Tradiția șezătorilor înflorește în județul Covasna. O nouă astfel de manifestare a debutat sâmbătă, 24 februarie, la Sfântu Gheorghe și se va derula periodic, sub genericul „Româncuțele”.

Șezătoarea a fost inițiată și condusă de către Maria Mariș, originară din județul Mureș și stabilită cu mulți ani în urmă în județul nostru, o doamnă a cărei inimă bate românește, și care vrea să mențină vie tradiția portului popular românesc.

În jurul acestui scop s-au reunit, sâmbătă, mai multe femei și fete din Sfântu Gheorghe. Punctul de întâlnire a fost curtea Catedralei Ortodoxe, iar de acolo, grupul „Româncuțele” a pornit spre Centrul Ecleziastic și de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, unde s-a dat startul șezătorii.

Când am  intrat în sala Centrului în care în nenumărate rânduri am luat parte la lucrări de înaltă ținută academică- sesiuni de comunicări, simpozioane pe diferite teme de istorie, literatură, etc,- în fața ochilor ni s-a înfățișat „un alt tablou” față de cele cu care eram obișnuite: mamă și fiică cu origini în Dobârlău, încercând fiecare să coase câte o iie nouă, având drept model una veche cusută minuțios cu ață roșie, de  buna și străbuna lor; o doamnă care croșeta și alta care împletea;  Măriuca ( fetița de patru ani și jumătate care a fost și la șezătoarea organizată la sfârșitul lunii ianuarie) și  Maria, un pic mai mare decât ea, care țeseau câte un covoraș de lână „ pentru păpușile lor”, ambele atent supravegheate de mame; doamnele Oana, Maria sau  Lucica care își dădeau  silința să facă cusătura exact așa cum  le arătase inițiatoarea șezătorii, Maria Mareș.

Vorbindu-ne despre această întâlnire, tanti Mia sau bunica-așa cum i se adresa marea majoritate a celor de față- a spus: „ Suntem  la șezătoarea populară, eveniment în cadrul căruia vrem să învățăm să creăm costume populare, rochițe tricotate și nu numai. Acum este prima ediție, dorim să ne întâlnim lunar, o dată, și urmează să decidem  dacă va fi în prima săptămână din lună sau în ultima și să continuăm această manifestare, pentru a învăța – cine dorește, într-adevăr – să descopere tainele lucrului de mână, să creeze costume populare, să croșeteze, să tricoteze”.

Vorbindu-ne despre costumele populare cusute de dânsa, care erau expuse, doamna Maria Mariș a menționat: „Fiecare catrință este personalizată, cu inițialele numelor și data de naștere a persoanei pentru care a fost cusută – aicea Ioana, aici Ștefania, și 22  ziua de naștere. Toate sunt personalizate, aicea este pomul vieții, arca lui Noe, deci fiecare  desen are o semnificație din Biblie. Modelul este  de pe Valea Comnudului, e o apă la granița dintre Mureș, Bistrița și Cluj, care trece prin  mijlocul comunei mele natale, și acesta este costumul  specific acelei zone. ”

Am stat de vorbă și cu o parte dintre doamnele prezente la acest moment important al comunității românești din Sfântu Gheorghe, care ne-au spus:

„Această șezătoare e un prilej foarte bun deoarece trebuie ca și noi, cele de la oraș, să învățăm meșteșugul acesta  de cusut, de lucru de mână, pentru că în zilele noastre media, tehnologia  nu le mai dă posibilitate copiilor să învețe să coase;  iar dacă cele care știu, așa cum este „bunica noastră” (doamna Maria Mariș- n.r.) nu ne învață pe noi, ca noi  la rândul nostru să ne învățăm copiii, nu avem de unde să începem.  Măriuca avea un an  și 5 luni, și-atunci i-am cusut eu prima ie, nu mi-a ieșit cine știe ce, că nu prea știam să cos,  și-am îmbrăcat-o în costum popular de 1 Decembrie. ”- Viorica Subțirelu, mama Măriucăi.

Ia este pentru nepoțelul meu de la Cluj, care are 10 ani;  lucrez la ea de o săptămână. În luna martie avem drum la Cluj și i-o duc ca să o aibă pentru sfârșitul anului școlar. Modelul l-a ales mama lui de  pe internet și eu l-am scos după ce mi l-a trimis,  și  după acesta am lucrat. (…) Când cos ie sau orice lucru de mână mă relaxează foarte tare, de asta și lucrez. Am lucrat până acuma 12 ii, 6 fiicei mele și 6 la prietene sau cunoștințe, iar fetei mele i-am făcut și costum popular întreg. Această inițiativă este una foarte bună și voi veni și la următoarele întâlniri, dacă voi fi în oraș. Fiica mea folosește iile în mod curent în loc de bluză, la blugi, la pantaloni, la fuste, le folosește, nu sunt ținute doar așa, să vadă lumea că are ii.”- Maria Lazăr.

„Această ie are vreo 80 de ani… este făcută de bunica mea, pentru fetele ei, și este moștenită din generație în generație; este un model de aici, din zonă, din zona Dobârlăului. Încercăm să facem și noi același model.” -doamna Mioara, care a venit la șezătoare împreună cu fiica sa, Alexandra.

Ca la fiecare șezătoare, nu au lipsit cântecele, poeziile și istorisirile, iar cele peste două ore în care „Româncuțele” au fost împreună le-au umplut sufletele de bucurie și de dorința de a se reîntâlni, la următoarea ediție.

În final, coordonatoarea evenimentului, doamna Maria Mariș a transmis mulțumiri tuturor celor care au răspuns invitației sale și, invitându-i, totodată, prin  intermediul ziarului nostru, pe toți cei interesați să învețe lucrul de mână sau să își dedice timpul acestei activități, la următoarele ediții care vor fi organizate în ziua de sâmbătă a ultimei săptămâni din lună.

Calendarul șezătorii „Româncuțele” va fi anunțat în prealabil, în paginile ziarului nostru.

Ana Ciorici Costache

Maria Crețu-Graur 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail