Ziua Culturii Naționale va fi marcată în avans, la Sfântu Gheorghe, prin evenimentul intitulat „Permanențe Eminesciene”  ce va avea loc luni, 13 ianuarie 2020, începând cu ora 15.00, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiu.

 

 

În cadrul activității culturale  organizate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita și Despărțământul Covasna-Harghita al ASTREI, cei prezenți vor putea urmări un recital de poezie și muzică susţinut de membri ai Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc, respectiv: poeții Ionel Simota, Georgeta Mănilă, Ramona Moldovan, Daniel Întuneric, Gheorghe Filip și  solista Adriana Balog, dar vor avea parte și de alte surprize.

 

***

„Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batrân,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niste codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”

 

Marin Sorescu -Trebuiau să poarte un nume

 

 

 

 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail