Aflați într-o vizită de documentare la mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Toplița, chiar în zilele trecerii la cele veșnice a regretatului Mihai I, Rege al României, preacuviosul părinte arhimandrit Emilian Telcean, starețul mănăstirii, ne-a readus în atenție un episod care vorbește despre relațiile tânărului rege Mihai cu patriarhul Miron Cristea, în timpul Regenței, moment imortalizat în pictura vechii biserici a mănăstirii.
Din istoricul așezământului monahal, aflăm că bisericuța de lemn a mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie” din Toplița este construită în Stânceni, în 1847, de către trei preoți: Gheorghe Ujica împreună cu Ioan și Ștefan, fiii lui. Sfântul locaș a funcționat ca biserică parohială până în 1910, când credincioșii din Stânceni n-au mai încăput în biserică și atunci au fost nevoiți să-și ridice o biserică nouă, din piatră, o copie după catedrala ortodoxă din Sibiu. Viitorul patriarh Miron Cristea, atunci episcop al Caransebeșului, aflând vestea că biserica din Stânceni trebuie sa fie demolată, pentru a nu se pierde aceasta valoare arhitecturală, a cumpărat-o de la credincioșii din sat și a adus-o în grădina părinților săi, vrând s-o facă gropniță pentru aceștia.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în anul 1920, Miron Cristea a fost ales mitropolit primat, iar în 1925, primul Patriarh al României. În acest context, are loc restaurarea bisericuței de lemn, Patriarhul Miron înzestrând biserica cu multe lucruri de mare preț, cu sfinte moaște, cu icoane pe care le-a dus în pelerinaj la Atena, la Constantinopol, la Patriarhia de Alexandria și la Patriarhia din Ierusalim, unde au fost ținute pe Mormântul Domnului mai multe zile și sfințite pe Golgota, cu apă din râul Iordanului. Casa în care s-a născut patriarhul a fost reconstruită în vecinătatea bisericuței, aici funcționând astăzi stăreția. După ce a fost construită clopotnița și gospodăria anexă, au fost aduși primii călugări. Din 1928, așezământul funcționează ca mănăstire. Sub biserică a fost amenajat un cavou, în care sunt înmormântați părinții Patriarhului, surorile Ileana și Elvira, iar în mijloc, între părinți și surori, în locul lăsat pentru a fi înmormântat Patriarhul, în anul 1971 a fost înmormântat Preasfințitul Episcop Emilian Antal, nepot al Patriarhului.
Pictura veche, realizată de pictorul Gheorghe Russu, nepot al patriarhului Miron, s-a distrus aproape în întregime, la strămutarea bisericii din Stânceni la Toplița, deoarece era realizată direct pe lemn. Atunci patriarhul Miron a adus pe cunoscutul pictor Dumitru Belizarie, cel care a pictat, printre altele, Catedrala Patriarhală din București, pentru a împodobi din nou sfântul locaș. Acesta a pictat vechea bisericuță în tempera pe pânză, aplicată pe lemn.
Deoarece, în anul 1928, când s-a pictat biserica, Patriarhul Miron era regent (împreună cu prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol și cu președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan), în dreapta, lângă geamul bisericii sunt pictați părinții Patriarhului, George și Domnița, țărani din Toplița, iar în continuare se află pictat Regele Mihai, sub mantia Patriarhului Miron. Regele, în vârstă de șapte ani, are coroana regală în mână.
Așadar, ne aflăm în fața unui episod mai puțin cunoscut, dar deosebit de important, atât pentru semnificația sa istorică, cât și pentru valoarea artistică deosebită, constituind un nou punct de interes turistic pentru viitorii pelerini, iubitori de istorie românească și spiritualitate ortodoxă.
Ioan LĂCĂTUȘU
