Ion Minulescu, poet, prozator şi dramaturg, s-a născut la 6 ianuarie 1881 în Bucureşti. A copilărit la Slatina, iar cursurile primare şi gimnaziale le-a urmat la Piteşti, potrivit lucrării „Dicţionarul general al literaturii române” (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).
În 1897, i-au apărut primele poezii în revista „Povestea vorbei”. În 1898, sub pseudonimul I.M. Nirvan, a publicat în „Foaia pentru toţi”.
Ion Minulescu a fost admis la Facultatea de Drept din Bucureşti, însă după doar un semestru, a plecat la Paris, în 1900. Aici a devenit fascinat de literatura simbolistă.
Întors în ţară, pe la începutul anului 1905, a publicat versuri şi fragmente de proză („Din jurnalul unui pribeag”) în revista „Viaţa nouă” a lui Ovid Densuşianu. Din 1907, a frecventat „sîmbetele literare” organizate de M. Dragomirescu şi a colaborat la „Convorbiri critice”, fiind remarcat de I.L. Caragiale, conform lucrării „Dicţionarul scriitorilor români” (Ed. Albatros, 2001).
Debutul editorial a avut loc în 1908, cu „Romanţe pentru mai târziu”. În acelaşi an, a debutat şi ca prozator, cu povestirea „Casa cu geamurile portocalii”. În 1912, Ion Minulescu a scos, pentru scurt timp, revista „Insula”. Anul 1913 a marcat apariţia celui de-al doilea volum de versuri, „La vorbă cu mine însumi”.
În anul următor, s-a căsătorit cu Claudia Millan, cu care a avut o fiică.
Sursa foto: Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”/Facebook
Ca dramaturg, Minulescu şi-a făcut debutul în 1921, când pe scena Teatrului Naţional au fost reprezentate „Pleacă berzele” şi comedia într-un act „Lulu Popescu”. În 1924, i-a apărut romanul „Roşu, galben şi albastru”, unul din marile succese literare ale vremii. În 1922 a devenit director general al artelor în Ministerul Artelor şi Cultelor, funcţie pe care a deţinut-o până în 1940. În 1926, a fost numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Comemorarea a 60 de ani de la moartea poetului Ion Minulescu.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/Arhiva istorică AGERPRES
A reapărut pe scena poeziei, în 1927, cu volumul „Spovedanii”, inclus ulterior în „Strofe pentru toată lumea” (1930). Un an mai târziu, a publicat romanul autobiografic „Corigent la limba română”, câştigând totodată şi Premiul Naţional pentru poezie. Două romane ale sale au fost publicate în 1933, „3 şi cu Rezeda 4″ şi „Cetiţi-le noaptea”. În 1936, a publicat volumul „Nu sunt ce par a fi”.
Ion Minulescu a fost unul dintre marii gazetari ai anilor 1910-1940. A publicat, împreună cu Liviu Rebreanu, între 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiţi-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică la „Românul” (1914) şi în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918).
La 11 aprilie 1944, Ion Minulescu s-a stins din viaţă în Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
AGERPRES
* Explicaţie foto din deschidere: Conferinţa ‘Plimbare prin Cotroceniul cultural’ susţinută de scriitorul Barbu Cioculescu în seria conferinţelor ‘Patrimoniu’, la sediul Muzeului Memorial ‘Ion Minulescu – Claudia Millian’
