. . 
Casa memorială „Romulus Cioflec” din localitatea Araci, comuna Vâlcele a găzduit, sâmbătă, o nouă ediție a evenimentului cultural-literar „La umbra nucului bâtrân”, organizat în cadrul Zilelor Andrei Șaguna.
Adresându-se celor ce au dat curs invitației de a fi prezenți la această întâlnire estivală, prof. Luminița Cornea a spus: „Mă bucur că în continuare au loc aceste întâlniri, la umbra nucului bătrân. Sunt aici, astăzi, cercetători și literați- poeți, scriitori- care au trecut de mai multe ori pragul Casei Memoriale „Romulus Cioflec” și care au fost primiți aici de scriitorul Romulus Cioflec, pentru că și evenimentul de astăzi se desfășoară sub patronajul spiritual al scriitorului Romulus Cioflec”. Îndeplinind o datorie de onoare față de poeta Antonia Amatti (pseudonimul profesoarei Mioara Nicolau, din Covasna) care nu a fost prezentă la Araci, doamna Luminița Cornea a dat citire mesajului pe care aceasta l-a transmis celor prezenți: „Teleportez un mesaj liric celor care, la umbra nucului bătrân, opresc pentru o clipă durerosul mers al timpului neiertător. Presar pentru voi fire de nisip în clepsidra mea de dragoste”.
Despre „Caietele de la Araci”
Potrivit prof. dr. Nicolae Scurtu din București, istoric și cercetător literar, Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci este unica din țară căreia îi este dedicată o revistă de literatură, respectiv „Caietele de la Araci” . Vorbind despre numerele 2 și 3 ale revistei, prof. dr. Nicolae Scurtu a spus, printre altele: Revista pe care a conceput-o și pe care o coordonează doamna Luminița Cornea este una dintre cele mai interesante reviste de istorie literară locală. Doamna reia tradiția interbelică unde fiecare comună, fiecare sat mai acătărea, fiecare târg, fiecare oraș avea revista sa, fiecare instituție avea revista sa. În această țară în care Muzeele și Casele memoriale, în general, se demolează, aici, la Araci, în această oază de românime, există Casa Memorială a unui scriitor despre care se știe destul de puțin. Nu este reeditat calumea, nu este citit calumea, nu este introdus în manualele școlare, nu este amintit în colegii și universități, doar în niște dicționare, și nu-i suficient. Ceea ce face doamna Cornea , ajutată de ceilalți colegi, este un lucru extraordinar: a trezit interesul pentru un muzeu, pentru un scriitor , pentru universul acestui scriitor și s-a gândit să editeze o revistă „Caietele de la Araci”. Contribuția doamnei profesoare Luminița Cornea este destul de interesantă- s-a ocupat de aspecte mai puțin cunoscute ale activității literare ale lui Romulus Cioflec și anume: de teatrul lui Cioflec, care nu a fost publicat- doamna Cornea l-a publicat pentru întâia oară- de literatura picarescă și de relațiile lui Cioflec cu unii dintre contemporanii săi. Această revistă este emblematică pentru presa literară românească, ea reprezintă de fapt cartea de vizită sau reintrarea în literatură a lui Romulus Cioflec. De ce? Niciun muzeu și nicio casă memorială din România nu are o revistă. Însă aici, la Araci, în Transilvania, în această oază de românime, există o revistă scrisă de oameni de aici și din altă parte care se întorc întotdeauna acasă cu multă simpatie și cu multă iubire față de trecutul nostru pe care trebuie să-l respectăm și să-l cinstim cât se poate de profund. (…) Un emul a lui Sadoveanu spunea că „la locurile unde s-au născut, au trăit, au învăţat și au creat oameni însemnaţi ai culturii române, ar trebui să mergem descoperiţi şi desculţi, chiar dacă ar trebui să călcăm pe spini, ar trebui să ne reîntoarcem de la acele altare ale culturii româneşti mai puternici şi mai înaripaţi”.
Domnul Nicolae Scurtu a menționat că revista „Caietele de la Araci” a ajuns la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Națională, Biblioteca Universitară dar, totodată a fost prezentată elevilor săi din București și profesorilor, care o citesc cu inters. „ Se minunează de ceea ce se întâmplă aici la Araci, și acest lucru se datorează doamnei profesoare Luminița Cornea, domnului dr.Ioan Lăcătușu, oameni care au făcut și fac foarte mult pentru cunoașterea acestei zone. Nimic nu trebuie să precupețim atunci când trebuie să ne întoarcem la istorie, la trecutul nostru și mai ales să arătăm lumii ceea ce suntem și ceea ce putem deveni.
În revista aceasta sunt lucruri bune
Mereu prezent la evenimentele literare, și nu numai, organizate în județul Covasna, scriitorul brașovean Ion Popescu Topolog a menționat: „ O revistă e bună dacă ai ce citi în ea. În clipa în care ai început să o răsfoiești și ai găsit niște materiale interesante, merită toată atenția. Eu vă fac o mică demonstrație, în revista aceasta sunt lucruri bune care trebuie citite și îi felicit pe cei care au întocmit materialul” . În demonstrația sa domnului Topolog ne-a purtat de la „ Primăvara” poetului Nicolae Băciuț în care ..„ Frigu-ți numără cifre astrale/ De talger de pământ/ Doar serile tale mai seamănă cu iarna / Până când vântul se ascunde în petale./ Și-atunci semințele pocnesc/ Și cad din cer/ Ca niște stele uitate în margini de ler”, până la poezia plină de iubire intitulată „ Ochii Ploii” a poetul Ionel Simota, care ne destănuie că –„ Eu, toamna, ochii ploii am să-i leg/ Cu florile iubirii să nu-i doară, / Cu sărutări de rouă și de seară/ Și le voi da cel mai frumos întreg./Am să-i descânt cu altfel de cuvinte/ Ce n-au mai fost rostite pe pâmânt,/Îi voi ascunde-n poala unui vânt/Ce doar cu șoapte poate să-i alinte./ Îi voi feri din calea celor răi/ Căci știu că ochii plii-s ochii tăi.” Mai departe, acesta ne-a purtat prin poezia tinerei poete din Basarabia, Tatiana Scurtu Munteanu, fostă elevă a Colegiului Național „ Mihai Viteazul” Sfântu Gheorghe, din a cărei operă a ales să ne recite „ A explodat din muguri poezia/ Cu rime-mbrățișate pe clavire/ Și-a luminat în versuri galaxia /Petalelor de fragedă iubire./ Mi-ai sidefat ingenuu simțirea/ Rostogolind cuvinte pe o harpă,/Reînventat-ai pentru noi murirea,/Ca-n nicio primăvară să nu-ncapă./În trupul meu viorile se-nchină, /Iar din privirea-ți floare de narcisă/ Se naște simfonia cristalină / De-atâta vreme pentru mine scrisă.”, dar și prin „Stare”, a dragei noastre prietene dinTg. Secuiesc, poeta Mihaela Aionesei, de la care aflăm că : „ de fiecare dată când termin de scris un poem/ îmi pare că n-am făcut altceva /decât să tulbur unda unui ochi de apă /din marele ocean./ îndepărtarea ei mă face să simt / limbile ceasului mai ușoare, / pe zidurile care strâng copilul la piept/ oftez și chem alte păsări/să-și facă scară spre cer”.
Poezie, poezie, poezie și proză
În cadrul evenimentului „ La umbra nucului bătrân” au fost prezentate noi apariții editorialistice: Mihaela Aionesei – „Surâsul dintr-o lacrimă”, al 4-lea volum de poezii despre care poeta spune că e „o scurtă călătorie în copilărie; am adus la suprafață lucruri frumoase” ; Nadia Cella Pop -„Tainița cu busole”-500 de poeme haiku și tanka; Ionel Simota- „Caligrafia Iubirii” – volum despre care dl Ioan Popescu Topolog spunea „ Ipostaza de cântăreț trubadur, ce duce prin timp marea cântare a iubirii, este reprezentativă și în acest nou volum de poezii al lui Ionel Simota. Deci tema principală este iubirea, sieși singură regină”; „Un pelerinal în țara sfântă” al doamnei Luminita Cornea– apărută cu binecuvântarea și prefața făcută de Î.P.S Ioan al Banatului, carte care invită la o călătorie de suflet pe toți cei care din divesre motive nu pot ajunge pe acele meleaguri.
În prezentarea cărții sale, Ionel Simota a spus, succint: „ Sunt 20 de ani de când mi-a apărut prima carte „ Dialog în cer”. Pe parcursul acestui interval de timp am căutat să fac câte ceva astfel încât poezia mea să crească, să rodească. Nu știu dacă am reușit sau nu să fac acest lucru însă, mai zilele trecute mă gândeam la o chestiune, cred eu, esențială pentru mine, și-anume la faptul că în lumea în care trăim scrierea unei cărți este un soi de naștere, publicarea ei e un soi de moarte lentă, frumoasă, durută uneori. Cam la atât se rezumă literatura zilelor noastre, sau mai potrivit ar fi să spun literatura zilelor mele”.
La rândul său, poeta Nadia –Cella Pop a menționat: „ Vreau să-mi exprim bucuria că mă aflu aici, la umbra nucului bătrân, aici în geografia Araciului, foarte aproape de Ariușd unde am văzut eu lumina zilei. Mă bucur înmulțit aflându-mă la Araci, iar cu dvs bucuria mea sporește”.
O zi caldă și senină ca sufletele tuturor celor prezenți
Și ca ziua să fie încununată de bucurie și armonie, nu a lipsit momentul mult așteptat în care actrița Camelia Parschiv Katai într-o revărsare de emoție și frumos, ne-a încântat ca de fiecare dată cu un moment poetic din ultimul volum „Surâsul dintr-o lacrimă”a poetei Mihaela Aionesei și „Caligrafia iubirii” a poetului Ionel Simota venit de la Miercurea Ciuc pentru a susține tradiționalul eveniment „La umbra nucului bătrân”.
O zi caldă și senină ca sufletele tuturor celor prezenți, acompaniați îndeaproape de greierii care rostogoleau balade în ierburi și de berzele încântate de activitatea desfășurată la umbra nucului a cărei umbră crește de la an la an.
La rândul său, actrița Camelia Paraschiv Katai ne împărtășește gândurile sale: „ Am avut onoarea să recit din volumul „Caligrafia iubirii” al poetului IONEL SIMOTA si din volumul „Surâsul dintr-o lacrimă” al poetei MIHAELA AIONESEI! Mulțumesc dragii mei pentru poemele voastre bijuterii, poeme ce mi-au devenit umăr, zâmbet, lumină! Nucul ne-a îmbrățișat cu liniștea lui, ne-a „pansat” tristețile, singuratățile, preafericirile, cu poeme pline de har, bucuria de-a fi laolaltă cu oameni minunați!”
„Pe unde umbli, Poezie”
Prezent la eveniment, poetul și redactorul șef al revistei „Vatra Veche”, exprimându-și părerea cu privire la necesitatea revistei „ Caietele de la Araci” în zonă și aprecierile față de fondatoarea acesteia, prof.dr. Lumința Cornea care și-a luat această mare responsabilitate, ne-a încântat cu recitalul „Pe unde umbli, Poezie”. Cu această ocazie a prezentat nr. 6 al revistei „Vatra Veche” și o surpriză, antologia de poeme „ Despărțirea de înger ”.
Maria Graur, Mihaela Aionesei
