Ziua Crucii Roșii Române este marcată, anual, la 4 iulie, dată la care în 1876 s-a înființat Societatea de Cruce Roșie din România și a primit recunoașterea Comitetului Internațional al Crucii Roșii. În prezent, Crucea Roșie Română este cea mai mare organizație umanitară din țară, cunoscută pentru rolul său vital în intervenția în caz de dezastre, menționa un comunicat de presă al Crucii Roșii Române din 3 iulie 2024.
Societatea Națională de Cruce Roșie din România (SNCRR) este o organizație umanitară, membră a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară autorității publice și abilitată prin lege să asigure asistența umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, notează site-ul https://crucearosie.ro/.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
Conform Legii SNCRR nr. 139/1995 art. 1 și Statutului său, Crucea Roșie Română (CRR) este persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial. Ea își desfășoară activitatea cu caracter umanitar, ca organizație auxiliară a autorităților publice.
Societatea Națională de Cruce Roșie din România este singura organizație umanitară din țară care, în conformitate cu Legea 139/1995 modificată și completată de Legea nr. 524/2004, Statutul SNCRR, Legea 481 din 2004 privind protecția civilă, HG 557 din 2016, are atribuții clare ca auxiliară a autorităților publice, mai ales în domeniul prevenirii și intervenției în caz de dezastre.
„Crucea Roșie Română asistă persoanele vulnerabile în situații de dezastre și de criză. Prin programele și activitățile sale în beneficiul societății, contribuie la prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele, protejează sănătatea și viața, promovează respectul fată de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naționalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenență socială sau politică”, se menționează pe https://crucearosie.ro/.
Foto: (c) SEBASTIAN OLARU.AGERPRES FOTO
Prin organizarea sa teritorială, atât ca resurse umane, cât și logistice, CRR poate asigura un răspuns prompt încă din primele ore de la producerea unui dezastru, prin organizarea unor tabere de sinistrați, înființarea de puncte de triaj și de acordare a primului ajutor de bază.
România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în 1874. Doi ani mai târziu, la 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România care și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a CRR, în 1876, se regăseau personalități importante ale vremii – Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza și dr. Carol Davila, amintește site-ul https://crucearosie.ro/. Primul președinte al CRR a fost prințul Dimitrie Ghica (între 1876-1897).
„La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte”, se menționează pe același site.
În 1919, SNCRR adera la Liga Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, iar în 1954, la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949. Principiile adoptate la Conferința Internațională a Crucii Roșii, de la Viena, în 1965 și reactualizate în 1985, au stat la baza întregii activități a SNCRR, începând cu 22 decembrie 1989.
În timpul Războiul de Independență (1877-1878), Crucea Roșie a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie, a înființat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din țară. Între anii 1888 și 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital-școală cu zece paturi.
În timpul Primului Război Mondial, misiunea Crucii Roșii a fost aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în București și în țară. Însăși Regina Maria s-a implicat în operațiunile desfășurate în sprijinul răniților. Ulterior, CRR a oferit asistență miilor de prizonieri eliberați din captivitate, dar și invalizilor, bolnavilor și orfanilor de război, precizează site-ul https://crucearosie.ro/.
Între anii 1930 și 1937, în incinta Spitalului Militar s-a construit un pavilion destinat funcționării școlii de infirmiere voluntare. Numărul filialelor CRR a crescut de la 84 în 1926, la 100 în 1938, iar numărul membrilor a crescut, în aceeași perioadă, de la 18.000 la 30.000.
În 1940, în urma ultimatumului dat de URSS, a Dictatului de la Viena și a Tratatului cu Bulgaria, când România a pierdut o parte din teritoriile sale, Crucea Roșie Română, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Elena, a ajutat miile de refugiați. Tot în 1940, la 25 iunie, prin Convenția de la Geneva din 1929, care reglementa situația aviației sanitare aflată sub emblema Crucii Roșii pe timp de conflict armat, a fost posibilă apariția Escadrilei Albe a Crucii Roșii Române, prima escadrilă sanitară pilotată de femei.
După intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, Crucea Roșie Română și-a mobilizat toate resursele materiale și umane pentru a acorda sprijin neîntrerupt răniților, bolnavilor, prizonierilor și refugiaților, acționând astfel în condiții de război total. Un număr de 2.754 de surori voluntare de Cruce Roșie și 2.430 de auxiliare sanitare ale Crucii Roșii au muncit pe front și în spitale.
Odată cu instaurarea regimului comunist, CRR și-a pierdut autonomia și, pentru o foarte lungă perioadă de timp, avea să funcționeze ca o anexă a noilor autorități, în special a celor medicale. Sfârșitul anului 1989 și anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Roșie Româna începutul revenirii la misiunea organizației, notează site-ul amintit.
„De-a lungul istoriei sale, Crucea Roșie și-a dezvoltat activitatea de pregătire și intervenție în caz de dezastre. Pe măsură ce România se confrunta periodic cu diferite tipuri de dezastre, cutremurul din 1940, inundațiile din anii 1970-1975 și seismul din 4 martie 1977, Crucea Roșie și-a diversificat operațiunile de ajutorare a oamenilor” (https://crucearosie.ro/.)
Anul 2003 a marcat un nou reper în evoluția și repoziționarea Crucii Roșii Române în societatea românească. Prin adoptarea unui nou Statut prin care s-a reușit separarea legislativului de deliberativ și prin derularea unui program de dezvoltare organizațională cu sprijinul Federației Internaționale și al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, s-a mai făcut un pas în direcția alinierii la standardele internaționale actuale.
În 2007, Crucea Roșie Română a lansat seria Galelor Crucii Roșii, cu scopul strângerii de fonduri și ajutoare în sprijinul persoanelor vulnerabile.
Având în vedere că în lume au loc mereu conflicte armate, tulburări interne, dezastre naturale, chimice, violențe, în urma cărora multe vieți sunt pierdute și multe familii ajung să fie separate de cei dragi, CRR ajută aceste familii să restabilească legăturile cu rudele apropiate sau să afle ce s-a întâmplat cu acestea, chiar și atunci când separarea a avut loc cu multe decenii în urmă. Serviciul căutări persoane al CRR face parte dintr-o rețea care reunește peste 186 de societăți naționale de Cruce Roșie/Semilună Roșie și colaborează cu Agenția Centrală de Căutări a CICR (Comitetul Internațional de Cruce Roșie) și cu Delegațiile CICR aflate în zonele de conflict armat.
Crucea Roșie Română este prezentă la nivel național, cu reprezentare la fiecare nivel teritorial, având 47 de filiale, 1.996 subfiliale și 1.307 comisii. Actualul președinte al Crucii Roșii Române este Camelia Șucu, aleasă în această funcție la 27 mai 2023, pentru un mandat de patru ani, menționează site-ul https://crucearosie.ro/.
În 2023, Societății Naționale de Cruce Roșie din România i-a fost acordat Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta Custodele Coroanei.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Cursul de prim-ajutor urmat la Crucea Roșie Română a devenit valabil și recunoscut oriunde în lume, datorită obținerii acreditării internaționale. Potrivit unui comunicat al Crucii Roșii Române transmis la 7 aprilie 2025, întregul proces de acreditare a fost monitorizat și validat de organisme internaționale – Centrul Global de Referință în Primul Ajutor (GFARC) și International First Aid Attestation (IFAA).
La 11 iunie 2025, Crucea Roșie Română a anunțat dezvoltarea unei rețele naționale de peste 1.900 de persoane instruite să ofere sprijin emoțional imediat în cazuri de urgență – de la calamități naturale la migrații forțate și conflicte armate. Potrivit unui comunicat, această capacitate, care a fost construită în ultimii trei ani, include voluntari, cadre medicale, asistenți sociali, profesori și alți profesioniști pregătiți să intervină rapid acolo unde trauma psihologică riscă să lase urme adânci.
AGERPRES
