În Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu Gheorghe, Colecţia de Documente, se păstrează copii după articole din presa românească din Transilvania, de dinanite de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, referitoare la comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, articole identificate de istoricul Vasile Lechinţan. Până la apariţia viitorului volum „Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918”, ediţie îngrijită de Vasile Lechinţan şi Ioan Lăcătuşu, culegere computerizată de Carmen Baraboi.ublicăm, în serial, în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna, o secţie din articolele respective.
Micfalău-Bixad-1895
Replică la „notiţà din foile magiare despre valachisarea secuilor din Mikoujfalu”
Mikoujfalu, începutul lui Martiu 1895.Onorate dle redactor!
Biserica veche (Sf. Gheorghe) din Bixad
In preţuita fóie, ce redigiaţi „Telegraful Roman” nr. 21 aţi bine voit a lua notiţà din foile magiare despre valachisarea secuilor din Mikoujfalu, m’i permit a vĕ da desluşiri esacte în causă.
Corespondenţa din cestiune caracteriséză pe corespondenţii foilor magiare, cari fără genare şi ruşine, dau publicului scirile cele mai eronate şi pline de minciuni.
Ce se ţine de tacsele, ce le încaséză preotul rom. cath nu me întereséză, – că la gr-orientali tacsele sunt mici şi neînsemnate este adevĕrat – dar acea că dela rom. cath. trecu la gr. orientali nu-i adevĕrat. Trecerile ce sĕ întêmplă câte odată sunt parţiale, adecă provin din căsătorii micste, şi de regulă mirésa trece la religia mirelui. Şi aici noi am avea motiv de a ne plânge, căci mai multe fete dăm rom. cath. şi ev, reformaţilor decat dênşii nóuĕ. Şi acésta provine de acolo că: parochenii nostri, cari forméză trei părţi a comunei Mikoujfalu sunt fórte spornici, încât anevoie cred că s’ar putea compara o altă comună pe terenul acesta; nici odată nu s’a putut constata, ca mortalitatea să fi maiorisat nascerile. Acum vre-o câţiva ani a publicat oraşul S. St. Georgiu o statististică, unde cu bucurie constată, că în acel an a reportat victorie nascerile asupra mortalităţilor. Şi atunci am făcut o comparaţie din comuna nóstră şi S. St. Georgiu şi am putut constata că pe când în S. St. Georgiu sĕ vine la 89 suflete o nascere, pănă atunci la noi la 20 suflete vine o nascere, fetele gr. or. sunt silite sĕ se mărite după cei de alte confesiuni, fiindcă dupĕ juni gr. or. nu sĕ pot mărita tóte, în vecinătate afară de Bicsad numai sunt nici o comună unde sĕ fie gr. or, numai în mari depărtări. Noi suntem aici ca un ostrov încungiurat de elemente şi religii streine. Aşia este evident ca prin moralul crestinilor nostri, sĕ înmulţim noi şi elementul magiar, şi apoi totuşi tacsaţi că periclităm ideia de stat. Dar’ nule este ruşine a afirma astfel de eronări ca valachimea din Mikoujfalu valachiséză magiarimea din Săcuime, atunci când dênşii nu sciu nici o bóbă românesce, şi astăḑi din 210 familii române gr. or. nici la o familie nu sĕ vorbesce românesce afară de familia preotului. Aşa scóla comunală susţinută de stat, învĕţători unguri cu limba de propunere magiară. Şi noi români acolo ne trimitem copii, căci altă scólă nu avem. Noi românii se susţinem scólă confesională nu avem mijlóce, poporul este sĕrac; alte ajutóre la întreţinerea scólei confesionale nu am căpĕtat. Suntem lăsaţi în mâna sorţii pe tóte terenele şi totuşi aşa periculoşi! Sciu unii dintre crestinii de ai nostri tatăl nostru românesce, óre de acesta sĕ le fie frică; bine ar fi, nu le ar strica dacă ar’ avea barem de el frică.
Valachii din Mikoujfalu, acest cuib al daco – omanismului?, în 1848 au luptat sub stindardul lui Kossuth Lajos( Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard a fost un revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848) şi glotele au făcut causa comună cu magiari, românii acestia periculoşi sunt toţi încuscriţi (Komásodva) cu magiarii, şi totuşi sĕ nu li se recunóscă nici atâta patriotism, cât jidanilor, fiind că se ţin de biserica gr., or.? Aşa acia, cari s’au spăriat de scirea că satul sĕ valachiséză sĕ rĕmână linisciţi, că nu li seva întêmpla nici o stricăciune în limbă, tocmai din partea valachilor din Mikoujfalu.
Corespondentul ar face un serviciu naţiunei sale, atunci când s’ar ocupa cu starea actuală, în care sĕ află bieţii locuitori din Mokoujfalu şi Bicsad, şi ar insista ca sĕ vină sĕ găséscă v’un mijloc de a i scăpa de ruina totală, ca nu aḑi mâne sĕi vadă cu straita (stráiţă, reg. pt. traistă) în gât şi cu ochii plin de lacrimi părăsindu-şi ţara şi a căuta în lume pânea de tóte ḑilele. Pentru Mikoujfalu şi Bicsad încă n’a încetat iobăgismul înainte 1848. Acum de vre o trei sĕptămàni au sosit sentinţia dela curie (arh. pt. Curtea de Casaţie) în causa acésta, pentru Mikoujfalu în sensul sentinţiei trebue fiesce care proprietariu sĕ-şi rescumpere moşia erezită(arh. pt. moştenit, dobândit) dela moşi strămoşi cu 30 fl. iugĕrul, ér grădinile dela suma de 30 fl. – 100 fl. după mărime. Păşiunitul şi pădurăritul rĕmâne grofului(reg. titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria) fără ai-se da drept nici cu bani de aşi putea rĕscumpĕra bietul ţĕran. Aşia sunt împregiurările de astăḑi; cum va putea bietul ţĕran suporta acésta sarcină când şi pănă acuma abia a mai putut têrăi ḑilele de pe o ḑi pe alta. Ce va face fără păduri şi păşune? Atunci când pentru dênşii economia de vite au fost isvorul principal de venit, vitele din Mikoujfalu erau vestite, şi astăḑi nu are nici o talpă de păşune nu póte sĕ şi ţină, nici o oie, nici purcel, nici viţel etc. pămênturile de arătură sunt sterile, neproductive. Inainte de asta cu vre-o ḑece ani au fost pe aici societatea de naturalişti magiari şi sau esprimat : „Aierul este aspru pămênturile nu plătesc o pipă de lemn”. Aici dle corespondent sĕ-ţi areţi iubirea cătră naţiune, căci vei vedea cu ochii cum vor pleca bieţi ómeni. aceea nu o sciu sĕ ţi-o spun, că cătră Alföld(Marea Câmpie din Ungaria) sau cătră România vor pleca. („Telegraful Român”, nr. dos. 99, 100/1895)
Dr. Vasile Lechințan
Dr. Ioan Lăcătușu
