A fost sărbătoare mare în micuța localitate Mărtănuș, județul Covasna. Sâmbătă, 14 ianuarie (a.c.). Celor 160 de suflete li s-au alăturat români veniți de prin împrejurimi. Ne-au fost alături și codrii și strămoșii, cum frumos spunea organizatoarea și inițiatoarea proiectului „Sezătoare călătoare”, Alexandra Pintrijel Hagiu: „ Sunt urmele pașilor bunilor noștri venite din ierni de demult, alături de ale noastre…”. Prin poezie, muzică și bunătățile pregătite „ca la mama acasă” de gospodinele satului, ne-am hrănit și am împărțit același dor…dor de Eminescu. Nu am simțit gustul colacilor, pâinii, cozonacilor, al plăcintelor scoase atunci din cuptor, ci al sufletelor aburind de bunătate și dăruire. Gestul lor a înălțat o cruce până la cer. Acolo așteptau zâmbind…Eminescu și Dumnezeu.
Pe pagina de facebook, Mihai Târnoveanu, bravul din Brașov, prezent la șezătoare, a descris cu atâta sfințenie această sărbătoare, încât eu nu pot decât să vă invit într-o poveste cu oameni frumoși, cu suflete mari cât roata cerului pe care în această zi istorică și l-au împărțit în numele lui Eminescu.
„În jurul lui Mihai Eminescu s-au strâns la Șezătoarea de la Mărtănuș, jud. Covasna, români din Zăbala, Brețcu, Ojdula, Tg.Secuiesc, Voinești Covasna și Brașov. Cu pâine și sare am fost primiți. Împreună cu vrednicii țărani ai Mărtănușului am simțit aceeași Doină, am mâncat aceeași Pâine, am jucat aceeași Horă. Sub același Steag. Ca frați buni români ce suntem. Țăranii cei dârji, cu mâinile întărite de muncă și fruntea brăzdată de vânt l-au primit în Casa lor pe „românul absolut” Mihai Eminescu precum odinioară moții îi deschideau poarta Crăișorului Iancu Avram. Au asculat poezia rostită de copiii lor,dar și doctrina națională a omului cu ochi de Luceafăr. Am fost cu toții copleșiți de emoționantul program artistic susținut de elevii din Mărtănuș coordonați de cadrele didactice Constantin Simona și Sovejan Maria, de Doina lui Eminescu spusă de elevii domnului învățător Dan Hagiu din Zăbala. „Ce-ți doresc eu ție dulce Românie” a fost recitată de fetița familiei Pintrijel, Maria, și de copiii părintelui Cata Dan, Mihai, Maria și Irina, iar vrednicul părinte Anthonio Pintrijel de la Capela Ortodoxă Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Covasna a cântat atât de frumos versul lui Grigore Vieru despre „Domnul Eminescu”. Înainte de a începe șezătoarea, femeile au frământat aluatul pentru Pâinea fraților și surorilor. Au pus mai apoi această taină a grâului pe Vatră. În mijlocul șezătorii, o echipă a mers să aducă Pâinea de Aur de la cuptorul familiei Ciobanu (Dorinel și Maria), pâini care s-au împărțit frățește între toți românii prezenți. Pe masă s-au așezat frumos toate bunătățile din gospodăria oamenilor (preparatele tradiționale ale gospodăriei familiei Roman pregătite cu mare pricepere de doamna Lăcrămiora), în cuptorul din sala șezătorii o oală mare cu sarmale, sub grija Gheorghiței Miron, Mariei și a lui Dragoș. De cozonacii minunați și plăcintele poale-n brâu ca la Berzunți s-a îngrijit familia Daniela Stratulat, Alexandru și Delia. Șezătoarea a început cu o slujbă de pomenire a Românului nostru, oficiată de preoții Dan Cata din Mărtănuș, Valentin Cosneanu din Ojdula și Anthonio Pintrijel. Cu o rugăciune, așa se începe tot ce este românesc.
Ce s-a întâmplat la Mărtănuș nu se putea face fără o organizare impecabilă. Inițiativa i-a aparținut prietenei noastre Alexandra Pintrijel Hagiu. A organizat totul cu sprijinul extrem de important al familiei Roman (domnul Nicolae și doamna Lăcrămiora, vechii și bunii noștri prieteni) precum și al familiei Stratulat Viorel și Ileana, a doamnelor Dorina Tărlungean, Angelica, Geta, Rodica, Andreea, Monica Roman, împreună cu toți românii inimoși din sat.
Datina merge mai departe în Veac. Românii din Inima Țării o au în inima lor.
Mihai Eminescu ne veghează din Cer. Neabătuți, împreună, pe Calea Neamului mergem. Cu Dumnezeu înainte!” –Mihai Târnoveanu.
Mă înclin cu respect și considerație în fața fiecărui suflet care a contribuit la organizarea acestei șezători …altfel și sper să fie un început bun în a relua tradițiile de altă dată. Iar grădinița, locația unde s-a ținut evenimentul, o clădire aflată la câțiva metri de coasta bisericii, să fie la fel de neîncăpătoare, la fel de luminoasă și primitoare. Intrând am avut impresia că mă aflu într-o casă de bunică. Mese pline cu bunătăți, pereți tapetați cu cuverturi, ici colo cuiere pe care atârnau minunatele costume populare, mai vechi sau mai noi. O oglindă deteriorată de vreme, dar din care mă așteptam să sară măcar un chip din câte s-au perindat de-a lungul vremii. O lampă stătea de veghe lângă un pătuț. În el, un copil părea să asculte poveștile spuse de o bătrânică, de statură mică. M-am apropiat. Copilul era doar o păpușă învelită cu un țol. Am zâmbit nălucii din trecut. Dar bătrânica de pe laviță era reală. M-a privit cu ochii blânzi în timp ce își așeza fuiorul la brâu și prevestind parcă întrebarea mea, mi-a spus:
„ Eu mi-am adus fuiorul. Toți au renunțat la el, dar eu nu pot. ”
Eram uluită. Câtă dibăcie păstrată după atâta timp. Din vorbă în vorbă aflu că este educatoarea satului, că toate generațiile din acea sală au trecut prin învățăturile ei. A vorbit șoptit, fără mândrie ca și cum, ar fi îndeplinit o sfântă datorie. Abia când mi-a spus că are și două fete , pe care mi le-a și arătat, am simțit în glasul ei mândria, mândria ei de mamă. Am mai apucat s-o întreb cum o cheamă și am fugit lăcrimând. Suvejan Maria –doamna cu fuiorul și „ fuiorul îi toarce dorul ”…părea să spună clipa mea de suflet care a încremenit cu această imagine. Am auzit multe povești care m-au emoționat, m-au scos din rigiditatea zilnică de la oraș. Parcă totul se trăia la o altă dimensiune, cea a sufletului. Și poate că tocmai acesta este scopul unei șezători : de a ne influența frumos unii pe alții, de a nu ne uita unii pe alții, de a ne aduce la vechile valori, tradiții, obiceiuri pentru că acolo este comoara, acolo este adevăratul suflet românesc, în simplitatea și sfințenia de la țară, care trebuie predată din suflet în suflet.
Să ne țină Domnul sănătoși, să ne mai întâlnim și să ne mângâiem sufletele, căci multă veselie este în ceruri.
Mihaela Aionesei
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail