Între cele 10 publicații în limba română care au apărut în Sfântu Gheorghe, în perioada interbelică, se află și Buletinul ASTRA – Despărţământul Central al judeţului Treiscaune, redactor Dr. Ioan Vintilă (în anul 1929), și redactor-șef Eugen Sibianu, între anii 1938-1940. Din numerele 7,8/1939 ale publicației menționate am selectat, pentru cititorii cotidianului „Mesagerul de Covasna”, articolul Înălțătoarea solemnitate a punerii pietrei fundamentale a bisericii catedrale ortodoxe române din orașul Sf. Gheorghe -20 Septembrie 1939, de Eugen Sibianu.
Eugen Sibianu (1884 -1948) a făcut parte din elita românească a județului Treiscaune, care a participat nemijlocit la înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918.S-a născut la 2 mai 1884 la Dobârlău, și a trecut la cele veșnice la 15 iulie 1948, fiind înmormântat în satul natal. A absolvit școala primară în Dobârlău, cursurile Liceului „Andrei Şaguna” şi ale Şcolii comerciale superioare din Braşov. A participat activ la evenimentele ce au dus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918. După 1919, a lucrat în cadrul Prefecturii judeţului Trei Scaune, ca șef al Finanțelor Publice. În anul 1944, pentru o perioadă scurtă, a fost primarul oraşului Sfântu Gheorghe. A fost preşedintele Despărţământului ASTRA Treiscaune şi redactor şef al publicaţiei astriste editată la Sf. Gheorghe, epitrop al bisericii ortodoxe din Sfântu Gheorghe.
În calitate de funcționar public, cu importante răspunderi în administrația locală și membru activ al societății civile românești, Eugen Sibianu s-a implicat nemijlocit în toate demersurile întreprinse de reprezentații comunității românești din Sfântu Gheorghe, pentru construirea Catedralei ortodoxe. De această dată, în articolul următor, îl vom cunoaște pe ziaristul Eugen Sibianu Datorită reportajului său, astăzi avem posibilitatea să rememorăm momentul de început al acestui monument simbol al spiritualității ortodoxe și culturii românești din Sfântu Gheorghe, drumul anevoios parcurs până la acest moment, și, foarte important, contextul istoric și starea de spirit a credincioșilor români, în anii când norii negri ai războiului mondial, se arătau la orizont.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
* * *
Înălțătoarea solemnitate a punerii pietrei fundamentale a bisericii catedrale ortodoxe române din orașul Sf. Gheorghe – Treiscaune, în prezența D-lor dr. Nicolae Zigre Ministrul Cultelor și Prof. Gh. Alexianu Rezidentul Regal al Ținutului Bucegi, în ziua de 20 Septembrie 1939.
În ziua de 21 Iulie 1939, când s-a sfințit locul pentru începerea clădirii bisericii catedrale ortodoxe române din Sf. Gheorghe, la care a luat parte Excelența Sa Dl. Rezident Regal Gh. Alexianu, care a declarat hotărât că „a venit aci să aprindă flacăra stinsă de veacuri a trecutului nostru românesc din această regiune”. Aceste cuvinte au fost o chezășie vie, că nu mai era vorba de un început care să nu mai aibă continuitate; nu mai erau promisiuni vagi, erau cuvinte și momente reale, concrete, cari sunt „în continuare în puterea unei misiuni de la Acela, care zi și noapte veghează și urmărește destinele țării”.
Era și firesc, ca acestui act istoric, să-i urmeze și actul punerii pietrei fundamentale, care s-a săvârșit tot la inițiativa și directivele date de Excelența Sa Dl. Rezident Regal Prof. Gh. Alexianu, în ziua de 20 Septembrie 1939. Dis de dimineață au început să sosească la Prefectură și la locul solemnității elevii tuturor școalelor din localitate, apoi străjerii, străjerele, populația din împrejurimi și alte județe vecine, elevii cursului de inițiere din localitate, membriiFrontului Renașterii Naționale și ai Gărzilor Naționale, precum și un numeros public din localitate.
A s i s t e n ț a
La orele 11 jumătate au sosit din București d-nii: N.Zigre Ministrul Cultelor și Artelor, prof. Gh. Alexianu Rezidentul Regal al Ținutului Bucegi, pr. Nae Popescu, subsecretar de Stat la Culte, dr. Gh. Banu, Directorul general al Serviciului Social, N.Davidescu secretar general la Educația Națională. Oaspeții au fost întâmpinați de d-nii: Lt. Col.r. dr. Băleanu prefectul jud. Treiscaune; Col.V.Nanu, Prefectul jud. Ilfov; Col. Octav Ionașcu, Pref. jud. Brașov; dr. N.Crăciun primarul orașului Sf. Gheorghe; Gh. Cuteanu, primarul orașului Brașov; Col. Iliescu, Comand. Jand. Ținutul Bucegi; senator Roșculeț; deputat Gh. Curcă; Col. Săndulescu comandantul Gărzii Naționale F.R.N.; Petrescu Insp. General al Ținutului Bucegi; Gh. Balcăș șeful conteciosului Ținutului Bucegi; V. Papacostea directorul Serviciului Social Bucegi; pr. canon. Hodărnău Mihail, reprezentantul bisericii greco-catolice; protopop Aurel Nistor; Eugen Sibianu, președintele „Astrei” și Directorul Serviciului Social; dr. Valeriu Bidu; dr. Miron Crețu; prof. Petre Marcu; dr. Costache Moldovanu; Lt. Col. Petre Panu, comandantul centrului de îndrumare străjererească Sf. Gheorghe; Ion Vestimian, președintele tribunalului; N.Tughin, prim-procuror; I.Diaconescu, administrator financiar; Ion Niculescu; Căp. Bohălțeanu, comandantul Gărzii naționale județene; Lt. Col. Iliescu, comandantul Cercului de recrutare; maior Lazăr Radu, comandantul legiunei de jandarmi; dr. C.Brădeanu șeful poliției; Octavian Zăbavă, comandantul Legiunei străjerești; Ing. Iosif, directorul C.A.M.; Gh. Iordache, dir. Serviciului tehnic județean; dr. A.Novacu; dr.R.Olteanu, Al. Boriceanu etc. etc.
Slujba religioasă
Solemitatea a început prin oficierea unei slujbe religioase săvârșită P.S. protopopul Aurel Nistor, înconjurat de preoții protopop Ion Rafiroiu, Silviu Josan, Virgil Dancu, Pavel Vitelariu, Gh. Corbu, Gh. Grovu, N.Rădoiu, N.Ranea, N.Furnică. Răspunsurile au fost date de corul elevilor Centrului de Îndrumare Străjerească de sub conducerea d-lui prof. A.Petrovanu și corul „Astra” „Junimea” de sub conducerea d-lui d-lui prof. Marcel Budescu. După oficierea serviciului religios a luat cuvântul P.S. protopopul Aurel Nistor care a arătat în cuvinte înălțătoare însemnătatea sărbătorii creștinești de astăzi pentru populația orașului Sf. Gheorghe.
Cu v â n t ă r i l e
Cuvântarea d-lui Rezident Regal GH.ALEXIANU
Dl. prof. Gh. Alexianu. Rezidentul Regal al Ținutului Bucegi, a rostit următoarele: „Așezăm azi, în acest colț de țară, piatră de temelie nouă străvechii noastre credințe strămoșești. Cu sufletul înălțat, cu nădejdea în Dumnezeu și cu credința în destinul muncii fără preget ce se depune de la un capăt la altul al țării, să cimentăm această piatră nouă, căci ea zăvorește în adâncul acestui pământ, ca și-n sufletele noastre ale tuturor, credința care-n vremuri de restriște a fost salvatoarea neamului și a sufletului nostru, iar în vremuri de bucurie a fost pârghia de splendidă înălțare a spiritualității naționale.
Catedrala care prinde să-și înalțe bolțile aici, la poalele Carpaților și-n Valea Oltului și care și-a ales drept zi de hram ziua Sf. Gheorghe, pentru a aminti tuturor indisolubila sa legătură cu orașul cu același nume, este fructul muncii, străduinței și iubirii nesfârșite de țară și credință a tuturor Românilor din Ținutul Bucegilor. Am găsit aici o mână de oameni, de o vrednicie și de o tenacitate, care, sunt sigur, că izvorau din acele nesecate puteri de viață ale neamului nostru. De douăzeci de ani se străduiau să adune obolul credincioșilor, pentru ca din jertfa dragostei lor să dureze acest templu de închinăciune. Dar străduința și jertfa lor păreau că vor fi zadarnice.
Vrednicia lor, credința lor nezdruncinată în izbândă sunt icoane atât de neprețuit încât am socotit că este o plăcută datorie pentru obștea întreagă a Ținutului Bucegi să fie prezentă aici, să sublinieze înălțătorul gest, să contribuie la reușita lui și să aducă, prin glasul meu, o sinceră, caldă și din suflet, mulțumirea tuturor acelora, cari s-au străduit în realizarea clipei de față ca și urarea ca prin munca, prin jertfa și credința tuturor să vedem cât mai curând sfințit acest locaș.
Stau de față la această sărbătoare a credinței noastre munții cu crestele înălțate spre nesfârșita boltă a cerului și apele adânci și tainice ale Oltului și voi toți, Români din toate colțurile pământului românesc. Vestiți cu toții pretutindeni, că am așezat aici, la această piatră de temelie toată credința, toată dragostea și toată nădejdea noastră; că din jertfa noastră a tuturor va străluci aci credința în Dumnezeu și-n destinul neamului nostru și că sufletele noastre ale tuturor, întărite în puterea credinței, își vor înălța fruntea spre dumnezeire și se vor ruga neîncetat pentru sănătatea marelui nostru Suveran, Majestatea Sa Regele Carol al II, către care se îndreaptă, cu nesfârșită încredere, toate speranțele neamului nostru.”
Au luat apoi cuvântul d. dr.N.CRĂCIUN, primarul orașului, care, în numele populației orașului, a urat oaspeților cuvântul de bun sosit. D-sa spune, că ridicarea localului de închinăciune în orașul Sf. Gheorghe este de o desăvârșită importanță și semnificație și coincide cu timpul de Renaștere și de mobilizare a conștiinței naționale, în vederea acțiunii solidare și unitare românești, de apărare și propășire a patriei, de consolidare a Statului, toate preconizate de Suveranul nostru înțelept și puse în aplicare prin sfetnicii săi.
Dl.Lt. Col.r. Dr. ION BĂLEANU, prefectul județului Treiscaune, a luat apoi cuvântul, spunând următoarele: Excelență! Sfinți Părinți! Frați creștini!
Mare este bucuria tuturor românilor, deci mare este și bucuria mea românească, ca Prefect al acestui județ și Președinte al Comitetului de Construcție al Bisericii Catedrale Ortodoxe, a cărei piatră fundamentală se așează astăzi, că Atotputernicul mi-a hărăzit să pot continua opera antecesorilor mei. Și mai mare este fericirea creștinilor de pe aceste meleaguri, că au putut ajunge ziua acestui mare praznic de astăzi, care atinge problema românească din Săcuime, problemă, care așteaptă de atât amar de vreme o soluție, demnă de noi și leală față de ceilalți conlocuitori. Demnă pentru poporul românesc, care are nu numai o vechime aproape bimilenară, ci mai ales că noi aici, în Dacia-Felix a lui Traian, ne-am născut. Deci noi Românii suntem mai vechi cu o mie de ani decât conlocuitorii noștri, veniți aici de pe alte meleaguri. Leală față de ceilalți locuitori, pentru că dând neamului și cultului românesc ce-i competea (ce i se cuvene –n.N.) de mult, nu lezăm pe nimeni.
Această mare operă, a fost sprijinită cu atâta căldură, devotament și jertfă din partea antecesorilor mei, susținuți fiind de membrii comitetului de construcție, mai ales de Dl. Nicolae Crăciun, de părintele protopop Aurel Nistor, de neobositul prim-epitrop Eugen Sibianu și mai presus de toți a fost sprijinită cu o rară generozitate de către Excelența Sa Domnul Rezident Regal prof. George Alexianu, care cu atâta pătrundere a realității și a nevoile românești din acest județ, a încadrat această operă creștinească în ordinea de preferință a vastului program de lucru al Ținutului Bucegi, avansând Treiscaunele în mod demn, fără precedent în istoria acestui județ și fără precupețire, recunoștința sa prin alegerea Excelenței Sale încă în anul 1931 ca senator al său.
Dorim cu toții, ca temelia acestui sfânt lăcaș să devină și temelia de înfrățire creștinească și armonie frățească cu conlocuitorii noștri, cu care și sub care, noi Românii din Ardeal și Banat am conviețuit o mie de ani, problemă deopotrivă importantă, ba chiar de vitală importanță pentru ambele popoare. Pentru noi Românii mai pledând și principiul general de drept, moștenit de la strămoșii noștri romani și care adoptat de toate popoarele culte, precizează că: „Cui suo jure utitur – neminem laedat!”sau: Cine se folosește de dreptul său nu vatămă pe nimeni! S ĂN Ă T A T E!
Discursul D-lui Ministru Dr. N.ZIGRE. A luat apoi cuvântul d. Ministru N.Zigre care a spus: În zăngănitul armelor de ale căror bătaie de foc se zguduie continentul nostru, noi azi depunem piatra de temelie a măreței Catedrale ortodoxe române, în acest oraș, capitala județului Treiscaune. Din inițiativa Excelenței Sale Gh. Alexianu, inimosul rezident regal al ținutului și cu contribuția ținutului întreg, se va ridica aci o nepieritoare mărturie a credinței, ce are la baza ei iubirea aproapelui tău, supunerea, milostenia, răbdarea, pacea și dreptatea, credința bisericii întemeiată de Isus Hristos. Se va clădi un simbol al credinței strămoșești, izvorul tăriei de rezistență națională a Neamului românesc.
Când alte popoare lasă să se dezlănțuie ura, patima, violența producătoare de nemăsurabile suferințe, noi ridicăm altar nepieritor al credinței într-unul al dreptății, blând și milostiv. Sufletul armonios și echilibrat al Neamului nostru se manifestă prin acest act solemn, suflet ce are în sine încrederea în dreptatea cauzei sale, ce nu poate fi învinsă de nici o violență, căci este păzită de credința ce nu o pot birui puterile omenești.
În această regiune, unde Neamul românesc trăiește de mai multe secole alături cu cel unguresc, se va ridica monumentalul locaș de rugăciuni și închinări, cu toate nedreptățile trecutului, nu cu scopul de a amuți clopotele altor biserici în care se înalță rugăciuni la același Dumnezeu, ci pentru a face ca fiii aceleași țări să înțeleagă rostul comun al lor, determinat în cursul vremii de destinul neamurilor; un Dumnezeu, un Rege, o Patrie!
Guvernul Majestății Sale Regelui Carol al II-lea, asigură tuturor cetățenilor acestei țări, aceeași muncă și disciplină, aceleași condițiuni de trai, de progres, aceeași libertate de credință pentru a servi cât mai mult ideea Marelui nostru Rege; Unitatea și solidaritatea națională prin muncă și credință pentru țară și Rege. Fie ca biserica ce se va ridica în acest loc și din dragostea și zelul românilor ortodocși creștini din această regiune, să servească pentru adâncirea înțelegerii dintre oameni, pe baza învățăturii lui Christos, spre mărirea lui Dumnezeu și spre binele comun al patriei și al națiunii românești.
În furtuna ce se dezlănțuie în jurul nostru avem un cârmaci dibaci, clar văzător, sigur de Sine. Îl avem pe Regele nostru, pe care Dumnezeu, în nemărginita lui milostenie ni L-a dat în aceste vremuri de erupții vulcanice, spre a cârmui țara până la limanul păcii. Să păstrăm calmul și echilibrul sufletesc ce ni le dă voința și încrederea pe care le manifestăm prin hotărârea de a clădi în sunetul armelor o nouă catedrală a credinței strămoșești mântuitoare.
Exprim recunoștința guvernului pe care am onoarea a-l reprezenta precum și mulțumirile mele personale d-lui rezident regal Gh. Alexianu și tuturor acelora cari au contribuit la posibilitatea ridicării catedralei a cărei temelie se pune acum. Doresc, ca nobila lor hotărâre să se realizeze cât mai degrabă și în mod desăvârșit spre slava lui Dumnezeu, a Țării și a Regelui nostru. Rugăciunile rostite de noi azi, aici, din adâncul inimilor noastre, vor fi primite, iar biserica ce se va ridica pe acest loc va vesti deapururea biruința credinței asupra primejdiilor potrivnicilor și răuvoitorilor.
*
După terminarea solemnității întreaga asistență a mers la palatul prefecturii de județ, unde, în sala de festivități a avut loc un banchet oferit în onoarea oaspeților.Cu acest prilej d. N.Zigre, Ministrul Cultelor și Artelor, a ridicat paharul în sănătatea M.S.Regelui. S-au expediat apoi telegrame omagiale M.S.Regelui și d-lui Armand Călinescu președintele Consiliului de Miniștri, cu următorul conținut:
Câteva date asupra noii biserici Catedralei
În orașul Sf. Gheorghe, există o biserică ort. Rom. ridicată pe la anul 1831 (în realitate în 1790, iar turnul din piatră, în 1802..) în timpul protopopiatului Ioan Potra și de plugarii români maghiarizați, refăcută în anul 1872, astfel după cum părintele protopop Aurel Nistor a arătat în expunerea sa publicată în acest buletin No. 7 și 8/1939, completat în aceia, că refacerea acestei biserici s-a făcut în anul 1872 de părintele Alexe Popovici și învățătorul (judecătorul – n.n.) Axente Onițiu și pictate în anul 1898 de Gheorghe Mărășescu din Reșița.
Cu multe greutăți a putut să se susțină și numai prin grele jertfe aduse de bătrânul preot Alexe Popovici și mai pe urmă de urmașul său Iosif Popovici, decedat în 22 aprilie 1938. După izbucnirea războiului mondial din 1914, când școala confesională a fost închisă și având abia 23 familii, care nu mai știau nici Tatăl nostru românește, această biserică a avut și mai mult de suferit, preotul – și cu alți preoți din acest județ – închis și purtat prin temnițele din Brașov, Cluj și Oradea și condamnați chiar la moarte, ne mai având conducători, de sine înțeles, că populația care și așa era pe drumul maghiarizării, puține speranțe mai aveau, pentru o revenire asupra drepturilor lor și asupra bisericilor și școalelor confesionale.
Astfel biserica veche, care se poate vedea în fotografia din acest buletin s-a transformat din ordinul primarului acestui oraș din anul 1916, în grajd pentru caii trupelor germane fără ferestre, fără uși și distrus total tot interiorul. În această stare am aflat-o la 9 ianuarie 1919. În această zi s-a făcut constituirea comitetului parohial, sub președinția preotului decedat Iosif Popovici, care fiind condamnat, a rămas neexecutată sentința, numai în urma apelului înaintat și numai grație intrării armatei române în Ardeal. Epitrop al bisericii a fost ales subsemnatul, având la acea dată biserica un fond de 7 coroane, iar gestiunile neîncheiate de 6 ani, având astăzi o avere de lei 3.408.278.
Așa fiind pentru a începe noua viață creștinească s-a instalat un altar improvizat, în sala festivă a Prefecturii, pentru zilele când era timpul nefavorabil, iar pentru sărbătorile naționale, serviciul se făcea în piață, transformată astăzi în parcul actual. Aceasta a continuat până în anul 1923, când cu sumele adunate în calitate de epitrop, s-a făcut reparațiunile generale, la a cărei sfințire a luat parte I.P.S. Episcop și Mitropolit Dr. N. Bălan. O nouă transformare s-a făcut în anul 1936 aflându-se în starea actuală, care nu mai corespunde nevoilor noastre ca credincioși și ca populație populație dominantă în țara noastră. Paralel cu refacerea vechii biserici nici un moment nu ne-a părăsit cugetul și grija de a ne pregăti pentru ridicarea unei clădiri corespunzătoare, o catedrală dominantă în acest oraș.
Totul ce ne-a împiedicat era aflarea locului corespunzător, care nu putea fi altul decât cel actual. S-au făcut exproprieri și cesionări de alte terenuri din centrul orașului, însă nici unul nu era așa de corespunzător ca cel actual, perfectuat de Dl. Ministru al Justiției V.Jamandi, Dl. Subsecretar de Stat, la Președenție M.Măgureanu și fostul Prefect Colonel C.Petrini – și pe lângă multe alte intervenții ale celor cari au lucrat cu multă dragoste pentru începerea clădirii acestei catedrale, la care nu se putea ajunge aci, dacă problema bisericii catedralei ort. Rom. din acest oraș nu era înțeleasă, inițiată și sprijinită de Excelența Sa Dl. Rezident Regal Pr.Gh. Alexianu.
Excelența Sa printr-o rară intuiție a viitorului, s-a sesizat de importanța viitoarei catedrale, nu numai pentru orașul Sf. Gheorghe, ci și pentru întregul românism din județul Treiscaune, care e poarta românismului din întreg ținutul secuizat. Membrii Comitetului de construcție sunt: Lt. Col.r. Dr. Ion Băleanu Prefect, Președinte; Protop. Aurel Nistor, vicepreședinte; Dr. Nicolae Crăciun, primarul orașului; Ștefan Bardan, Cond. Garnizoanei; Dr. Miron Crețu, medic prim. Județean; Dr. Valeriu Bidu, medic șef de spital; Dr. Costache Moldovanu, notar public; Comandantul Centrului Străjii Țării; Dr. Aurel Novacu, notar public; Dr. Romulus Olteanu, avocat; Ing. Ioan Iosif, dir. C.A.M.; Dr. Vasile Stanciu, medic șef; Petre Marcu, dir. Gimn.de băieți; Nicolae Dumitrașcu, șef de Gară; Gheorghe Iordache, șeful serv. Techn; Andrei Măsariu, casier; Eugen Sibianu, secretarul comitetului.
Planurile au fost întocmite de dl.D.Ionescu Berechet, arhitectul patriarhiei, Prim-Epitrop este dl Eugen Sibianu, Paroh al parohiei centrale P.C.S. Protopop Aurel Nistor, iar lucrarea este încredințată antreprizei d-lui Ing. Tiberiu Eremia a cărei valoare este de lei 18.540.000, fără valoarea terenurilor care se vor expropria din jurul bisericii catedrale. Fundațiile sunt terminate. Întrucât situația actuală externă se va liniști biserica catedrală va putea fi terminată în cel mult 15 luni. Catedrala va cuprinde 2000 de persoane, având o suprafață de 900 m pătrați, cu o înălțime de 45 m.
Stilul este cel brâncovenesc, după modelul maestrului Herescu și Antoniu. În fața altarului va fi ridicat un podium, cu jilțul regal și scaunul arhiepiscopesc. Clopotele se vor amenaja în două clopotnițe, și se vor suna în chip mecanic, prin electricitate. Biserica va avea și ferestre exterioare, cărămidă aparentă, teracote la coloane monolite în exterior și cu acoperișul de aramă, conform cu modelul din fotografie. Prin noul plan de sistematizare, catedrala va forma motivul principal al axei orașului. Va fi un monument de artă și istoric al ortodoxismului din această regiune. „Respectați și ajutați lăcașurile sfinte căci acele sunt singurele locuri și azile unde durerea și deznădejdea găsește refugiu, o mângâiere, o rază de speranțe”.
Eugen Sibianu
