În acest final de săptămână, dar și în prima zi ce urmează, adică duminică, 8 iunie 2025, respectiv luni 9 iunie (declarată zi nelucrătoare) sărbătorim Rusaliile și apoi Sfânta Treime. În primul caz este vorba de un Mare Praznic spiritual ce se cinsteşte la zece zile după Înalţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşti, de unde şi numele utilizat adesea de Duminica Cincizecimii.
Alături de Sfintele Paşti, Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă cea mai veche Sărbătoare creştină, fiind cinstită încă de pe vremea Apostolilor. Împreună cu Sfintele Paşti, Rusaliile – pe care le întâlnim amintite în unele texte bisericeşti şi ca Duminica Cinzecimii – este Evenimentul aşteptat cu evlavie de către închinători, fiind prăznuit la trecerea unei perioade de 50 de zile de la Învierea Domnului. Atunci Duhul Sfânt a pogorât din înălţimi, împărtăşind muritorilor viaţa sa celestă. Încă din acele timpuri era oprită îngenuncherea închinătorilor în perioada Cinzecimii. De asemenea, nu erau permise spectacolele păgâne, casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.
Obiceiul s-a păstrat până în zilele noastre, în unele biserici chiar se aduc ramuri şi frunze verzi de tei sau de nuc. Ele se binecuvintează şi se împart credincioşilor după Slujbă, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Apostoli. Rusaliile, Cincizecimea sau Pogorârea Sf. Duh reprezintă una dintre cele mai vechi Sărbători, fiind considerată în tradiția creștină Ziua Întemeierii Bisericii.
În mitologia populară Rusaliile ar fi de fapt nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. Rosalia semnifica odinioară (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea Trandafirului, însă la noi s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice. Rusaliile erau în viziunea oamenilor simple nişte femei frumoase, înzestrate cu puteri magice de seducţie. Superstiţiile populare vorbesc despre faptul că aceste creaturi aveau înfăţişare diafană, voluptoasă, pluteau prin văzduh cu pieptul dezgolit, se prindeau într-o horă ciudată (de unde și denumirea de „Dansul ielelor”), provocând multe suferinţe acelora care nu le respectau obiceiurile.
Referiri la aceste creaturi apar nu doar în folclorul românesc, ci și în mitologia altor țări din Răsăritul Europei, în special în Bulgaria, Serbia, Cehia şi Rusia. Ielele pot purta şi alte denumiri în funcţie de zona geografică. Legende vorbesc despre faptul că aceste nimfe dansau la lumina Lunii, invocând descântece. Aveau părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare. Erau creaturi supranaturale ce executau un dans fantastic, plin de taine, care nu putea fi descifrat de muritori. Dacă se nimerea cineva prin preajmă şi privea dansul lor, îi erau luate pe loc minţile.
Ielele aveau la origini atributele unor sirene, zâne ori naiade – întâlnite şi în mitologia altor popoare – însă plugarii şi oierii din Carpaţi le-au găsit nişte nume mai aproape de viaţa lor de zi cu zi, botezându-le: „Fetele codrilor”, „Măiestrele” ori „Împărătesele văzduhului”.
Odinioară, drumeţii care umblau singuri noaptea în preajma Dumincii Cinzecimii, pentru a nu fi prinşi de magia nopţii de Rusalii, aveau la cingătoare frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, sperând ca în felul acesta să anihileze puterea misterioasă a naiadelor.
Superstiţiile populare mai spun, de asemenea, că bărbaţii nu era bine să se afle noaptea în care dansau ielele la răscruce de drumuri, la marginea pădurii sau pe malul vreunei ape pentru a nu „înnebuni”. În unele zone oamenii își impdobesc și astăzi ușile caselor cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul și bolile, pentru a proteja gospodăriile de vijelii, grindină, dar și de duhurile rele. În unele zone, femeile făceau chiar și descântece pentru alungarea Ielelor.
Sfânta Treime
Cum spuneam la început, luni, 09 iunie a.c. se prăznuiește o altă sărbătoare religioasă -Sfânta Treime. Ea simbolizează uniunea dintre Tatăl (Făcătorul Lumii), Fiul (Mântuitorul), iar Duhul Sfânt (Dătătorul de Viață).
A doua zi după Duminica Pogorarii Sfântului Duh, în Lunea Rusaliilor, se cinsteşte Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Este un moment special ales de Biserica ortodoxă spre a preamări Sf. Duh, ce alcătuieşte tripticul Sfintei Treimi.
„Întru această zi prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, care este unul din Treime Dumnezeu”, se spune într-un text sacru.
Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în cartea Faptele Apostolilor. Se spune că „Duhul Sfânt pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”(…)
Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii precizează „Întru această zi, prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime – Dumnezeu”.
Să avem zile liniștite!
Horia C.Deliu
