Ochii acestui coif de luptă identitară trebuiau să fie priviți de elevii școlilor românești, nu de muzeele „progresiste” ale unei țări inamice. Tezaurul Moștenirii Naționale trebuia dus în fiecare liceu mare din țară, nu plimbat aiurea prin Olanda.
Mă întreb, care a fost logica? Adică statul din România scoate istoria românilor din manualele școlare, alocă un buget derizoriu pentru cercetările arheologice și conservarea patrimoniului național, adică îngroapă istoria noastră în interior, dar în schimb este „preocupat” de promovarea celei mai profunde identități naționale românești, în exterior, taman în Olanda, de parcă cei de acolo ar fi interesați de comorile dacice, mai mult decât ar fi interesați de niște vârfuri de suliță din centrul Africii. Zero relevanță pentru ei.
Dincolo de asta, cum poți să scoți din țară un tezaur inestimabil fără să-i asiguri o protecție proprie, fără o pază fizică a unor oameni specializați în acest sens? Cum poți să te dai pe mâna unor străini ostili doar printr-un contract? Se spune că „asigurarea” este de 30 milioane euro! Sună a 30 arginți. Ce asigurare se poate aloca pentru mii de ani de istorie? O fărâmă din averea unui baron local din clasa politică a statului din România! Atât valorează istoria?
Sunt ochii unei Istorii, dată la propriu pe mâna unor străini pentru a fi furată, așa cum a fost furată și din manualele școlare de zeci de ani încoace.
Ochii din coif par a fi ochii unui martor ce transcende vremurile, ce vede cum ni se șterge memoria pentru a-i uita pe ai noștri și a-i accepta „senin” pe ai altora…rămânând astfel întrebarea, când oare, Moștenirea Națională furată va fi regăsită de tinerii acestui popor?
Mihai TÎRNOVEANU
