Doamna Ioana AXENTII, dr. conf univ., de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova, face parte din Cercul ASTRA „Onisifor Ghibu” din Cahul, Basarabia. Domnia sa a fost de câteva ori în județul Covasna împreună cu grupuri de studenți și profesori, la invitația Despărțământului ASTRA Covasna-Harghita. A vizitat cu interes localitatea Covasna-Voinești, spre a se închina la mormântul Episcopului Justinian Teculescu, după care a admirat și s-a fotografiat lângă bustul Episcopului. Personalitatea ecleziastică covăsneană a stimulat-o în activitatea de cercetare. Așa se explică elaborarea studiului ce este publicat acum în publicația „Mesagerul de Covasna”.
Luminița Cornea
La 21 Decembrie 1924, a avut loc instalarea P. S. Justinian Teculescu în Catedrala din oraşul Ismail, luând astfel în binecuvântatele sale mâini, conducerea Eparhiei, pe care a părăsit-o, numai prin trecerea sa la cele eterne, după o activitate neobosită de 7 ani şi 7 luni (Buletinul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1932,nr.8,p.8).
Asiguraţi, probabil, de bunele referinţe asupra candidatului pe care şi le vor fi cules, basarabenii au acceptat alegerea, fără obiecții. Nu şi-au pus problema deosebirilor care ar fi putut exista între un slujitor bisericesc de peste munți şi unul din Basarabia, din cauza vieții bisericești marcate de particularități frapante şi chiar divergente.
În acest colţ de pământ românesc, în scaunul Eparhiei Cetăţii-Albe şi Ismailului, Episcopul Justinian Teculescu a avut sufletul plin de dragoste, bunătate, blândețe şi înţelepciune, calităţi obţinute în cei 60 de ani de viaţă şi aproape 40 de păstorire. Cunoștea „cât de adâncă și sănătoasă e rădăcina credinței strămoșești, în inima fraților din Basarabia, cât de falnic și viguros e arborele legii străbune în latura țării de peste Prut”, deoarece a fost semănată și crescută de veacuri legea, simultan cu ființa însăși a neamului nostru, pe aceste plaiuri; cultivată cu ardoare de către voievozi pioși, ca Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare”. Știind toate acestea P.S.Episcop merge „nu a semăna, ci mai ales a plivi buruienile și bozii streini, nu a planta, ci a curăți de omidă lanul și arborele credinței” – acesta fiind un prim punct din programul activității sale arhipăstorești.
Când Episcopul Justinian Teculescu a venit în Basarabia, situația era grea. I-a trebuit multă diplomație pentru a contracara, pentru a balansa situația. Biserica în Basarabia a trăit un veac sub conducerea rusească. În acest ținut erau trimiși episcopi cu studii serioase efectuate la Academia Teologică din Kiev. Preoții erau din partea locului cu studii la Seminarul din Chișinău. Timp de o sută de ani s-au format dinastii preoțești din câte trei-patru generații. Fiicele lor treceau prin Școala Eparhială de Fete din Chișinău, în majoritate deveneau preotese, așa se înrudeau dinastiile. Prin urmare situația bisericii era puțin diferită de aceea din Transilvania. Totuși Episcopul Justinian, venind într-o Basarabie oarecum necunoscută, s-a orientat corect, a venit cu inima deschisă și oamenii l-au primit de asemenea cu bunăvoință și cu mare bucurie (Cornea L. „Justinian Teculescu, primulepiscop al ArmateiRomâne şi episcop de CetateaAlbă-Ismai”, în „Caligraf” – revistă de cultură, DrobetaTurnu-Severin, nr. 89, mai 2009, p. 7).
Venit în fruntea ei, cu sufletul plin de dragoste, bunătate, blândeţe şi înţelepciune, şi cu o comoară de cunoștințe, de experiență a reuşit să tragă o brazdă adâncă şi sa croiască un drum drept şi solid pentru viața Eparhiei, acel al adevărului, al sincerităţii şi al dreptăţii, bazat pe dispoziţiile legii noi de organizare a Bisericii Ortodoxe Romane, a cărei aplicare a urmărit-o cu toată stăruinţa şi persevercnța, cu simţul de respect şi ascultare faţă de dispoziţiile superioare, ceea ce a făcut ca Eparhia să înainteze cu paşi siguri spre progres şi înflorire. Cu atât mai mult că aici a întâlnit și fețe bisericești basarabene care în iureșul evenimentelor de la 1812- 1918 au reușit totuși să toarne mereu în candela românismului, untdelemnul speranței, au reușit să țină cu dârzenie rânduielile străbune, au cântat la strană și au liturghisit după cărțile de slujbă folosite în toate ținuturile românești, păzindu-le ca pe lumina ochilor, oricât de mare ar fi fost prigoana împotriva lor.
Din dorința Episcopului de a-și cunoaște enoriașii cu frământările, necazurile și bucuriile lor își formase încă de la începutul păstoriei un program de lucru pentru zece ani, în care timp urma să viziteze şi cea din urmă parohie din Eparhie, program pe care l-a şi urmat şi executat cu dragoste şi stăruință aproape în întregime. Moartea însă a tras o cruce peste partea lui finală şi așa o parte din Eparhie, şi anume o jumătate din judeţul Cahul, nu a avut parte de fericirea creștinească că să vadă figura blândă şi frumoasă a bunului şi înțeleptului său Chiriarh P. S. JUSTINIAN şi să-i audă cuvintele calde şi pline de înțelepciune.
Se cere să remarcăm faptul că vizitele canonice în eparhie erau numeroase. Despre aceste vizite se scria cu regularitate în „Buletinul Episcopiei Cetății Albe Ismail”, (anii 1930, 1931, 1932, care au fost cercetate de noi) contribuitor Jurebiță George (redactor).
Și totuși o bună parte din parohiile din județul Cahul au fost vizitate de P.S . Episcop Iustinian Teculescu în perioada 21-27 octombrie 1929. Astfel au fost vizitate nemijlocit parohiile din oraşul Reni, Giurgiuleşti, Câșlița Prut, Slobozia Mare, Văleni, Brânza, Colibași, Vadul lui Isac, Manta, Crihana. Timp de 3 zile a vizitat și parohiile din oraşul Cahul (Buletinul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1932,nr.2, p.7).
Pretutindeni unde a fost prezent Prea Sfințitul Episcop Justinian Teculescu, a persistat entuziasmul şi bucuria sfântă creștinească. Populația, în frunte cu păstorii lor sufletești şi autoritățile civile în frunte cu dl prefect al județului Cahul, au căutat ca prin primirea caldă şi impresionantă, pe care au făcut-o pretutindeni arhipăstorului lor, să-şi arate dragostea, pe carte o nutreau în sufletele lor faţă de biserica strămoșeasca.
Culmea entuziasmului şi bucuriei a fost la sosirea în Cahul pe 25 octombrie, 1929 sâmbătă, unde la Biserica Catedrală aştepta toată suflarea oraşului, în frunte cu autorităţile civile şi militare, unde erau reprezentanții şcolilor şi ai armatei, în vederea oficierii de către P. S. Episcop Justinian Teculescu a TEDEUMULUI pentru aniversarea nașterii M.S. Regelui MIHAI.
A doua zi, la sărbătoarea Sf. Dumitru, a fost vizitată parohia Bisericii Sf. Dumitru din oraşul Cahul unde s-a serbat hramul acelei biserici, care după cum se ştia numai în anul 1927 a devenit biserică ortodoxă înfiinţându-se prin aceasta în oraş a doua parohie ortodoxă, a cărei necesitate se simțea foarte mult. În următoarea zi, s-a oficiat Sf. Liturghie în sobor impunător, în Catedrala oraşului, săvârşindu-se anticipat sfinţirea bisericii, după reparaţia generală care i se făcuse. Serviciile organizate la catedrala din Cahul au fost însoțite și de hirotonia în diacon şi preot a tânărului absolvent de Seminar Nicolae Ţurcan, numit paroh în comuna Spasca.
După sfintele slujbe, de la Catedrala din Cahul, a avut loc un banchet oficial în onoarea P. Sfinţitului Episcop, în localul Prefecturii de Judeţ, la care au luat parte toate autorităţile civile şi militare, clerul, corpul didactic etc. Ne gândim astăzi cu admirație cum de a reușit la acea vreme P.S.Episcop Justinian Teculescu să adune în jurul său toți factorii de decizie din oraș, lucru demn de preluat de către fețele bisericești din regiune drept exemplu demn de urmat pentru a asigura o astfel de colaborare constructivă. Or în Cahul acest lucru nu se întâmplă în perioada actuală (n.n.).
Ioana AXENTII, dr. conf univ., Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova
