Sâmbătă și duminică, 20-21 iulie 2019, am sărbătorit alături de iubitorii folclorului românesc, la Nedeia Mocănească a voineștenilor.
Secole întregi de tradiție s-au scurs sâmbătă și duminică din negura vremii, spre a împleti în fața covăsnenilor și a tuturor românilor participanți momente de excepție ale bogatei culturi folclorice cu care se mândrește țara. Cu zâmbete, cu voie bună, frați veniți din afara județului pentru a încinge jocuri populare, a se înfrupta din bucatele tradiționale servite de-a lungul festivalului și, deci, de a semna condica la acest nemuritor punct cronologic din istoria voineștenilor, au petrecut un week-end de excepție în sânul naturii, la Valea Zânelor, Voinești, Covasna.
Pentru patrie, cu suflet
Nimic nu ne bucură mai mult decât unitatea și liniștea sufletească. La Nedeia Mocănească, minoritățile s-au alăturat cu încântare grupurilor de festivalieri și, contrar numeroaselor vești care circulă în mediul online cu scopul de a dezbina poporul, participanții au emanat nimic altceva decăt voie bună și încântare.
Tabloul unic oferit la Nedeia Mocănească nu poate fi perceput vizual, ci doar sufletește. Astfel, am inspirat aerul curat al munților și ne-am desfătat inimile cu o mulțime furnicară ce, plină de mândrie, își căra portul tradițional de o parte și de alta a scenei. Publicul se oglindește în invitații speciali ai spectacolului și adoptă același port. Întrezărim copii de toate vârstele, părinți ce vor să întipărească adânc în conștiința lor dragostea pentru patrie și importanța istoriei, bunici cu ochii nu la fel de tineri, dar la fel de atenți și de nerăbdători.
Mireasma bucatelor tradiționale îmbie o ceată de oameni să își potolească foamea la mese. Bulzii de caș proaspăt, plăcintele cu brânză de la munte și costițele sunt doar câteva dintre delicatesele din care ne-am înfruptat în aceste zile.
Magia din munți
Tabloul festivalului a fost cu desăvârșire întins pe campingul Valea Zânelor, un spațiu idilic ce a oferit nota autentică, de munte, întregului peisaj al evenimentului.
Înconjurați de brazii falnici, cufărul comorii strămoșești al acestor tradiții s-a deschis, ca în fiecare an, în Voinești, la Camping Valea Zânelor, situat în partea de est a Stațiunii Covasna. Aflat aproape de Cetatea Dacică, acest loc ascunde o poveste pe care localnicii o împărtășesc cu drag. Legenda spune că în cetate a trăit Ileana Cosânzeana, idealul feminin al lui Făt-Frumos, cea mai frumoasă fată din țară.
Artiștii inimilor noastre.
Nume mari și îndrăgite din folclorul românesc s-au regăsit pe lista de invitați la Nedeia mocănească a voineștenilor. Alexandru Baciu, Cristian Pomohaci și Mioara Velicu au fost doar câțiva artiști ce au încântat publicul la sărbătoarea din Voinești.
Susținerea unui simbol strămoșesc.
Sântilia – Nedeia Mocănească a voineștenilor este organizată de Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu şi Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Ovine Covasna, „Proiect Cultural prioritar realizat cu sprijinul financiar al oraşului Covasna”, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Covasna și agenți economici din zonă.
Printre partenerii evenimentului se numără: Casa Orășenească de Cultură Covasna, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Școala Gimnazială Avram Iancu, Crucea Roşie Filiala Judeţului Covasna, S.C. Turism Covasna, Hotel TTS, Hotel Clermont, Hotel Montana, Hotel Bradul, Hotel MonteCervo și Hotel Dacia.
Dat fiind efortul imens pe care Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu îl depune în fiecare an, am decis să discutăm cu doamna Flavia Lungu, vicepreședinta asociației. Dumneaei a vorbit deschis despre ce reprezintă cu adevărat Nedeia Mocănească din punct de vedere istoric și, bineînțeles, emoțional.
Ne puteți prezenta o scurtă istorie a festivalului pe care îl organizați? Cum a început totul și care a fost ideea de temelie pentru Nedeia Mocănească?
Sântilia voineștenilor este un străvechi obicei, strâns legat de practicarea păstoritului. Cea mai veche descriere a Sântiliei voineștenilor o găsim în cartea lui Orban Balazs, apărută la 1868, însă avem argumente care demonstrează că acest obicei era practicat încă înainte de anul 1600.
An de an, tinerii ciobani coborau din munţi în preajma datei de 2 august, atunci când se sărbătorea Sfântul Ilie pe stil vechi, să îşi aleagă neveste dintre fetele de măritat. Se adunau în mijlocul satului, „sub nuc la Neta”, „în răspinteni”, le dăruiau fetelor păpușile de caș, primind în chip de acceptare, un bucheţel de busuioc, pe care-l purtau la piept, la brâu sau la pălărie, pe tot timpul desfăşurării nedeii. Începând cu anul 1968, obiceiul Sântiliei a fost transpus într-un spectacol regizat, care respectă, simbolic, ceremonialul unei nunţi voineștene tradiţionale. Astfel, a căpătat un caracter nou pe temelia datinilor moştenite din moşi-strămoşi. Rigorile comuniste au interzis denumirea de Sântilie, preferându-se cea de nedeie, însă, în ultimii ani, s-a remediat această nedreptate. Generații întregi de voineșteni își aduc aminte cum au participat la această sărbătoare, îndeplinind, pe rând, rolurile de miri, nași, vornici, nuntași la Sântilia din Poiana Nedeii din Valea Zânelor.
Cu peste 20 de ani în urmă, la înființare, Asociația Cultural Creștină „Justinian Teculescu” și-a asumat, prin statut, sarcina organizării acestui eveniment, pornind de la convingerea că Nedeia trebuie să se facă pentru că „aşa am apucat din bătrâni”, pentru că tradițiile trebuie păstrate și duse mai departe. An de an, evenimentul a crescut și cantitativ, dar mai ales calitativ.
După informațiile primite de la doamna Flavia Lungu, oferim spre lecturare o parte din textul tradus al autorului Orban Balazs, descrierea sărbătorii de Sfântul Ilie:
Dacă n-am reușit să vă pun o poză cu portul popular din Covasna, măcar vă descriu o sărbătoare interesantă, aceasta fiind alesul fetelor de Sf. Ilie și nunta legată de asta.
Bărbații vlahi din Covasna nu prea stau acasă, marea majoritate a lor sunt pe munți sau în Principatul Dunării cu oile; dar de Sf. Ilie, mai ales cei la care le-a venit timpul să se căsătorească, se duc acasă. După terminarea slujbei, toți se adună într-un loc stabilit. Fetele împodobite, cu buchete de panglici, frumos înroșite, apar una câte una. Cele care deja au iubit, în grabă se duc la cel ales și ținându-l de mână, îl conduc în mulțime; cele care n-au, așteaptă într-un cerc/semicerc ca frumusețea lor să cucerească. Dupa ce toți s-au adunat, începe muzica, începe dansul și toată lumea dansează toată ziua numai și numai cu cel ales, încercând să simbolizeze atașamentul fidel. Dansurile sunt de două feluri: dansul în pereche, când femeia cu bărbatul dansează când îmbrățișandu-se, când învârtindu-se, când sărind pe loc, și dansul singular, când numai bărbații, cu bâta de oier, fac sărituri vioaie, învârtituri îndrăznețe și diferite figuri de dans, chiuind. Mai există și un al treilea dans, așa numita ‘horă’, când băieți și fete, alcătuind un cerc mare, cu o mișcare lentă și înceată, împing pământul pe ritmurile muzicii. Dansurile nu dau semne de fericire, sărbătoare, pentru că bărbatul nici în timpul dansului, nici după, nu vorbește cu aleasa. Și cum cu ocazia asta, numai candidații la căsătorie dansează, se poate vorbi despre dragoste mută.
Petrecerea ține trei zile. A treia zi, seara, feciorul însoțit de prieteni și de cele mai multe ori de muzicieni, se duce la casa alesei, cere să fie adăpostit pentru seara respectivă; dacă fata îi vine în față, să-i dea de veste că-i bine venit, este semn sigur că nu va fi refuzat, după aceasta repede se întâmplă cererea și logodna, și pentru ca tânărul să se întoarcă la turmă, pentru că n-are mult timp de pierdut, de regulă a doua zi urmează nunta.
Dimineața, pe căruța împodobită, ornamentată cu pături colorate, pleacă cei doi vornici de asemenea împodobiți și înfloriți (n. : probabil e vorba de florile de nuntă) să cheme neamurile și cunoscuții la nuntă. Mirele, ca avans, trimite un cozonac mare și turtă dulce miresei. După adunarea nuntașilor se duc la biserică, unde are loc slujba de nuntă. Acum începe cea mai interesantă și cavalerească parte a nunții, cursa de cai. Mireasa dă două premii pentru cei mai buni, un batic de matase, cozonac si palincă cu miere. Locul întrecerii de regulă e drumul sau un teritoriu drept și frumos, unde vin toți nuntașii după miri. Au marcat punctul de plecare și linia de final; feciorii veniți călare se așează în linie, unul lângă altul și la un anumit semnal, pleacă în galop rapid. Primul care ajunge la linia de final, câștigă baticul de mătase, al doilea cozonacul și palinca cu miere. Acum, având în față câștigătorii, cu mândrie de câștigători, toți călăreții pleacă pe ocolite, ca să depășească nuntașii aflați pe drumul spre casa unde se va ține nunta; pe drum îi servesc din ploscă pe toți cu care se întâlnesc, a refuza este nemanierat. Chiuind și strigând, călăreții intră la casa de nuntă, unde nevasta cu solemnitate dă premiile câștigătorilor. După asta urmează așezarea la masă.
Masa este foarte bogată, mai că nu se prăbușește sub palinca de miere, cozonac și alte mâncăruri și băuturi (bunătăți). Ospățul începe cu brânza pofticioasă și palincă, de regulă se termină cu friptură. Poftitul la mâncare și băutură e treaba vornicilor, care sunt în picioare, au plosca mereu plină și cum sticlele se golesc, ei au grijă să le reumple. La sfârșitul mesei, nașul adună cadourile miresei, care pot să fie bani, baticuri, pânză și lenjerie. În acest timp miresei i se face cocul (n. : e vorba de conchioluitul miresei) și începe dansul miresei. După terminarea dansului, se dau cadourile mirelui pentru părinții miresei – cămăși cu cusături sclipitoare, ei imediat le îmbracă și câte un pic dansează și ei.
Seara următoare cheful continuă la naș, pentru asta el primește nouă cozonaci, întinși de trei ori.
A treia zi se sărbătorește la casa mirelui, unde se mută mirii, primind urări de noroc și binecuvântare. Soțul însă, dupa 1-2 săptămâni de stat acolo se întoarce în munți la turmă, nevasta sa rămâne acasă, pentru că femeile vlahe sunt iubitoare de confort și în treburile bărbătești nu prea ajută, ca femeile secuilor, ci își petrec timpul acasă fără treabă, sau cel mult cu țesutul. Bărbații lor, care trăiesc pe munți, le vizitează mai rar, cel mai mult de sărbători. (sursa: www.covasna-voinesti.blogspot.com)
În continuarea interviului, am întrebat-o pe doamna Flavia Lungu ce înseamnă pentru organizatori această minunată tradiție.
Pentru organizatori, pe lângă multă muncă, Sântilia voineștenilor înseamnă o imensă satisfacție, bucuria unei misiuni împlinite. Cred că fiecare dintre noi a simțit că și-a făcut datoria față de strămoși, dar și față de urmași, în egală măsură. Pentru că această tradiție trebuie să meargă mai departe!
Când am văzut sâmbătă și duminică, de Sântilie, cât popor s-a adunat pe Poiana Nedeii din Valea Zânelor, au început să-mi cânte în inimă versurile acestea frumoase, celebre: „Vin românii, vin cu toţii/ Vin românii toţi ca unul!/ Şi nu-i viscol să-i oprească/ Nici tunet să-i risipească!”. Pentru că exact aşa veneau românii noştri: mulţi, uniţi, frumoşi, veseli şi cu ştiinţa că trebuie să fie acolo – pentru că acolo au fost mereu, de când neamul nostru e neam pe pământul acesta!
Ce credeți că înseamnă pentru oamenii prezenți Nedeia Mocănească?
Pentru turiști, nedeia voineștenilor înseamnă un prilej de a vedea cu ochii lor cum românii din Covasna știu să-și păstreze tradițiile, portul național, cântul și dansul popular. De asemenea, e ocazia de a testa ospitalitatea voineștenilor, de a-i cunoaște mai bine, de a le gusta bunătățile păstorești tradiționale. Pentru toți cei prezenți, Sântilia înseamnă două zile în care lasă departe supărările și necazurile și, pur și simplu, se bucură de viață, de dans și cântec, de frumos.
Însă, în aceste zile, în Poiana Nedeii au fost niște oameni care, în copilăria și tinerețea lor, au trăit și au participat la Sântilii autentice. Este vorba de bătrânii satului, ciobani din tată în fiu, pentru care Nedeia mocănească este un prilej de aduceri aminte. Aceștia ne-au povestit despre faptul că „număram zilele până la Sântilie, număram de câte ori ne mai culcăm noaptea, şi bulzele pe care le mai mâncăm, de nerăbdare să venim şi noi la Sântilie” sau că „Aşteptam Sântilia ca pe Dumnezeu! Aia-i a mai mare bucurie! Atunci te-ntâlneai cu toţi…” Nea Din Costea a jucat la Sântilie și prin anii ’50, dar și în 2019!
În ce măsură credeți că au influențat aceste zile turismul covăsnean ani la rând?
Nedeia mocănească a voineștenilor a devenit un brand al zonei. În ultimii ani, am cunoscut turiști care se străduiesc să-și petreacă vacanța la Covasna în preajma sărbătorii Sfântului Ilie. Ne-au devenit prieteni statornici. Se bucură și petrec alături de noi, iar apoi, mergând acasă, duc vestea sărbătorii noastre. Obiceiurile nunții tradiționale, alaiul nuntașilor, cu caii și căruțele, toate acestea sunt mai puțin întâlnite în alte zone, drept pentru care reprezintă o atracție turistică. Cu siguranță, zilele de Nedeie au influențat turismul covăsnean!
Cine a prezentat în acest an festivalul și care au fost artiștii ce s-au regăsit pe scenă?
Sântilia voineștenilor a avut mare succes ani la rând şi pentru că am avut mereu prezente personalităţi ale cântecului românesc. În 2019:
Sâmbătă: grupul folcloric Răzeșii din Tupilați, Neamț, Ansamblul Junii Săceleni din Săcele, Alexandru Baciu din Covasna, Cristian Pomohaci; seara s-a încheiat cu un bal în aer liber, alături de formația condusă de Nini Călitu
Duminică: soliștii Sânziana Mircea, Daria Muntean,Ana Sandulea, Alina Oană și Tudor Mircea din Covasna, Elena Istrate din Brașov, ansamblurile Românașul și Junii Covăsneni din Covasna, Grupul de fluierași Mugurașii, Grupul Vocal Piatra Mare din Dobârlău, Corul Bărbătesc din Voinești, Ansamblul Cununa de pe Someș din Bistrița, Tudor Limbean, Ilie și Giulia Medrea, Mioara Velicu, Ionuț Fulea, Maria Butilă, Virginia Irimuș.
Evenimentul a fost prezentat de îndrăgiții Gheorghe Filip și Sergiu Vitalian Vaida.
La ce trebuie să se aștepte publicul în anul următor?
În fiecare an încercăm să ne depășim evenimentul de anul trecut. Cu ajutorul publicului modificăm în fiecare an câte ceva. De exemplu, anul acesta am modificat poziția scenei. Anul următor promitem că vom veni cu noi surprize, iar programul artistic îl vom pregăti cu grijă.
Ne bucurăm nespus de mult că există, în continuare, grupuri de români ce aleg să își clătească privirea cu tradițiile strămoșești. Ne bucurăm și mai mult că, fără doar și poate, acest eveniment este pe mâini bune și organizarea lui se va afla mereu sub atenta și ocrotitoarea aripă a Asociației Cultural Creștină Justinian Teculescu.
Sperăm ca, în următorii ani, preferințele și ideile politice personale să fie lăsate în urmă, iar prezentatorii să își formeze discursul mai atent și cu o notă mai accentuată de respect față de un public pe care, din fericire, Nedeia Mocănească a voineștenilor l-a adus în același loc, cu aceeași încântare, neținând cont de origine. În ciuda acestui aspect demn de menționat, suntem fericiți că, fără a ne lăsa atinși de glumele neconcordante cu un discurs calitativ, zilele de spectacol s-au rezumat la celebrarea tradiției strămoșești, conturând o unitate de neam ce rar ne-a fost dat să întâlnim. O unitate de neam pe care dorim să o susținem, să o respectăm și, evident, să o păstrăm.
Așteptăm cu drag următoarele ediții și ne manifestăm, dragi cititori, dorința de a vă vedea într-un număr cât mai mare, pe viitor, la Sântilia – Nedeia Mocănească a voineștenilor.
Adelina GHERASIM
