Actor, pedagog şi regizor, Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut la 12 aprilie 1949, în oraşul Călimăneşti, judeţul Vâlcea, potrivit lucrării „Cineaşti români” (Cristina Corciovescu şi Bujor Rîpeanu, Ed. Ştiinţifică, 1996).
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, Facultatea Arta Actorului, clasa profesorului Constantin Moruzan (1971). A intrat primul şi a absolvit Facultatea ca şef de promoţie.
Activitatea scenică şi-a început-o la Teatrul de Stat din Târgu Mureş (1971-1973) în „Săptămâna Patimilor” de Paul Anghel. Ulterior, s-a mutat la Bucureşti, unde a jucat pe scena Teatrului ”Giuleşti” (1973-1990) şi a Teatrului ”Odeon” (1990-1996). Palmaresul său actoricesc numără peste 35 de roluri principale, pe diferite scene, inclusiv pe cea a Teatrului Naţional din Bucureşti sau a Teatrului ”L.S. Bulandra”. Iată câteva dintre ele: Marchizul de Sade în piesa omonimă, Dr. Igor în ”Veronica se hotărăşte să moară”, Profesorul Emanuel Raat în ”Îngerul albastru” sau Rică Venturiano în ”O noapte furtunoasă”. De asemenea, a realizat 17 montări regizorale.
A fost director artistic la Teatrul ”Odeon” (1991-1994). În 1996, a devenit profesor de arta actoriei la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (Artă Teatrală), iar în perioada 2000-2008, a condus-o în calitate de rector.
Din 2002, este Doctor în Arte, cu lucrarea „Actorie sau magie”, arată www.aarc.ro.
A jucat în peste 30 de filme, dintre care amintim: ”Dincolo de pod” (1975), ”Iarba verde de acasă” (1977), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1982), ”Năpasta” (1982), ”Mireasma ploilor târzii” (1984), ”Moromeţii” (1986), ”Iacob” (1987), ”Şobolanii roşii” (1990), ”Dragoste şi apă caldă” (1992), ”E pericoloso sporgersi” (1992), ”Senatorul melcilor” (1994), ”Maria” (2003), ”Dulcea saună a morţii” (2003), ”Sindromul Timişoara – Manipularea” (2004), ”Orient Express” (2004), ”Moartea domnului Lăzărescu” (2005), ”Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006), ”Restul e tăcere” (2008), ”Weekend cu mama” (2009), ”Killing Time” (2012), ”Poziţia copilului” (2013), „Acasă la tata” (2015), „Meda” (2016), „Moromeţii 2” (2018), „CulTour” (2018), „Heidi” (2019), potrivit cinemagia.ro. Pentru realizarea acestora, a colaborat cu mari regizori, de la Lucian Pintilie, Mircea Veroiu, Manole Marcus şi Alexandru Tatos, la Mircea Daneliuc, Stere Gulea, Alexa Visarion şi Nae Caranfil.
A jucat în producţiile TV ”Vântul de primăvară”, ”Adio, Europa!”, regia Tudor Mărăscu, şi ”Ultimul stinge lumina”, regia Gelu Colceag. A interpretat roluri şi în telenovele: ”Iubire ca-n filme”, ”Inimă de ţigan” şi ”Regina”. Între 2010 şi 2012, a putut fi urmărit în serialul „În derivă”, produs şi difuzat de HBO.
În calitate de regizor, a pus în scenă piese precum: ”Gaiţele” (2002) la Teatrul Radu Stanca din Sibiu; ”Anonimul veneţian” (2002), ”Norii” (2003) de Aristofan, ”Vulpoiul” (2004) la Teatrul Radu Stanca din Sibiu; ”Cum vă place” (2007); ”Iubire confort II” (2008) – trupa teatrului D’Aia.
A fost distins cu premii de interpretare, cu Ordinul ”Meritul cultural”, clasa a III-a (1984), Premiul Criticii pentru cel mai bun actor (1998), diploma de excelenţă în Cinematografia română (2003), precum şi cu Ordinul Naţional ”Pentru Merit”, în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României (2002).
Ceremonia de decernare a titlului onorific de Professor Emeritus, de către Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematograficaă ‘I.L.Caragiale’, profesorului universitar doctor Florin Zamfirescu, 30.01.2018
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
În 2006, a publicat un volum de povestiri erotice intitulat ”Catifea”.
La 14 aprilie 2022, volumul „Actorie sau magie. Drumul spre tine însuţi” al actorului Florin Zamfirescu, publicat de Editura Ideea Europeană, a fost lansat la Muzeul Naţional al Literaturii Române, în prezenţa autorului. „E o carte care e scrisă din intenţia de a păstra în memorie şi de a duce mai departe, d-aia uneori în carte am spus ‘dacă nu eşti de acord cu mine, tu, cititorului, contrazice-mă, vino tu cu o idee mai bună’. Cartea e făcută din descoperiri. După aia am vrut să răspund întrebărilor tinerilor, că am fost şi eu tânăr şi îmi puneam zeci de întrebări înainte de a deveni actor şi nu avea cine să-mi răspundă. (…) Şi am spus ‘ia să-i scutesc eu pe ăştia tineri de lipsa răspunsului'”, a spus Florin Zamfirescu.
Din 19 mai 2009, Casa de Cultură Călimăneşti îi poartă numele, prilej cu care, prezent la eveniment, Florin Zamfirescu a declarat: „Este momentul la care cred că s-a referit Goethe, când a spus clipă, stai! Este un moment la care nu am visat”. Tot în localitatea natală, actorul a demarat proiectul Tabăra Naţională de Teatru care îi poartă numele.
AGERPRES
