Trăim astăzi cu toții evenimente și fenomene extrem de variate și nefaste: atacul virușilor, război și revoluții, inundații și incendii catastrofale, erupții vulcanice și cutremure, tornade, alunecări de teren, secetă și foamete și alte asemenea, și oamenii înțeleg cu greu ce se întâmplă și de ce. În acest timp, conducătorii națiunilor și cele mai importante organizații internaționale se străduiesc să facă față situațiilor și să readucă la normalitate o omenire „dereglată”.
În scrierile sale, filozoful danez Martinus Thomsen (1890-1981) explică lucrurile „la nivel cosmic”, arătând că tot ce se întâmplă are o cauză și că mai presus de toate primează voința Creatorului. Din păcate nu toți oamenii sunt conștienți de acest lucru și mulți, ajungând la putere, se cred Dumnezeu, cu drept de viață și de moarte asupra semenilor, așa cum vedem în prezent în atacul unei națiuni de către o alta mai puternică și mai avidă să-și impună voința și ambiția prin forță, să domine și să supună.
Azi vom aduce în atenția cititorilor un articol apărut în revista daneză KOSMOS Nr. 1/2022, varianta în Esperanto. Originalul danez „Skytsengle i nationens tjeneste” a fost publicat în revista „Kosmos”, Nr.1/1998. A fost tradus în esperanto de Ejnar Lankilde și Hokan Lundberg. Traducerea în limba română: Mihai Trifoi:
„Îngeri păzitori în slujba națiunii – Partea 1 din 3 – de Martinus
- Ființe spirituale și fizice
În afară de ființele vii vizibile în sfera fizică, există o serie întreagă de ființe vii invizibile. De aceea noi zicem despre acele ființe că ele trăiesc în altă sferă, așa-numita „sferă spirituală”. De aceea noi numim acele ființe „spirite”. Diferența dintre acele ființe spirituale și ființele fizice este că ființele fizice sunt legate de o combinație de diverse materii solide și lichide în formă de organism fizic, în timp ce ființele spirituale nu mai au acel organism. Dar absolut toate ființele spirituale existente în urmă cu un timp mai lung sau mai scurt au avut un organism fizic. Nici o ființă nu poate fi spirit, nu poate fi ființă vie fără încarnare în materie fizică, la fel cum nici o ființă nu poate fi ființă fizică fără ca ea dincolo de organismul fizic să existe ca „spirit”.
- Spiritul în funcțiile organice ale universului
Dacă noi privim un organism fizic, el se arată ca un fel de univers. La fel cum marele univers conține o multitudine de diferite fenomene, planete, sori, galaxii cu miliarde de diverse forme de mișcare, care sunt o exprimare de creare logică, și prin aceasta o exprimare de viață și conștiință, de gândire și voință, prin urmare organismul fizic al ființei vii de asemenea conține o serie de fenomene, care toate își creează formele lor de specii de mișcare logice și folositoare, și prin aceasta exprimă viață, conștiință, gândire și voință. În organismele cunoscute ale ființelor vii, ceea ce înseamnă ființele din „mezocosmos”, noi nu obișnuim să numim acele fenomene sori și galaxii, ci le cunoaștem ca organe și funcții organice. De aceea funcționarea inimii, a plămânilor, a glandelor etc. sunt procese logice în organism, fără de care acesta n-ar putea continua să existe sau să fie acel instrument pentru noi, care este necesar să existe pentru ca noi să putem trăi viața în sfera fizică în acea formă, care în timpul evoluției și epocii sorții noastre actuale este o condiție vitală pentru noi. Dar ar fi greșit să credem că toate fenomenele mari exterioare din univers, procesele de mișcare ale naturii, nu sunt de asemenea o funcționare de organe într-un organism mare. Cum ar fi aceasta altfel? – Când toate combinațiile materiale, pe care noi suntem capabili să le înțelegem prin intermediul conștiinței noastre, nu pot exista fără să fie funcții organice sau ale conștiinței, cu ce drept sau pe ce bază noi ar trebui să acceptăm că speciile de mișcare nu au același scop logic în marile combinații materiale și specii de mișcare, pe care organele de simț ale noastre le pot vedea, pe care noi le numim corect natura, lumea stelară și galaxii?
– Oare nu cu mult timp în urmă a devenit un fapt, că viața noastră fizică aici pe pământ este în întregime creată prin colaborarea dintre soare și pământul nostru? – În ce fel acea viață și acea apariție, pe care noi o reprezentăm acum, ar putea fi creată și conservată fără lumina și căldura soarelui? – Pământul ar fi astăzi un deșert de gheață învăluit de cea mai întunecată noapte, o sferă a unui purgatoriu pentru niște suflete provizoriu pierdute. Dar când acele planete și stele, sori și galaxii creează în acest fel acele condiții necesare pentru viață, desigur că și acelea sunt funcții organice. Și de ce n-ar fi ele astfel? – Ar fi ilogic și în cel mai înalt grad a crede prostește că forțele colosal, pe care le reprezintă sorii și galaxiile, timp de milioane și milioane de ani ar trebui să plutească prin spațiul imens fără niciun rost, când noi aici pe pământ nu putem prinde o picătură de apă mlăștinoasă, fără ca ea să fie plină de forme de viață. De ce o astfel de abundență de viață într-o mică picătură dacă planetele, sorii și galaxiile universului atât de multiplicate, de fapt nenumărate precum boabele de nisip de pe malul mării, ar fi nelocuite de ființe fizice, ar fi nelocuite de spirite sau forme de viață psihice?
- Eul și spiritul din spatele organismului
Adevărata și de cel mai înalt rang viitoarea știință va deveni știința despre partea psihică sau spirituală a vieții înseși. De aceea se va experimenta că întregul univers este iradiat de un spirit, care de fapt este același lucru cu viața și conștiința și deci de gândire și voință, aviditate și satisfacere a avidității. Se va experimenta că nu este viața cea care e legată de organismul fizic, ci cu siguranță este invers. Organismul fizic este cel legat la viață. Viața în sine însăși este eternă, în timp ce organismul cu fenomenele lui speciale este doar provizoriu, este numai pentru un timp. Și din propria noastră funcție a vieții noi fără îndoială cunoaștem în ce fel prin propriile noastre gândire și voință ne stăpânim manifestarea și corpul nostru fizic. Că nu este creierul cel care se îngrijește de acea stăpânire, știe fiecare cercetător cosmic intelectual și onest. În mod sigur creierul este marele instrument șef, marele transmițător și receptor al puterii voinței. Acesta deci este numai un instrument, dar pentru cine? – Da, o ființă fizică nu poate fi, pentru că tot ce există în alt fel în acest organism, de asemenea sunt numai instrumente pentru același ceva stăpânitor. Acel ceva deci este creatorul organismului. Dar pentru că acesta nu există în sfera fizică, este deci o ființă psihică, care este același lucru cu un „spirit”. În spatele fiecărui organism fizic, fie planetă sau astru, fie un organism cunoscut din carne și sânge, există deci un spirit stăpânitor. Și deci în spatele apariției fizice a globului pământesc există un spirit stăpânitor, care este cea mai înaltă autoritate a întregului glob terestru. Dar un spirit nu este alcătuit doar din spirit. Ad litteram, spiritul este gând și voință, care de asemenea este același lucru cu conștiința, și conștiința la rândul său e ceva care este subordonat unui creator, pentru faptul că ea este trăită și manifestată. Acest ceva care trăiește și se manifestă este cel pe care noi am învățat să-l recunoaștem ca eul. Eul combinat cu gândul și voința sau conștiința alcătuiesc spiritul, cu alte cuvinte ființa psihică vie.
- O dictatură în contact cu conștiința, aviditatea și voința eului globului pământesc
Cea mai înaltă autoritate în regiunea Pământului deci este eul globului pământesc. Toți ceilalți factori dominatori din regiunea sa, precum marile națiuni puternice cunoscute, deci nu sunt cea mai înaltă autoritate pe pământ. Eul-glob pământesc cu spiritul său este regele absolut suveran sau real al întregului glob terestru. Dacă o națiune foarte puternică se prăbușește sau dacă ea crește, dacă o rasă evoluează într-o direcție sau alta, dacă granițele țărilor să fie acolo sau aici, dacă națiunile se unesc într-o singură lume sau dacă ele să rămână împărțite în state opuse și prin aceasta să fie un continuu izvor de război și dușmănie între oameni, aceasta este o întrebare care poate fi rezolvată doar de adevăratul rege al pământului, spiritul sau eul pământului. Și de fapt este acest eu sau spirit al pământului, care în timpul străvechi a ocupat regii dictatori. Când se spunea că ei sunt fii ai lui Dumnezeu sau rude cu Dumnezeu însuși, în realitate era spiritul pământului care era cel mai apropiat de ei. În acest fel ei erau centri ai nucleelor-talent fizice ale pământului. Prin intermediul acelor regi, eul pământului putea regla micro-ființele sale, care aici înseamnă direcția fizică și spirituală a omenirii. Prin acele nuclee-talent, eul terestru își trimitea voința sa, care prin menționatele nuclee erau transformate în dictatură organizată. De aceea ființa regească se diferenția de ființele obișnuite prin aceea că ea era o ființă ”inițiată”, ceea ce înseamnă o ființă cu o evoluție atât de progresată, încât eul pământului își putea trimite puterea voinței sale direct prin acea ființă. Dictatura, care era practicată într-un grad înalt, în acest fel era în contact cu voința, aviditatea și dorințele eului pământului. Ceilalți oameni din acea împărăție, care fără îndoială erau supuși regilor, erau ființe neștiutoare care nu puteau primi în mod direct impulsuri spirituale înalte de la spiritul eului pământului. De aceea ele puteau fi numai organizate și puse în evoluție prin dictatura intelectuală. În acest fel regii erau singurele ființe cu un psihic care putea primi direct impulsurile eului pământului.
Dar puțin câte puțin micro-indivizii spiritului pământesc au devenit din ce în ce mai evoluați, începeau să fie intelectuali, și oamenii au început să fie co-gânditori și să aibă aceleași capacități ca și regii. În acest fel și ei au devenit nuclee-talent pentru aviditate, conștiință și voință ale eului pământului. Dar când astfel ființele individuale au evoluat tot mai mult și au început să judece singure, au căpătat gânduri noi, care uneori erau mai progresiste decât cele ale regelui, atunci dictatura sau puterea regească a început să fie simțită ca o legătură înrobitoare. Au apărut nesupunere și rebeliune împotriva puterii regale. Au început revoluții sau încercări de înlăturare a puterii regești în avantajul altor forme de stăpânire. Dar în același timp, când astfel ființele una după alta au dobândit mai multă conștiință, atunci a luat ființă și rivalitatea față de puterea regească. Ambiția și setea de putere, fără îndoială, era cea dintâi care se manifesta când omul primitiv a început să aibă o evoluție culturală. Toți voiau să fi un rege mai mic, pentru a nu spune un mic zeu. Și prin urmare, după evoluție, a apărut din ce în ce mai multă neliniștea între oamenii pământeni sau micro-indivizii cu cele mai înalte ranguri ai spiritului pământului. Noi, desigur, am văzut cum acea evoluție a avut loc continuu prin secole și a creat o vrajbă din ce în ce mai mare, și în același timp ființele au progresat referitor la cunoașterea și capacitatea tehnică și chimică.
- De ce eul pământului permite războaie și revoluții?
Acum cineva probabil întreabă: de ce eul pământului nu acționează și nu împiedică acele războaie și revoluții? – De ce el nu oprește un astfel de cataclism total în propriul său organism? – Aici răspunsul este acela, că el cu adevărat acționează pentru a repune ordine în organismul său. Fără îndoială, se poate vedea foarte clar cum gândul și voința lui ocupă cele mai eminente nuclee-talent pentru impulsurile lui. Astăzi noi vedem câteva ființe care au primit o putere pe care înainte era dată unei ființe individuale de pe globul pământesc. Oare nu vedem noi astăzi câteva ființe individuale, pentru a nu spune un singur bărbat care stăpânește o sută de milioane de oameni total dictatorial? – Și oare nu prin propagandă și agitație în jurul țărilor pare așa, că scopul acelei dictaturi nu este mai puțin decât stăpânirea întregii lumi? – Aparte de acel grup de putere există alt grup de putere, care de asemenea are drept scop unirea tuturor popoarelor de pe pământ într-o singură împărăție și o singură lume. Dar aici nu este principiul dictatorial, unde individul este sclav, care este de fapt scopul. Aici este o formă de stăpânire în care toți pot participa, o formă de stăpânire în care nu numai că fiecare va avea drept de vot, dar și dreptul de a critica, astfel că eventualele nedreptăți sau o decizie greșită a guvernului pot fi făcute publice și confirmate, iar prin aceasta contracarate. Aceste două tendințe s-au răspândit atât de mult, încât acum ele concentrează oamenii în două mari grupuri, primul pentru dictatură și prin aceasta pentru a răpi libertatea oamenilor în avantajul celor puternici, și celălalt pentru democrație și prin aceasta pentru cea mai mare protejare a libertății individului în avantajul unei evoluții intelectuale și a creării de cultură. Prin urmare, astăzi omenirea este divizată în două grupuri contrastante, care în mod necesar schimbă atmosfera cu stres, frică de război și manifestări puternice de opoziție internă și intoleranță. Și pentru că de obicei oamenii nu înțeleg deloc ce se întâmplă, ei presupun că este acesta sau acela dictator ori acesta sau acela democrat eminent care cauzează situațiile. Și deci ei judecă prin această prismă. Oare nu după aceasta au fost judecați Lenin, Stalin, Hitler și Mussolini, și oare nu după aceasta se judecă Roosevelt și Truman? – Oare nu se consideră că acei oameni sunt cei care au decis sau decid evoluția lumii? – Dar nu se poate imagina ceva mai naiv. Ei nu au nici cea mai mică influență asupra sorții omenirii. Aceasta este ceva pentru ei înșiși. Dacă nu acei oameni ar fi (n.r. ar fi fost) în fruntea forțelor speciale, imediat ar fi alții cu exact același psihic sau tip de intelect. Situația întâmplată era sau este total inevitabilă. Ființele menționate sunt numai nuclee-talent pentru impulsurile de conștiință ale eului pământului. Deoarece, desigur, este același eu, aceeași ființă, același rege în spatele celor două grupuri de putere opuse, care astăzi apar atât de amenințător pentru pacea mondială, și anume eul sau spiritul pământului. Acest lucru reprezintă impulsurile volitive ale globului pământesc, căutarea lui morală, intelectul lui înainte și după, despre ceea ce el trebuie și nu trebuie să facă.
- Pământul se confruntă pe el însuși cu lumea sa de gânduri și cu atitudinea sa morală
Cum este posibil ca pământul să aibă asemenea două impulsuri contrare aparent atotdistrugătoare? – De ce el, ca fiecare altă ființă vie, n-ar trebui să stea înaintea celor două mari contraste. Ceea ce știe el și ceea ce nu știe. Spiritul pământesc, fără îndoială, este o ființă vie, care este subordonată ciclului spiral, și deci se situează într-un anumit loc în acel ciclu. Și nu este greu a vedea că el se află în același loc ca și omul pământean obișnuit care progresează în spirala sa, care se află la granița dintre „animal” și om, care la fel se află la granița dintre egoism și altruism, între iubirea față de sine însuși și iubirea față de aproapele. Când el se situează în acea sferă din ciclul spiral al său, conștiința lui este influențată parțial de climatele mentale animale sau egoiste sau de forțe spirituale și parțial de forțele omeniei și forțele spirituale ale iubirii față de aproapele. Când conștiința lui este străbătută de astfel de forțe, atunci se înțelege că aceleași forțe controlează nucleele-talent conforme. Și prin urmare cineva devine ocupat de forțele spirituale egoiste sau animale ale eului pământesc în același grad cum cineva însuși este egoist, avid de putere și dușmănos față de aproapele, la fel cum cineva devine ocupat de tendința altruistă, omenoasă sau plină de iubire sau de energia eului pământesc în același grad cum cineva este un nucleu-talent potrivit pentru acele forțe. Așadar, noi vedem că „marii bărbați” din politica mondială în realitate sunt ocupați numai de impulsurile eului pământesc de acea specie cu care ei înșiși cel mai mult simpatizează în timpul vieții lor de fiecare zi. Dar când în spiritul pământesc sau mintea pământului apar în acest fel două forțe contrare care persecută una pe cealaltă, aceasta deci înseamnă că spiritul pământesc se cercetează pe sine însuși, cercetează propria sa lume de gânduri, propria sa atitudine morală. Și în timpul acelei cercetări este clar că el colectează tot ce poate vorbi pentru egoismul și dictatura sau răpirea libertății individului singular în avantajul mulțimii, la fel cum, bineînțeles, el vrea să colecteze tot ce vorbește avantajos pentru libertatea și protecția individului singular contra mulțimii sau statului, protecție și răspândire a iubirii față de aproapele. În acest fel pământul judecă pe moment. Pentru că el este de un total alt ciclu temporal decât micro-ciclul în care trăim noi înșine, „timpul de gândire” al lui este un spațiu-timp mult mai lung decât al nostru. Ce înseamnă o secundă pentru ființa-pământ, probabil că acest lucru înseamnă un an sau zece ani ori un secol pentru noi. De aceea noi înțelegem că funcțiile mentale ale pământului, atitudinile lui schimbătoare străbat omenirea ca și epocile culturale ale acesteia. Pământul deci este în criză, inevitabil acea criză care întotdeauna precede inițierea. Globul pământesc a început procesul spiritual deja în urmă cu secole și va fi gata după trei mii de ani, deci nu este ciudat că noi simțim acele impulsuri ale conștiinței lui atât de puternic în propria noastră sferă, pentru că ea este ocupată de spiritul pământului.
Prin această cartografiere a sferei psihice a omului pământean nu este greu să descoperi ce va cuceri lumea. Deoarece puterea regală sau dictatura modernă, lipsa de iubire și răpirea libertății este ceva care deja este epuizat, ea va cădea ca acea epocă culturală ofilită, care este ea cu adevărat, și vor învinge noile impulsuri democratice. Din ce în ce mai mulți oameni sau nuclee-talent pentru acele impulsuri vor fi ocupați de cele mai înalte impulsuri de conștiință ale spiritului pământului, care vor fi manifestate prin cuvinte și acțiuni în sfera materială. Sunt nuclee-talent de acea specie, pe care noi le cunoaștem ca eliberatori ai lumii, marii umaniști și creatori de cultură, ce vor lua formă ca știință spirituală.
Comentariu introductiv și traducere din esperanto: Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail
