În jur de 700 de elevi din județ au adeverințe medicale care îi scutesc de orele de sport, arată datele Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Covasna.
Cu toții știm că sedentarismul distruge sănătatea, afectează creșterea și dezvoltarea organismului, având efecte negative inclusiv la nivel cognitiv și emoțional. Fie că este o activitate de grup, sau una solitară, sportul ajută deopotrivă adultul și copilul să se autocunoască, să își identifice limitele și să își depășească barierele. Bineînțeles că, în perioada școlarizării, accentul trebuie pus pe educație, pe orele de studiu în special. Aceasta este capcana în care mulți părinți și copii cad cu ușurință: nu mai reușesc să vadă importanța orelor de sport, considerându-le timp irosit, în defavoarea învățăturii. Pe de altă parte, orele de sport creează un cadru competitiv căruia nu mulți copii sunt pregătiți să îi facă față și să se conformeze, în general din cauza unei lipse de abilități sportive, abilități care se dezvoltă tocmai prin repetiție, prin diversificarea activităților fizice.
Participarea la orele de educație fizică este condiționată de o adeverință medicală care să indice faptul că elevul sau eleva este apt/aptă pentru aceste activități sau nu.
„Să vorbim puțin despre educație fizică: știți foarte bine că participarea elevilor la orele de educație fizică e condiționată de un aviz medical. În multe școli, ne confruntăm cu copii care nu au acest aviz medical. Ori nu se duc, ori medicul de familie cere bani și dacă sunt familii cu 5-6 copii, foarte puțini aduc adeverințele. Sunt unele localități în care profesorii de educație fizică, în timpul orei, se deplasează cu copiii la cabinetul medical, iar medicul examinează copiii și pune ștampila pe un tabel comun – <<Aviz favorabil pentru educație fizică>>, sau <<Scutit>>. Deci, ne confruntăm cu această problemă. Sunt încă elevi care nu și-au putut prezenta adeverința medicală pentru ora de educație fizică, fără de care nu are voie profesorul să îi primească la oră. Asta nu înseamnă că elevul nu se duce la oră. Merge acolo și stă pe bancă și asistă cum se desfășoară ora de educație fizică (…). În unele țări, nu există scutire medicală la educație fizică, există indicație a medicului cu privire la ceea ce să facă elevul la orele de educație fizică. Bineînțeles că acest lucru ar presupune și o dezvoltare a infrastructurii. Ar fi ideal ca la orele de educație fizică, fiecare copil să facă ceea ce îi recomandă medicul și să fie supravegheat. (…) Dar, de obicei, cei care sunt bolnavi, vor să vină la educație fizică, și profesorul trebuie să aibă grijă și să îi spună la un moment dat să stea jos.”- a spus inspectorul școlar de specialitate, din cadrul Inspectoratului Școlar Județean (IȘJ) Covasna, Farkas Csaba Istvan.
Manualul de educație fizică – o controversă a ultimului an
Sportul, privit ca un obiect de studiu în școală, are atât componentă practică, dar trebuie să existe și una teoretică – cea prin care elevul trebuie să înțeleagă la ce sunt bune anumite exerciții, cum se execută în mod corect, pentru a evita riscul de accidentări, ce fel de exerciții trebuie să execute pentru o dezvoltare optimă a organismului, în funcție de conformația sa, și așa mai departe. Mulți dintre noi am considerat, elevi fiind, că suntem bombardați cu o multitudine de materii școlare neinteresante, cu o sumedenie de informații absolut inutile, pe care am fost obligați să le memorăm, fără să știm să le utilizăm cu adevărat. Fără să intrăm în polemici legate de programele școlare care țin sau nu pasul cu nevoile actuale ale societății, putem totuși fi de acord cu zicala „Informația este putere” – orice lucru învățat, ne poate fi util într-un moment din viață, atâta vreme cât identificăm și căile eficiente de a-l folosi. Așa este și în cazul laturii teoretice a sportului, după cum ne explică și inspectorul Farkas Csaba: „Profit de ocazie să vorbesc și de manualul de educație fizică, pentru că eu fac parte din Comisia Națională de Educație Fizică și acolo s-a cam hotărât introducerea acestui manual. Să știți că n-am inventat noi, românii, manualul de educație fizică. În unele țări, în care se respectă sănătatea națională a populației școlare, sunt 4 ore de educație fizică, dintre care una este teorie, iar copiii merg la acea oră în sala de clasă și au manual de educație fizică. Noi am conceput acest manual având în vedere că numărul scutiților este foarte mare și regulamentul prevede că acești elevi trebuie să participe la ore și pot să primească anumite sarcini. Aceste sarcini cam lipsesc din timpul orelor, iar copiii poate se joacă pe telefon, <<fug>> de la oră…Atunci, ne-am gândit că ar fi foarte bun un manual din care elevul, în cazul în care este scutit, să mai citească și să primească și o notă din cele studiate, având în vedere că poate pe parcursul anilor, ori se vindecă, ori nu mai are voie de scutire medicală – pentru că, poate, n-a fost bolnav niciodată – și atunci, să fie înarmat cu anumite cunoștințe, ca la vârsta de 30 -35 de ani când plătește bani grei ca să meargă la fitness, să poată să facă exerciții singur, din ceea ce a învățat la orele de educație fizică. Însă, după cum ați văzut, (…) subiectul a deviat total și a început să se râdă că educația fizică se face din carte. Acesta a fost scopul cărții – cel pe care vi l-am prezentat; plus de aceasta, scopul a fost ca elevul, în timpul orei de educație fizică, să parcurgă anumite faze din învățarea anumitor jocuri sportive, iar la sfârșitul orei, profesorul poate spune: <<cine e interesat, se poate uita la pagina <x>, să vadă ce am făcut astăzi>>, deci este și un fel de feedback, un control al elevului, asupra profesorului care face ora de educație fizică. Deci, din aceste motive a fost introdus manualul de educație fizică.”
Numărul elevilor scutiți de la orele de sport – constant, dar îngrijorător, deopotrivă
Câți dintre noi nu am avut chef de ore de sport, pe parcursul anilor de școală, și am inventat tot felul de scuze de moment, scuze justificate, apoi, prin bunăvoința medicului, cu o scutire medicală temporară? Prea mulți, prea des și iată-ne ajunși la vârsta maturității, când, după cum spunea și inspectorul școlar, dăm bani grei pentru ore de fitness, plătim antrenori particulari, sau mai rău – ajungem să avem nevoie de fizioterapie ori de kinetoterapie, întrucât organismul nostru nu a fost pregătit din timp să facă față muncii pe care suntem nevoiți acum să o desfășurăm. Pe de altă parte, există o multitudine de afecțiuni reale, de care, din păcate, suferă copiii, afecțiuni care într-adevăr îi împiedică să desfășoare anumite activități sportive. Din cauza lipsei dotărilor speciale ale sălilor de sport, în parte, dar și a lipsei de implicare a celor care ar putea crea programe adecvate de sport pentru copiii cu diverse afecțiuni, aceștia ajung, de cele mai multe ori să stea pe bancă, la orele de sport.
Iată cum se prezintă, în acest an școlar, situația elevilor scutiți de orele de sport, la nivelul județului Covasna, potrivit inspectorului școlar Farkas Csaba:
„În acest an școlar, avem în total 704 elevi scutiți de educație fizică, ceea ce înseamnă 2,76% din totalul populației școlare. În comparație cu anii școlari precedenți: în 2015-2016, am avut 2,94%; în 2016-2017, 2,57%. Ca număr de elevi, au fost 772 de elevi scutiți de sport în 2015, iar în 2016, 672.
Defalcat, pe mediul urban-rural: din 704 (numărul total din acest an școlar n.r), 560 sunt din mediul urban, 144 din mediul rural,dintre care din mediul urban, fete-336, iar băieți, 224. În mediul rural avem 144 de scutiți, în total, 75 fete și 69 băieți. Defalcat pe cicluri de învățământ: în clasele 0 –IV – total scutiți, au fost 120 de elevi (1.08%), dintre care în mediul urban, 71 (37 de fete și 34 de băieți). În m
ediul rural au fost scutiți în total 49 de elevi, dintre care 29 de fete și 20 de băieți. În clasele V-VIII au fost în total scutiți 228, cifră care reprezintă 3% din populația școlară din clasele V-VIII. Din totalul de 228 de elevi scutiți, în mediul urban sunt 133 de elevi – dintre care 66 de fete și 67 de băieți, iar în mediul rural, 95 de copii – dintre care 46 de fete și 49 de băieți. În ciclul liceal am avut un total de 275 de scutiți la educație fizică, ceea ce reprezintă 6% din populația școlară din liceu. Toți sunt din mediul urban, pentru că în rural nu avem (licee – n.r.) și din 275, 182 sunt fete și 93 sunt băieți. La clasele profesionale am înregistrat 81 de scutiți, dintre care 51 de fete și 30 de băieți. ”
Media este sub cea pe țară
„De obicei,suntem sub 3%, deci suntem sub media pe țară în ceea ce privește scutirile la educație fizică. Eu consider că și 1% e mult, gândindu-ne la sănătatea populației. Sunt și județe în care media e de 6-7%. Orice procent e mare, dacă ne gândim la sănătatea populației școlare și dacă ne gândim că nu se mișcă destul copiii.”- a spus inspectorul școlar Farkas Csaba.
Pentru acest procent de elevi scutiți medical, inspectorul a prezentat o serie de explicații: „Ori nu știe profesorul să îi atragă spre educație fizică, ori structura, baza materială e de vină. De exemplu, la fetele mai mari, dacă nu pot face un duș după educație fizică… Plus că trebuie cărat echipamentul sportiv. Există și o comoditate a elevilor, într-un fel…bineînțeles, această comoditate este acceptată și de părinți, și atunci își scot, unii, această scutire, dar în cele mai multe cazuri, credem că (scutirile n.r) sunt justificate.”
Inspectorul școlar general al IȘJ Covasna, prof. Kiss Imre, a precizat: „V-am spus de fiecare dată: noi nu facem afirmații contra medicilor de familie, pentru că ei știu, au responsabilitate, își știu datoria, dar știm și cazuri în care, într-adevăr, pur și simplu din comoditate elevul nu participă la educație fizică. Au fost și cazuri în care din cauza profesorului de sport, care poate a fost prea exigent, sever, copilul a renunțat la educație fizică (a spus că mai bine nu participă la educație fizică, decât să ia doar note de 5 și 6). Trebuie să îi și motivezi să participe la sport. La consfătuirile la care participă și inspectorul se discută acest lucru, că, așa cum la română ori la matematică trebuie să aibă copilul o motivație, așa trebuie să aibă și la sport, și dacă peste tot are 8-9-10 și la sport, că nu poate să alerge suta de metri în nu știu câte secunde, nu iese din 5 și 4, e clar că se satură și nu mai vrea să vină. Sunt <<n>> aspecte. Depinde foarte mult și de profesori și de ce fel de note se dau.”
Adaptarea standardelor la nivelul real de potențial al elevilor
Aplicarea unor standarde sportive, la modul general, poate fi dezastruoasă pentru motivarea elevilor. De aceea, este important să se ia în considerare progresul individual.
„La educație fizică, pe vremuri, era un sistem național de evaluare a elevilor la educație fizică și normele au fost stabilite pe baza potențialului biomotric al populației școlare din anul 1978 sau așa ceva. Dar, dacă s-ar aplica astăzi, probabil cam 80% dintre copii ar rămâne repetenți la educație fizică, pentru că nivelul, potențialul biomotric al populației școlare nu mai e același ca în 1978. Deci, conform programelor noi, acum, profesorul de educație fizică ar trebui – și eu așa recomand întotdeauna la orice consfătuire și la orice întâlnire – să facă o testare inițială a fiecărei clase și în funcție de potențialul biomotric al clasei respective, să stabilească niște norme care pot fi atinse aproape de fiecare copil din clasa respectivă. Dacă un copil nu poate să alerge 50 de metri în nu știu câte secunde, dar poate știe să facă altceva, atunci trebuie să ia notă mare pentru ce știe să facă, iar profesorul este obligat să ia în considerare progresul individual. (…) Cred că majoritatea profesorilor au înțeles acest lucru în județul nostru (…). Normele din 1978 sunt minimale, dar profesorul are posibilitatea să procedeze conform tradițiilor școlii. Dacă școala nu are groapă de sărituri, cum să se dea 4 la săritura în lungime?”, a mai declarat inspectorul de specialitate, Farkas Csaba Istvan.
Oana-Mihaela Costache
Ana Ciorici Costache
