În orașul Târgu Secuiesc a fost mare sărbătoare sâmbătă, 30 ianuarie 2016. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în anii 1781-1783 „în locul celei mai vechi de lemn” situată pe acelaşi amplasament, ce a fost înălţată în jurul anului 1734, a fost sfințită pentru prima dată și a primit în dar cel de-al doilea hram, care se va sărbători la 30 ianuarie de Sfinții Trei Ierarhi:Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
Alături de enoriașii din oraș și de prin împrejurimi, la slujba de sfințire au luat parte Preasfințitul Părinte Andrei Moldovan-Episcop al Covasnei și Harghitei, Protopop Pr. Ioan Bercu, cărora li s-au alăturat 17 preoți din parohiile învecinate și prefectul județului, Sebastian Cucu. A fost nu doar un moment de înaltă vibrație sufletească, ci un moment cu adevărat istoric, când la piciorul Sfintei Mese s-au așezat pentru prima dată Sfinte Moaște, obicei păstrat de-a lungul timpului la sfințirea unei biserici.
A povesti despre însemnătatea zilei, despre bucuria și emoția din sufletul tuturor este ca și cum aș încerca să descriu frumusețile nevăzute de pe fundul oceanului, de aceea voi lăsa predica ținută la sfârșitul slujbei de Preasfințitul Părinte Andrei Moldovan, să ne înduhovnicească cu puterea cuvântului rostit cu atâta dragoste, o adevărată lecție de istorie religioasă din care fiecare avem ceva de învățat.
„Iubiți credincioși, de peste 1700 de ani se vorbește despre activitatea Sfinților Trei Ierarhi. Știm că s-a generalizat cultul lor în anul1081. S-a generalizat după ce s-au rupt bisericile. După ce biserica apusului în 1054 s-a despărțit de către biserica străbună a omenirii. Sfinții Trei Ierarhi au fost foarte așezați, dacă putem să-i numim așa, în sufletele credincioșilor. Unii dintre ei au trăit tare puțin pe pământ.
De pildă, Sfântul Vasile cel Mare n-a trăit decât 49 de ani. Sfântul Grigorie Cuvântătorul sau Teologul care a apărat dogma Sfintei Treimi, a trăit în jur de 58 de ani, iar Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit mai mult ca să lumineze prin tot ceea ce numim noi rugăciune dumnezeiască a dumnezeieștii liturghii.
Dragiii mei, disputele între credincioși au ajuns să fie atât de profunde, încât la un moment dat s-au despărțit în trei grupări. O parte erau vasilieni, cei care îl prăznuiau pe Sfântul Vasile cel Mare în data de 1 ianuarie, o parte dintre ei erau grigorieni, pătura socială a intelectualilor, dar a intelectualilor credincioși,
(…) și alta care îl sărbătoreau pe Ioan Gură de Aur se numeau ioanini.
Ce făceau aceștia? Cum au ajuns ei să fie înscriși cu litere de aur în istoria omenirii? În primul rând Sfântul Vasile cel Mare era omul bândeții, era omul rugăciunii, al dragostei. El a fost primul pe fața pământului care a așezat vasiliadele, acele spitale și azile de bătrâni la umbra bisericii. El este cel mai mare filantrop pe fața pământului, apoi a venit lângă el, prietenul lui din școală din studenție, Sfântul Grigore Teologul, pentru că așa de uniți au fost cei doi ierarhi, că n-au știut decât două drumuri: la școala atenienilor și la biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur nu s-a remarcat nici ca deosebit filantrop, nici ca teolog, dar el a combătut ereziile și a scris despre tot ceea ce numim noi cuvânt al lui Dumnezeu așezat în pagina sufletului omenirii. (…) Dacă citiți cu atenție rugăciunile de împărtășanie, veți vedea ce cuvântări puternice au lăsat în duh și adevăr acești trei părinți. Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost numit așa de o femeie din popor spunându-i:„ fântâna învățăturii tale este foarte adâncă și noi nu avem funie să intrăm după apa învățăturii tale, coboară-te la realitate și ne vorbește pe limba noastră”. Și-atunci Sfântul Ioan Gură de Aur a început să vorbească pe înțelesul poporului.
Dragii mei, ei sunt nelipsiți din spațiu de cultură și de spiritualitate românească. De pildă, Nicolae Iorga într-una din cronicile lui a lăsat sris așa: „acești trei ierarhi ai bisericii care au apărat ortodoxia română împreună cu Episcopul Bretanion și Teotim al Tomisului din secolul al IV-lea, au fondat fondul de aur al Academiei Române. Ascultați: la Academia Română cele mai frumoase manuscrise despre credință sunt acele manuscrise care le-au trimis acești trei ierarhi. (…)
Iubiți credincioși, aceste „focare de lumină cerească pentru credincioși au izvorât din teologie, din slujba vieții și din preoție în slujba oamenilor”, așa cum spunea scriitorul, cuvântătorul de Dumnezeu, Sfântul Simeon Noul Teolog.
Așa mă bucur de mult că sărbătoarea de astăzi ne-a adunat pe toți, cler și popor…Dumnezeu știe când în această biserică au slujit 17 preoți deodată. Ziua de astăzi și Sfinții Trei Ierarhi ne-au adunat ca să ne bucure, să ne bucurăm unul de celălalt și toți împreună să-L lăudăm pe Cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Ne-a adunat să ne bucurăm și să ne sfințim sufletele, să ne sfințim, iubiți credincioși prin lucrarea lui Dumnezeu care astăzi a binecuvântat această frumoasă bijuterie a neamului nostru românesc în spațiul creștinesc. Este cel mai vechi așezământ din acest oraș. Biserica aceasta este cât munții de înaltă în istoria mântuirii românilor. De ce? Pentru că ea a stat de strajă și-a adunat poporul iubitor de Dumnezeu în jurul ei. (…)
Biserica aceasta a fost binecuvântată de către Înalt Preasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului timp de 20 de ani cât a păstorit această zonă a Episcopiei Covasna și Harghita. A lăsat-o ca o bijuterie nouă urmașilor, iar noi nădăjduim să o lăsăm urmașilor nostri, s-o lăsăm pictată, și să știți, iubiți credincioși care sunteți arondați, că această biserică este cea mai frumoasă din Episcopia Covasna și Harghita, e ca un paharnic. S-o păstrați, s-o îngrijiți și s-o iubiți venind duminica și de sărbători în sânul ei, să-i fiți alături parohului d-voastră. Îl felicităm pe părintele Ilie Vasile care astăzi a primit cea mai înaltă distincție a preoției, să poarte cruce, brâu roșu și bederniță, adică, iconom stavrofor, în semn de aprecire pentru dragostea cu care s-a jertfit el și familia, pentru credință și sudoare.(…)
Vă felicităm pe toți care ați lăsat grijile lumii și ați venit astăzi să sărbătoriți împreună cu Dumnezeu la sfințirea bisericii, la sărbătoarea celor Trei Ierarhi.
Tuturor prețuire și binecuvântare”.
După această cuvântare, Părintele Protopop Bercu Ioan, vădit emoționat, cum de altfel au fost toți participanții la această slujbă, a adresat câteva cuvinte despre istoria bisericii și perioada în care a slujit.
„Preasfințite Părinte Episcop, Preacucernici Părinți împreună slujitori, frați creștini astăzi este o zi a bucuriei creștinești. Este sărbătoarea Sfintei Treimi și la toate sărbătorile dăm slavă lui Dumnezeu și cerem binecuvântarea cerului asupra vieții noastre. Biserica aceasta s-a botezat astăzi la maturitate. Oare de ce nu s-a botezat, nu s-a sfințit când s-a făcut? Erau vremuri grele atunci, fraților! Au suferit și oamenii, au suferit și bisericile. Istoria spune că generalul Adolf Bukov, trimis de regina Maria Tereza a dărâmat cu tunurile peste 150 de biserici și mănăstiri.
Aceasta a scăpat (…) Mulți poate se întreabă de ce este construită în pământ, aproape un metro…ca să fie ferită de necazuri, de năvălitori și de răufăcători. Numai eu știu de câte ori a fost inundată ….în 1970, 1975, ultima mare inundație a fost în 1978 când apa era până la brâul bisericii, dar cu ajutorul multora dintre d-voastră aflați aici de față, am curățit biserica, am spălat brâul și am pus-o în funcțiune, căci prin voia Lui Dumnezeu și a Episcopiei Sibiului am slujit aici 14 ani: 1 ianuarie 1977-1 septembrie 1990. Am împărțit împreună și binele și greul, dar ne-am dat silința să-l slujim pe Dumnezeu și oamenii. După aceea a rânduit să vină după mine părintele Nițu Ștefan și apoi părintele Ilie Vasile.
Mai rar așa ceva, ca la o sfințire de biserică să fie trei preoți slujitori, dar iată Dumnezeu așa a rânduit să fim toți trei la un loc să dăm cinstire acestui locaș.
Mulțumim Preasfințitului că a venit astăzi în mijlocul nostrum ca întotdeauna când îl solicităm. Cu firea sa dinamică și energică străbate Episcopia în lung și în lat. Bunul Dumnezeu să vă rânduiască sănătate și vă încredințăm de bună slujire de oameni și de Dumnezeu. Niciodată nu am văzut atâția enoriași în această biserică. La mulți ani și să aveți un an binecuvântat! ”
Alături de cei doi preoți slujitori ai Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” s-a aflat și preotul Nițu Ștefan care a slujit în acest lăcaș timp de 10 ani, între 1990 și 2000, și care acum slujește la parohia a doua, la Biserica cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. S-au înmânat distincții pentru spijinirea bisericii și a neamului românesc președintelui Asociației„ Suflet românesc”-Pătru Constantin, celui care a devenit ctitor prin jertfele aduse bisericii, doctor Beleuță Octavian și epitropului Secareș Gheorghe. După trecerea prin altar, enoriașii au luat parte la o agapă creștinească oferită de Asociația „Suflet Românesc”, alături de preacucernicii părinți și prefectul județului, Sebastian Cucu, unde Preasfințitul Părinte Andrei a ținut să mulțumescă prefectului că „înlesnește colaborarea între Episcopie și Prefectură” și nu în ultimul rând, comandanților de armată care veghează la buna desfășurare, spunând „prezent”, sau mai bine zis, cum spunea unul dintre comandanți : „Servesc patria”!
Închei cu o vorbă de duh a dragului nostru Episcop de Covasna și Harghita, Preasfintitul Părinte Andrei Moldovan care mi-a rămas întipărită ca o pisanie:
„Biserica nu este tribunal! Este un spital duhovnicesc și nu ne putem tămădui dacă nu recunoaștem că suntem bolnavi! Cine nu-i păcătos pe fața pământului? Cine nu-i păcătos? Cu toții suntem păcătoși! Dar cu toții avem posibilitatea să ne sfințim prin taina spovedaniei și apoi cuminecându-ne cu trupul și sângele Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. ”
A consemnat în semn de prețuire pentru Preasfințitul Părinte Andrei, Episcop al Covasnei și Harghitei, al celor trei preoți care mi-au fost duhovnici dragi și buni, din 1982, de când sunt pe aceste meleaguri, Părintele Protopop Bercu Ioan, pr. Nițu Ștefan și pr. Ilie Vasile și față de toată suflarea aflată la această memorabilă sărbătoare românească,
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc
De sărbatoarea Sfinţilor Trei Ierarhi am văzut si simțit din nou puterea credinței ortodoxe la Târgu-Secuiesc, binecuvântarea de a fi născut român, atunci când sute de creștini din oraș precum și din satele învecinate au venit la Biserica Ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, păstorită de preotul Vasile Ilie, pentru a participa la Sfânta Liturghie si la sfințirea picturii interioare de o frumusețe rară. În fruntea românilor s-a aflat Preasfintitul Andrei Moldovan, Episcopul Covasnei și Harghitei, însoțit fiind de părintele protopop Ioan Bercu, precum și de 17 preoți, mulți dintre ei având alături enoriași ai parohiilor lor. Unitate românească în jurul Bisericii Ortodoxe, în jurul bisericii din Târgu Secuiesc despre care PS Andrei spunea că „este cel mai vechi așezământ din oraș, este cât munții de înaltă în istoria mântuirii românilor.De ce? Pentru că ea a stat de strajă şi a adunat poporul iubitor de Dumnezeu în jurul ei. Biserica aceasta este ca o bijuterie, este una dintre cele mai frumoase aflate în Episcopia Covasnei și Harghitei”. Tot cu acest prilej, a sfințirii picturii, sfântului lăcaș i-a fost acordat și cel de-al doilea hram, al Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
I-am reîntâlnit aici cu mare bucurie pe țăranii din Zăbala, Mărtănuș, Păpăuți, Valea Mare, Ojdula și din alte sate dragi, m-am revăzut de asemenea cu o aripă de înger și cu sotul ei, preot vrednic, am avut deosebita plăcere să o cunosc personal pe talentata poetă Mihaela Aionesei, care este implicată în mai toate lucrările românești ce se întâmplă în Târgu Secuiesc și nu numai. Am văzut lumina din ochii românilor, hotărârea lor de a rămâne în Neam, în Credința Ortodoxă. Acest fapt contează. Am văzut din nou luptătorii pentru România.
Scurt istoric al Bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului:
„În 1929, pe piatra din tinda bisericii, s-au scris următoarele: Această biserică a fost zidită în anul 1754, renovată sub păstorirea pr. N. Dima, prin neobosita stăruință a epitropului dr. Valeriu Bidu și ajutorul primarului Corneliu Nastasia. Pisania din altarul bisericii, la masa proscomiderului, consemnează ctitorii: Petre Emanoil cu Anastasia, Teodor Dumitru cu Maria, Manole Sofron cu Sanda, Dimitrie cu Calinia, Cristea cu Pauna, Stancu „cu tot neamul lor”.
Biserica face parte din patrimoniul naţional, fiind declarată monument istoric. Preoţii parohi din perioada 1994-2014: Ştefan Niţu (1990-2003), Vasile Ilie (din 2003 şi în prezent).Cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei şi cu sprijinul Direcţiei Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în perioada 1998-2003, au fost executate lucrări de reparaţii şi renovări: s-a asigurat consolidarea fundaţiei şi protejarea împotriva infiltrării apei în zidul bisericii, refacerea pardoselii, zugrăvirea în interior şi exterior.Biserica a fost înzestrată cu veşminte preoţeşti, sfinte vase, obiecte şi cărţi de cult. Cu sprijinul PS Ioan, în aceşti ani au fost efectuate lucrări de reparaţii la casa parohială şi casa cantorală. În curtea bisericii se află Prima Şcoală Românească ce datează din sec. XVIII, şcoală ce a fost refăcută în întregime cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioan între anii 2004-2006.”-Mihai T . . îrnoveanu, Brașov.
