Numărăm zilele și orele până ne vom bucura, dragi cititori, de Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Este marea Sărbătoare creştină ce a fost precedată de un Post lung şi greu ținut de închinători. Perioada pe care o traversăm se numeşte Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare şi a început în duminica Floriilor. În Vinerea Mare se ţine Post negru. Urmează apoi Învierea, când ne vom bucura cu toţii de Lumina Sfântă.
O lungă perioadă de abstinenţă și reculegere
După cum se cunoaşte, mai ales de către populaţia mixtă din judeţul Covasna, în urmă cu o săptămână credincioşii de rit catolic, reformat şi protestant au trăit momentele specifice Sfintelui Paşti, venind acum rândul ortodocşilor şi greco-catolicilor să se bucure de acest important eveniment spiritual.
Pentru cei care nu ştiu, precizăm că noţiunea de Paşte provine din cuvântul ebraic „Pesah”, care înseamnă „Trecere”, făcându-se referire la drumul plin de peripeţii al Poporului ales spre Pământul Făgăduinţei, trecând cu bine prin Marea Roşie ce s-a deschis miraculos, ajungând teferi la ţărm şi scăpând astfel din robia Egiptului.
Paştele creştinilor a devenit Sărbătoarea Învierii Domnului, după al cărui model vor reveni la viaţă toţi cei plecaţi dintre noi. Şi iată că se apropie cu paşi repezi momentul încheierii celui mai greu Post din an. A fost o perioadă lungă de abstinenţă și reculegere, care a netezit drumul închinătorilor pentru a se putea bucura de Învierea Mântuitorului, petrecând Sfintele Paşti în familie, alături de cei dragi, cu sufletul încărcat de bucurie şi linişte.
Slujbe speciale
În fiecare seară din această săptămână au avut loc în biserici Slujbe speciale numite Denii, care ilustrează momentele dramatice legate de patimile si jertfa Mântuitorului. Două dintre slujbe au o semnificaţie aparte şi o structură deosebită.
Ne referim la Denia din Joia Patimilor, cunoscută şi ca Denia celor 12 Evanghelii, care are loc diseară. Ea recapitulează istoria Mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu prinderea Mântuitorului în Grădina Gheţimani, apoi aducerea Lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat din Pont, batjocorirea, răstignirea şi moartea, încheind cu punerea în mormânt.
În Vinerea Mare credincioşii merg cu flori la biserică înainte de a avea loc Denia şi în cadrul unei alte Slujbe, se scoate în mijloc Sfântul Epitaf – o pânză pe care se află imprimată Icoana punerii în mormant a lui Iisus. Acest obiect de cult este aşezat pe o masă mai înaltă, care simbolizează Mormântul Domnului şi pe care se aşează flori. Credincioşii sărută Evanghelia şi Crucea aşezate pe Epitaf, după care trec pe sub masă de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Hristos s-a aflat în Mormânt.
Denia de vineri se numeşte şi Prohodul Domnului, evocând durerea la vederea Fiului lui Dumnezeu pe Cruce, cât şi nădejdea în biruinţa Învierii. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează Înmormântarea Domnului.
La final există obiceiul ca preotul să împartă flori celor care au participat la Slujbă, pentru a fi puse acasă la icoane.
Felurite obiceiuri
Această perioadă plină de semnificaţii este marcată de interesante obiceiuri populare, multe având la origini un caracter profan: terminarea curăţeniei în casă, prepararea bunătăţilor culinare specifice (ouă roşii, drob, ciorbiţă şi friptură de miel, cozonac, pască), înnoirea garderobei cel puțin cu un mic articol vestimentar, fie o pereche de încălţări, precum şi oferirea de cadouri celor dragi, pe care le va aduce…„Iepuraşul”!
Deşi gospodinele cu experienţă ştiu acest lucru şi-l respectă cu sfinţenie, să precizăm pentru doamnele şi domnişoarele tinere, că înroşirea ouălor este permisă numai în Joia Mare. Se consideră un mare păcat şi o lipsă de respect de a se face treburi casnice în Vinerea Mare, când la Biserică are loc Prohodul.
Pe lângă tradiţionalele ouă roşii, au apărut în ultimii ani şi ouă încondeiate cu ceară, pictate în culori pastel, având diverse modele, cum ar fi cele cu frunze ori decorate în relief sau împodobite cu mărgele.
Mai ales în lumea satului există anumite reguli pentru ciocnitul ouălor roşii, legate de persoana care are cinstea de a lovi primul (de obicei, bărbatul mai în vârstă), rostindu-se formula rituală, „Hristos a Înviat!” Se răspunde „Adevărat a Înviat!” Primii care ciocnesc sunt soţul cu soţia, urmează copiii cu mama şi tatăl, părinţii cu celelalte rude şi invitaţii prezenţi la ospăţ în familie.
În unele aşezări româneşti din judeţul Covasna femeile strâng după masa festivă şi aruncă mai târziu pe câmp cojile pisate ale ouălor vopsite, pentru ca recolta să fie bogată, ferită de dăunători. Uneori aceste coji pisate sunt adăugate şi în hrana animalelor, în ideea păstrării sănătăţi şi ferilităţii lor.
Sărbători Fericite!
… Nu putem încheia acest articol făcă a vă ura, stimaţi cititori, zile liniştite, cu multă Lumină şi Bucurie, pe care să le serbaţi împreună cu familia, prietenii, cu toţi cei dragi.
Paște Fericit!
Horia C.Deliu
