O felicit pe doamna prof. Maria Drăgan pentru acordarea titlului PRO URBE pentru întreaga sa activitate profesională, la catedră, și îi doresc să poarte cu mândrie distincția la toate manifestările culturale organizate de societatea civilă românească.
Mulțumesc doamnei Maria Crețu-Graur, vicepreședintă a Asociației Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita, pentru nominalizarea mea la acest titlu.
Mulțumesc Consiliului local și d-lui Primar care prin respingerea candidaturii mele a confirmat valoarea Fundației „Mihai Viteazul”, a președintelui actual, vizibilitatea și promovarea municipiului Sfântu Gheorghe prin acțiunile, manifestările locale, județene, naționale și internaționale pe care aceasta, Fundația, le organizează de 32 de ani în mod constant.
Vă aduc aminte, Zilele Orașului Sfântu Gheorghe au fost inițiate în 1992 de D – na Stela Buda, președinta de atunci a Fundației, pentru toți locuitorii municipiului și au fost organizate de către aceasta împreună cu primăria municipiului.
Mulțumesc Forumului Civic al Românilor din Covasna-Harghita și Mureș, ONG legitim, pentru strădania sa de a apăra legalitatea traiului românilor din aceste județe.
Mulțumesc tuturor persoanelor din localitate, țară și din afara granițelor, cu care ne-am salutat, colaborat, partenerilor, mass-media și desigur familiei mele întregi.
Rămân aceeași,
Maria Peligrad
***
LAUDATIO prof. MARIANA DRĂGAN
Îi aduc un omagiu deosebit fostei mele profesoare, Mariana Drăgan, care primește astăzi acest premiu în semn de prețuire pentru orașul pe care l-a ales, și a cărei carieră și activitate didactică o laud cu bucuria de a realiza adevărate valori.
Conceptul de model în limba maghiară are o atmosferă solemnă. Galeria instituționalizată de portrete a modelelor noastre este o colecție de mari personalități din trecutul, istoria și cultura noastră. Într-o lume a zgomotului ofensiv, pe care, în graba noastră, o numim uneori citându-l pe poetul Ady Endre, ca fiind „lumea unor neica-nimeni care trec brav prin tot şi toate”, am putea concluziona că în prezent căutăm în zadar modele de urmat. Dar, dacă reușim să eliberăm conceptul de model de sub patetismul care îl înconjoară și dacă credem că există valori eterne care sunt la fel de prezente în „lumea modernă” atât de mult defăimată ca în orice moment din trecut, putem găsi în mediul nostru imediat modelul de comportament mai puțin spectaculos, dar mai ușor de urmat, care ne va face viața individuală mai bună și existența comunitară mai utilă.
Pentru mine, un astfel de model a fost şi este doamna profesoară Drăgan.
Mariana Drăgan locuiește în Sfântu Gheorghe de o jumătate de secol, din 1972. În 1974 a fost repartizată la fostul Liceu de Matematică și Fizică, acum cunoscut sub numele de Colegiul „Székely Mikó”, și a lucrat ca profesor de limba și literatura română la aceeași școală până la pensionare, în 2006.
De-a lungul celor peste trei decenii de activitate didactică, munca Marianei Drăgan a fost caracterizată de rigoare profesională, rigoare morală, o luptă tăcută pentru independența profesorilor și demnitatea cadrelor didactice.
Originile sale din Brașov, inteligența și educația sa vastă au ajutat-o să se simtă ca acasă într-un oraș predominant maghiar, într-o comunitate didactică predominant maghiară, să înțeleagă problemele lingvistice ale elevilor maghiari și să găsească calea dezvoltării intelectuale, spirituale și morale a elevilor săi în limba română sau chiar maghiară. Lecțiile Marianei Drăgan nu erau constrângerile jenante ale învățării obligatorii a unei limbi străine. Aceste lecții s-au transformat într-o aventură culturală, în care elevii din Mikó Sfântu Gheorghe nu numai că au învățat limba română, dar au primit și o lecție de viață despre exigență, acuratețe, curiozitate culturală și deschidere. Cuvântul profesorului de la catedră și fiecare acțiune a acestuia se simțeau ca un act moral, făcându-l un model nu doar ca profesor, ci și ca om.
Deși nu a avut o apariție publică spectaculoasă, Mariana Drăgan a fost o prezență constantă în viața culturală din Sfântu Gheorghe. Și-a educat elevii să fie vizitatori de bibliotecă și consumatori de evenimente culturale românești și maghiare de calitate, iar în calitate de membru al Clubului Kiwanis din Sfântu Gheorghe a participat la programele de caritate ale organizației pentru copii.
„Fără bani și fără aplauze”, a muncit toată viața cu dragostea profesiei sale pentru a crește la Sfântu Gheorghe o generație educată și lipsită de prejudecăți culturale, sociale și politice. Iar energia care vine din iubire poate face minuni. Uneori spectaculos, alteori tăcut. Miracolele tăcute ale profesoarei Drăgan au întărit în elevii săi credința și convingerea că respectul pentru valorile culturale este și o garanție a unei calități mai bune a vieții.
Acum, când primește premiul Pro Urbe, ca recunoaștere oficială a carierei sale de succes ca profesor, îi doresc să continue să se bucure de fiecare expresie sinceră de apreciere.
În numele elevilor săi și al orașului, îi adresez sincere felicitări și mulțumiri profesoarei mele.
Török Katalin
