Bujorul, plin de semnificaţii în folclorul românesc fiind deseori asociat cu dorul, cu frumuseţea sau cu dragostea, este întâlnit nu doar în versuri, poveşti sau picturi, ci şi în motivele florale cusute pe ia românească, pe fote sau pe multe textile de casă, plantei fiindu-i dedicate chiar şi festivaluri.
Plecând de la importanţa şi semnificaţiile bujorului pentru poporul român şi spaţiul geografic al ţării noastre, Florin Toma, profesor la Facultatea de Horticultură din Bucureşti, a propus proclamarea oficială a acestei plante ca floare naţională a României, în cadrul unui proiect pe care l-a iniţiat în anul 2013.
Rezervaţia naturală de bujori de la Zau de Câmpie este considerată de cunoscători drept unicul loc din interiorul arcului carpatic unde creşte paeonia tenuifolia denumită popular „bujor de stepă”. Rezervaţia este situată în extremitatea vestică a judeţului Mureş, pe teritoriul administrativ al comunelor Zau de Câmpie şi Valea Largă, aproape de graniţa cu judeţul Cluj, în partea centrală a Depresiunii colinare a Transilvaniei, zona fiind cel mai nordic punct din România unde se găseşte această specie, potrivit https://www.facebook.com/bujoruldestepa şi https://www.zigzagpeharta.ro/bujorul-de-stepa-de-la-zau-de-campie/.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
Rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie, judeţul Mureş – 1967
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/ AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA
Rezervaţia naturală de bujori de la Zau de Câmpie a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică şi a fost declarată monument al naturii în acelaşi an. Iniţial avea o suprafaţă de 2,5 hectare. În 1944 a fost salvată de la distrugere şi extinsă la o suprafaţă de 3,5 hectare, de Sancraian Marcu. A fost dezvoltată datorită efortului de peste 60 de ani depus de Marcu Sâncrăianu, continuat de ucenicul acestuia, Octavian Călugăr, din 2008 până în luna septembrie 2017, iar din 2017, custode onorific a devenit Ciprian Cenan.
Rezervaţia de la Zau de Câmpie are două loturi: lotul A, declarat grădină botanică în 1932, şi lotul B, cu suprafaţă de un hectar, care a fost declarată grădină botanică în 1959-1960. În rezervaţia de sus, de 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, la inventarul din 2014 erau 20.000 de exemplare, iar în rezervaţia de jos, care are un hectar, sunt peste 30.000 de exemplare.
Rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie, judeţul Mureş – 2022
Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO
Cu o vechime de peste 10000 de ani, bujorul de stepă de la Zau de Câmpie are o culoare roşu purpuriu şi creşte în tufe care au o înălţime cuprinsă între 10 şi 30 centimetri. Perioada de înflorire se întinde pe 2-3 săptămâni, în lunile aprilie-mai, în funcţie de condiţiile meteo. Floarea rezistă 10 zile, o tufă având mai mulţi boboci care nu se deschid concomitent. Bujorul de stepă are nevoie de o perioadă cuprinsă între 5-7 ani din momentul în care sămânţa ajunge în sol, ca să înflorească.
O legendă locală spune că o sfâşietoare poveste de dragoste dintre o fată de pădurar şi un prinţ, care s-a încheiat brusc prin curmarea vieţii tânărului, a dus la apariţia bujorului de stepă de la Zau de Câmpie. Potrivit legendei, bujorii de stepă de la Zau de Câmpie s-au format în locul în care fata îndrăgostită vărsa lacrimi de sânge în timp ce îşi jelea iubitul.
Deşi funcţionează din 1932, rezervaţia nu a fost închisă publicului niciodată în ultimii 88 de ani până în 2020, când, din cauza pandemiei de coronavirus, bujorii de stepă de la Zau de Câmpie au putut fi admiraţi doar online.Custodele rezervaţiei, Ciprian Cenan care este fotograf profesionist, a surprins numeroase instantanee cu florile, pe care le-a postat online.
În 2021, Rezervaţia naturală de bujori de la Zau de Câmpie care adăposteşte bujorii de stepă (Paeonia tenuifolia) unici în Europa a fost vizitată de câteva mii de persoane.
AGERPRES
