Liderii răscoalei țărănești din Transilvania din 1784, Horea, Cloșca și Crișan, au fost comemorați ieri, la mănăstirea Râmeț, la 231 de ani de la martiriul din Dealul Furcilor, din 28 februarie 1785, când primii doi au fost trași pe roată.
. . 
Slujba de pomenire a fost oficiată la inițiativa Societății „Avram Iancu” — filiala Alba Iulia.
La 231 de ani de la supliciul din Dealul Furcilor, mai persistă o serie de controverse legate de Răscoala de la 1784, printre acestea fiind și cea legată de celula în care a fost închis de fapt, la Alba Iulia, Horea.
Pe numele său Ursu Nicola, Horea nu ar fi fost închis în celula din partea superioară a Porții a III-a, așa cum s-a acreditat decenii la rând, el fiind de fapt ținut captiv în Poarta a IV-a, mai puțin expusă, situată între Catedrala Reîntregirii și Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia.
În așa-numita „celula lui Horea” a fost ținut de fapt captiv Cloșca, Ioan Oargă pe numele său real.
Turiștii care vizitează Alba Iulia au fost informați ani la rândul că Horea a fost închis în celula din Poarta a III-a, sub statuia lui Carol al VI-lea, chiar dacă izvoarele istorice spun clar că acesta a fost închis în Poarta din partea de miazănoapte a cetății, și nu în cea din partea de miazăzi a fortăreței.
Astfel, potrivit istoricului Nicolae Densușianu, „Cloșca fu închis într-o cameră mică, de sub statuia lui Carol al VI-lea, în partea de miazăzi a fortăreței, iar Horea sub Poarta cea nouă, în partea de miazănoapte”.
La rândul său, David Prodan a susținut, potrivit izvoarelor pe care le-a avut la dispoziție, că pe Horea „l-au închis sub Poarta nouă, pe Cloșca sub statuia împăratului Carol”. Istoricul cunoștea această informație dintr-un ziar din Bratislava, „Magyar Hirmondo”, care, în februarie 1785, atunci când Horea a fost tras pe roată, a avut un corespondent la Alba Iulia.
Același lucru, respectiv că Horea a fost închis în ceea ce numim astăzi Poarta a IV-a, era precizat și într-o scrisoare adresată unui baron, scrisoare pe care David Prodan a studiat-o, după cum aflăm din volumul „Răscoala lui Horea”.
Primul care a atras atenția, în zilele noastre, că așa numita „celula lui Horea” din Poarta a III-a nu este cea în care a fost ținut captiv acesta este Liviu Zgârciu, muzeograf la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Potrivit acestuia, în timpul Regelui Carol al II-lea s-a marcat pentru prima dată celula din Poarta a III-a ca monument al lui Horea. Ea a fost transformată în punct muzeal în timpul comunismului.
În prezent, celula din Poarta a III-a, aflată în administrarea unei firme private, nu poate fi vizitată, acest lucru fiind posibil însă în timpul sezonului turistic. În ceea ce privește Poarta a IV-a, aceasta găzduiește în partea de jos un magazin de suveniruri, partea superioară aflându-se în proprietatea Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia.
Horea și Cloșca au fost trași pe roată în 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor. Documentele vremii spun că, în dimineața de 28 februarie, o zi de luni, cei doi lideri ai răscoalei au fost duși la locul execuției, urcați în câte un car și însoțiți de un escadron de cavalerie din Toscana și de 300 de pedestrași. În afară de nobilime și de oamenii de seamă din comitat, au fost aduși să privească execuția lui Horea și Cloșca câte trei bătrâni și câte trei tineri din fiecare sat din cele patru comitate în care s-a desfășurat răscoala.
Potrivit sentinței, celor doi trebuia să li se frângă cu roata toate membrele, iar corpurile să fie tăiate în patru. „Capul și părțile corpului să le fie duse să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârșit cruzimile cele mai scelerate, iar inimile și intestinele lor să fie îngropate la locul supliciului”, se arăta în sentință.
Horea avea 54 de ani și era căsătorit cu Ilina, cu care avea doi băieți, Ion și Luca. Cloșca, ce era căsătorit cu Marinca, avea 37 de ani.
Al treilea lider al răscoalei, Crișan, pe numele său Marcu Giurgiu, care avea 52 de ani, s-a spânzurat, în 13 februarie 1785, cu sfoara sau cureaua de la opincă. O variantă ar fi și aceea că s-ar fi sugrumat cu tivitura cămășii și cu o piatră. Și corpul său a fost despicat în patru, procedându-se la răspândirea bucăților în mai multe sate.
Răscoala de la 1784 a fost una dintre cele mai mari mișcări sociale de la sfârșitul veacului al XVIII-lea din Europa.
AGERPRES
