Despre începerea și desfășurarea luptelor purtate de ostașii Armatei Române în timpul Războiului de Reîntregire Națională pe teritoriul fostelor județe Treiscaune, Ciuc, Odorhei și Mureș – județe cu populație de etnie maghiară numeric majoritară, în cei peste 100 de ani care au trecut de la desfășurarea evenimentelor istorice respective, s-a scris foarte mult. În primul rând, au apărut volume purtând semnătura istoricilor militari și civili, români, unguri, germani ș.a., jurnale de front, volume de documente din arhivele militare și civile, scrieri memorialistice, volume monografice dedicate unor personalități, instituții și localități etc. O sursă importantă petru redarea stării de spirit a populației locale și a mentalului colectiv a acesteia și cunoașterea unor aspecte punctuale din fiecare localitate, o constituie presa vremii de limbă maghiară din județele amintite, precum și presa în limba română din Brașov, Sibiu, Arad ș.a., ziare supuse unei cenzuri drastice din partea regimului austro-ungar. Din perspectiva istoriografiei maghiare, din multitudinea lucrărilor editate după decembrie 1989, menționăm „manualul” de Istoria Secuilor editat de Consiliile județene Covasna și Harghita în anul 2012 și Istoria Ținutului Secuiesc, apărut în trei volume, la Odorheiu Secuiesc, în anul 2017.
Din perspectiva istoriografiei românești, pe lângă lucrările apărute în perioada interbelică, semnate de Octavian Codru Tăslăuanu, Romulus Cioflec, Ghiță Popp, pr.Gheorghe Neagovici Negoescu ș.a. semnalăm studiile semnate de istoricii militari Ion Giurcă, Vasile Șt. Tutula, Dan Prisecaru, Dumitru Stavarache, Alin Spânu și de cercetătorii locali Ilie Șandru, Corina Bărăgan-Sporea, Nicoleta Ploșnea, Vasile Stancu, Ciprian Hugianu, Constantin Aitean-Taus, Marius Banciu, pr. Iulian Petru Tohăneanu, Ioan Lăcătușu, lucrări apărute în anuarele „Angvstia”, „Acta Carpatica” și „Sangidava” și la editurile Eurocarpatica și Grai Românesc.
Situația dramatică a comunităților românești din județele menționate, după retargerea Armatei Române, în toamna anului 1916, și consecințele cunoscutului proces de spionaj, înscenat de guvernul de la Budapesta, preoților români din această parte a Transilvaniei, sunt pe larg descrise în lucrările memorialistice semnate de pr. Aurel Nistor și scriitorul Romulus Cioflec din Araci, învățătorul Ioan Cichi Ciuncan din Belin, pr. Gheorghe Neagovici Negoescu din Întorsura Buzăului, pr Iosif Popovici din Sfântu Gheorghe, învățătorul Nicolae Vleja din Covasna, pr. Ioan Rafiroiu și pr. Ioan Bitir din Poiana Sărată, pr. Augustin Cosma din Micfalău, pr. Ioan Toma din Dobolii de Jos, pr. Eremia Ticușan din Covasna, pr. Constantin Dimian din Brețcu ș.a.
Informații inedite despre evenimentele petrecute în timpul Primului Război Mondial în comunitățile românești din Arcul Intracarpatic sunt redate în lucrările monografice ale localităților Toplița, Bilbor, Tulgheș, Subcetate, Gălăuțaș, Făgețel, Vidacut, Voșlobeni, Poiana Sărată, Vama Buzăului, Sita Buzăului, Mărcuș, Vâlcele, Araci, Arini, Iarăș, Valea Mare ș.a.
Printre iubitorii de istorie locală, în mod deosebit, a localităților din Depresiunea Întorsurii Buzăului, un loc distinct îl ocupă vrednicul și pasionatul cercetător Adrian Boriceanu, din Sita Buzăului. Sunt meritorii preocupările sale privind cunoașterea unor importante evenimente și personalități din „Țara Buzaelor”, a monumentelor istorice, folclorului și tradițiilor românești din această frumoasă zonă, precum și colaborarea sa la redactarea albumului Mărturii fotografice: locuri și oameni din județul Covasna, editat de distinsa cercetătoare Florentina Teacă, ca modalitate eficientă de valorificare a acestui important segment al patrimoniului cultural românesc din Arcul Intracarpatic.
Pe lângă alte surse documentare referitoare la istoria românilor din sud-estul Transilvaniei, semnalate de-a lungul anilor de Adrian Boriceanu, recent, statornicul nostru colaborator ne-a dăruit, în format digital, volumul „Lanțuri frânte. Însemnări din cele dintâi zile de răscumpărare”, de I. Gr. Oprișan, lucrare apărută la Tipografia „Lupta” din București, în anul 1921. La început, autorul face următoare dedicație: „Părinților mei, dedic aceste amintiri din război și Fratelui Costică, pe care-l așteaptă mama de patru ani”.
Din prefața cărții aflăm că aceasta cuprinde „câteva însemnări din zile de război”, rămase în manuscris cinci ani, după consemnarea lor. După stilul elevat al scrisului, putem aprecia că autorul a fost fie învățător, fie un intelectual cu o temeinică pregătire în domeniul științelor socio-umane, originar din Bârlad. Redactată în genul unui jurnal de front, cartea redă cronologic însemnările autorului despre luptele purtate de unitățile Armatei Române, de la intrarea acestora în Ardeal („Ierusalimul Românilor”), prin Pasul Buzăului, în noaptea de 15 august 1916, până la retragerea lor, la sfârșitul lunii septembrie a aceluiași an, din zona Rupea-Homorod.
Autorul descrie „la cald”, în fiecare zi, operațiunile militare care au permis înaintarea regimentului din care făcea parte, pe itinerarul Sita Buzăului, Întorsura Buzăului, Boroșneul Mare, Mărcuș, Ozun, Sfântu Gheorghe, Vâlcele, Araci, Hăghig, Racoșul de Sus și mai departe până la Homorod. De remarcat calitățile autorului de autentic „reporter” de război, de fin observator al stării de sprit a ostașilor români, a motivației autentic patriotice a acestora.
Cititorul are astfel posibilitate să cunoască, de la un participant nemijlocit la acele momente istorice, informații despre: comportarea ostașilor români față de populația locală, faptele eroice ale unor camarazi, dar și cazurile de indisciplină, furt, automutilare pentru a scăpa de front, despre prizonierii din armata austro-ungară, în rândul cărora s-au aflat și românii bănățeni, despre iscoade și spioni ș.a.
Autorului nu-i scapă descrierea frumuseții cadrului natural, aspectul sinistru al localităților părăsite de populația maghiară, a fântânilor cu apa otrăvită, a localnicilor maghiari ascunși prin pădurile din vecinătate și alte fapte săvârșite de unii maghiari față de ostașii români, dar și față de consătenii români. În contrast cu această realitate este prezentată primirea caldă, emoționantă, stropită cu lacrimile recunoștinței, făcută ostaşilor români de către populația românească din Sita Buzăului, Întorsura Buzăului, Mărcuș, Vâlcele, Araci și celelalte localități românești.
Din cuprinsul cărții vom prezenta pentru cititorii cotidianului „Mesagerul de Covasna”„ doar textele referitoare la operațiunile militare desfășurate în localitățile fostului județ Treiscaune. Războiul, prin definiţia sa, presupune luptă, pe viaţă şi pe moarte, între două sau mai multe forţe beligerante. Cu toate strădaniile îngrijitorilor textului de faţă, fără a interveni pe fond asupra conţinutului scrisului original, nu s-a putut ocoli faţa urâtă a războiului. Cu ani în urmă, când am prezentat publicului român pasaje din presa de limbă maghiară din fostele comitate Odorhei, Ciuc şi Treiscaune, din anii 1916-1918, am suportat cu strângere de inimă epitetele greu de reprodus adresate „oastei opincarilor valahi”. Cu aceeaşi strângere de inimă am reprodus acum, vorbele şi faptele descrise în lucrarea de faţă, mai ales cele din capitolul dedicat „şovinismului maghiar”. Chiar dacă, în ultimele două secole, românii şi maghiarii/secuii din această binecuvântată parte de ţară s-au aflat în tabere opuse, a venit timpul ca să privim spre viitor, pornind de la tot ceea ce am construit împreună, în decursul secolelor de convieţuire paşnică.(va urma)
Text îngrijit de Ioan LĂCĂTUŞU, Ciprian HUGIANU
