte bună că s-a reluat acest obicei străvechi. Am gustat din mâncarea și băutura aduse aici, sunt absolut excepționale toate. Chiar ne bucurăm că am ajuns, ne place la dvs!”- mi-a mărturisit o altă turistă din București.
Din grupul de oaspeți a făcut parte și Cristian Alexandru Catană, redactor șef la revista „Vacanțe la țară”, care a precizat: „Promovăm tradițiile și mă bucur foarte mult că am avut șansa să interacționăm cu tradițiile din localitatea Dvs. Așa cum ați remarcat mai devreme, pe chipul meu era un zâmbet, un zâmbet de mulțumire pentru că mai există oameni da Dvs și ca mulți de aicea care s-au implicat în organizarea acestui eveniment care înseamnă ceva pentru România , în primul rând. Mă bucur să văd că cei mici pot moșteni de la Dvs acest port popular pe care îl aveți”.
Oaspete, în interes de serviciu, a fost și Simona Lazăr, realizator la Radio România Antena Satelor, care a realizat un interviu cu o parte dintre participanții la Șezătoare, ce va fi difuzat pe acest post.
Costin Ion Corboreanu, reprezentatul firmei de turism care a inclus în traseul turiștilor bucureșteni și participarea la Șezătoarea de la Brețcu, și cu care nu am putut să discut la momentul respectiv, mi-a transmis aseară, târziu, câteva gânduri despre întâlnirea cu „brețcanii” și cu ceilalți care au fost prezenți la acest minunat eveniment : „ Am întâlnit o mână de români inimoși, care cu mult efort și trudă încearcă să mențină tradițiile românești într-o zona unde românii sunt minoritari. Din păcate efortul lor este puțin cunoscut și promovat concret. În mine și agenția pe care o conduc au un prieten care va încerca să-i facă cunoscuți în țară, și nu numai.În viitor sigur vom mai organiza excursii la evenimentele importante.”
Noi vă așteptăm cu mare drag pentru că turiștii din țară trebuie să știe că ROMÂNII din Covasna fac lucruri minunate pentru păstrarea tradițiilor și portului popular strămoșesc.
Maria Crețu-Graur
