O, Maică a Cerului,
Ochi-mi grei,
Spre Tine-mi îndrept
Rugăciunea smerit:
Indură-te de poporul meu,
Adormit azi,
De poporul meu tăcut,
Care-a uitat
cine a fost
Cine este
Si orbecăie
Căutând lumina
Printre ninse-ale munților creste
Altădată scăldate în smirnă și mirt,
De poporul meu sângerând
Plecat în bejenie
Cu lacrimi de cânt.
Spre Tine,
O, Împărăteasă a Lumii,
Lemn cântător de bucurii,
Foare de rai,
Pod și scară spre Cer,
Spre Tine înalț,
Cu smerire,
Rugăciunea mea în cântări,
Plânset de nai.
De acolo,
Din Cerul de Sus
Din ceruri de mări,
Pune lacrima Ta în
Vlăstarul acela
Ce abia mai pâlpâie-n
Inima poporului meu
Altădată un cântec,
Altădată un mit.
Spre Tine,
Numai spre Tine,
Icoană plină de har,
Ochii mei îi mai pot ridica
Din hăul
Ce amenință poporul meu
Cel dezbinat,
Care a uitat cine a fost,
Cine este,
În Tine,
Maică a Luminii,
doar în Tine,
Nădejdea mea
și a neamului meu
Azi învrăjbit,
Uitat Sanctuar.
Catinca AGACHE
