Doamna Ioana AXENTII, dr. conf univ., de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova, face parte din Cercul ASTRA „Onisifor Ghibu” din Cahul, Basarabia. Domnia sa a fost de câteva ori în județul Covasna împreună cu grupuri de studenți și profesori, la invitația Despărțământului ASTRA Covasna-Harghita. A vizitat cu interes localitatea Covasna-Voinești, spre a se închina la mormântul Episcopului Justinian Teculescu, după care a admirat și s-a fotografiat lângă bustul Episcopului. Personalitatea ecleziastică covăsneană a stimulat-o în activitatea de cercetare. Așa se explică elaborarea studiului ce este publicat acum în publicația „Mesagerul de Covasna”.
Luminița Cornea
De remarcat că pretutindeni în această cale arhipăstorească, prin satele judeţului Cahul, pur moldovenești ale Eparhiei Cetatea Albă – Ismail, Prea Sfințitul Episcop Justinian Teculescu a semănat cuvântul Domnului, care a luminat şi întărit minţile şi inimile creştinilor, în toate localitățile şi-n toate momentele, fără încetare şi fără osteneală. Şi sămânța aruncată cu inima largă, cu căldură şi cu dragoste părintească, şi-a arătat, cât se poate de repede, spre marea bucurie a semănătorului, roadele sale binefăcătoare şi mântuitoare. Drept mărturie a servit înștiințarea că la puțin timp după vizita făcută de P. S. Episcop în parohia din Slobozia (22 octombrie 1929) în sânul bisericii ortodoxe au revenit 28 de familii baptiști, părinți împreună cu copiii lor. Astfel mișcarea baptistă din Slobozia era pe cale de a fi complet lichidată. Această izbândă se datora activității lăudabile culturale-religioase a clerului, a cercurilor culturale şi a râvnitorilor ortodocși, dar mai ales sfaturilor şi îndrumărilor luminoase şi părintești ale Prea Sfințitului Episcop Justinian Teculescu, împărtășite tuturora (cler şi popor) cu prilejul vizitei canonice întreprinsă toamna prin parohiile situate pe malul Prutului.
Faptul a avut răsunet şi în presă şi a fost înregistrat de cunoascuta publicație „Cuvântul Moldovenesc” de la Chişinău nr. 50 din 8 Decembrie 1929 (Buletinul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1932,nr.2, p.9).
E de remarcat faptul că, de fapt, în toate vizitele canonice unde mergea P. S. Episcop oamenii se adunau în număr foarte mare. Astfel la sfințirea bisericii noi din Caracacii – Noi, în 1929, era o zi binecuvântată, o zi de toamnă frumoasă, cu soare. Poporul de prin satele cele mai îndepărtate, cu căruţe şi pe jos, se aduna la locul sfinţirii. Piaţa mare de lângă biserica nouă devenise neîncăpătoare, pentru mulţimea mare a poporului (cca la 10.000 de oameni), ce se adunase la această rară solemnitate. Preoții în număr de 17, împreună cu Diaconii, toţi îmbrăcaţi în odăjdii, au ieșit întru întâmpinarea P. S. Sale în faţa bisericii vechi, în frunte cu Păritele Protopop V. Şerban şi cu Părintele Paroh V. Juşcov, care în câteva cuvinte arată bucuria enoriașilor săi, care pentru prima dată îl văd în mijlocul lor pe Arhiereul lor. Au fost momente mișcătoare când în sunetul clopotelor, a pornit procesiunea cu Sf. Moaște, de la biserica veche spre cea nouă. O mare de capete cu lumânări aprinse priveau cu evlavie cum sub razele soarelui sclipeau steagurile, odăjdiile preoților, iar P. S. Episcop ducea discosul cu Sf. Moaște.
La sfârşitul Liturghiei P.S. Episcop JUST1NIAN, a ţinut o înălțătoare predică despre biserică şi datoriile omului față de ea, lăudând zelul şi jertfa credincioşilor din Caragaci, care cu toată sărăcia anilor secetoşi au reușit să ridice un nou lăcaș dumnezeiesc. A lăudat credinţa și evlavia poporului; care din mari depărtări s-a adunat la slujba dumnezească, nu din ordinul autorității lumești ci la glasul lăuntric al conştiinţei curate creştineşti etc. „Dar credinţa continuă P. S. Sa este și ea un foc, pe care dacă nu mai pui lemne, de la o vreme se stinge. Credința se poate întreține totdeauna vie, trează şi activă, prin rugăciune, umblarea la biserica şi săvârșirea de tot felul de fapte ale milei creștine (…). Le vorbește apoi despre datoria pe care o au de
a-şi da copiii la şcoală şi de a-i creşte în frica lui Dumnezeu, pentru ca să iasă din ei oameni buni şi credincioşi adevăraţi, despre greutățile materiale prin cari trecem şi noi azi, ca şi toată omenirea şi despre mijloacele de luptă cu ajutorul cărora vom putea trece şi peste aceste greutăți, cu care bunul Dumnezeu ne încearcă pentru păcatele noastre” (Buletinul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1932,nr.3, p. 23).
Dăruit de Dumnezeu cu facultăți intelectuale excepționale, Episcopul Justinian Teculescu nu a fost numai un excelent orator, ci şi un apreciat mânuitor al condeiului. Astfel s-a manifestat în cursul vieții sale şi în calitate de colaborator la diferite ziare şi reviste religioase şi culturale, scriind atât versuri, cât şi proză, în special predici, dintre care o parte le-a reconstituit şi adunat într-un volum sub titlul „Pentru Neam şi pentru Lege”.
În concluzie, putem menționa că opera de consolidare a Eparhiei Cetăţii Albe şi Ismailului – Cahul apărea în viziunea protoiereului George Jurebiţă, secretar eparhial, „ca un monument solid şi puternic”, iar din punct de vedere național, biserica era „tare, neclintită şi consolidată”, „puterile iadului, valurile necredinței: bolșevismul, ateismul şi feluritele secte, care se năpusteau asupra bisericii din timpul păstoriei P.S. Episcop Justinian, se sfărâmau şi se împrăștiau de tăria credenței dreptcredincioșilor, după cum valurile mării, izbindu-se de țărmurile Basarabiei, se risipesc şi se întorc în adâncul ei”. P.S Episcop Justinian Teculescu a reuşit „să tragă o brazdă adâncă şi să croiască un drum drept şi solid pentru viaţa Eparhiei”. Și în această parte a țării, departe de locurile natale, Episcopul Justinian Teculescu susținea o bogată activitate. Activitate care este urmată astăzi și valorificată iarăși în Basarabia, spre bucuria noastră a celor din sudul Basarabiei, de către Mitropolia Basarabiei prin reprezentanții ei Preotul Iulian Budescu, Vicar administrativ al Episcopiei Basarabiei de Sud, preot paroh al bisericii din Manta, originar din Bârlad, România, preoți parohi din satele Roșu, Chircani, Țiganca etc.
Ca și atunci, veniți acum, în fruntea bisericilor din sudul Basarabiei, cu sufletul plin de dragoste, bunătate, blândeţe şi înţelepciune, cu dorința de a cunoaște, a cinsti și a valorifica vrednica experiență a înaintașului ierarh Justinian Teculescu, acești preoți în frunte cu Preotul Iulian Budescu, Vicar administrativ al Episcopiei Basarabiei de Sud, preot paroh al bisericii din Manta, continuă să adâncească și mai mult brazda inițiată, încă la începutul sec. XX, dar care mai are și acum nevoie, uneori, mă gândesc, poate chiar și mai mult, să plivească buruienile și bozii streini, să curățe de omidă lanul și arborele credinței strămoșești creând drumul Adevărului, Libertății, Sincerităţii şi al Dreptăţii.
Ioana AXENTII, dr. conf univ., Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova
