Doamna Ioana AXENTII, dr. conf univ., de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova, face parte din Cercul ASTRA „Onisifor Ghibu” din Cahul, Basarabia. Domnia sa a fost de câteva ori în județul Covasna împreună cu grupuri de studenți și profesori, la invitația Despărțământului ASTRA Covasna-Harghita. A vizitat cu interes localitatea Covasna-Voinești, spre a se închina la mormântul Episcopului Justinian Teculescu, după care a admirat și s-a fotografiat lângă bustul Episcopului. Personalitatea ecleziastică covăsneană a stimulat-o în activitatea de cercetare. Așa se explică elaborarea studiului ce este publicat acum în publicația „Mesagerul de Covasna”.
Luminița Cornea
Ajutat de unchii săi, Arhimandritul Gherasim, fost stareţ al Sf. Mănăstiri din Predeal şi Protosinghelul Athanasie de la Sf. Episcopie a Buzăului, care au observat că este înzestrat cu însuşiri intelectuale şi fizice excepționale și care l-au luat sub directa lor îngrijire, în special Arhimandritul Gherasim, tânărul Ioan a terminat şcoala primară începută în comuna natală, în Voineștii-Covasna. A urmat liceul confesional românesc ,,Andrei Şaguna” din Braşov, pe care l-a terminat în anul 1885, când a luat şi bacalaureatul. Crescut de părinții și unchii săi, într-o atmosferă de caldă religiozitate, tânărul bacalaureat Ioan Teculescu s-a dedicat fără ezitare carierei preoţeşti, urmând şi terminând cu strălucit succes cursurile Institutului Teologic azi Academia de Teologie ”Andrei Şaguna” din Sibiu, precum şi cursurile pedagogice ale Şcolii normale „Andrei Șaguna“ tot din Sibiu. În timpul studiilor teologice s-a distins prin inteligenţă, sârguinţă şi prin tot felul său de a fi.
Justinian Teculescu a avut parte de o viaţă în care momentele de zenit ale propriei existenţe şi deveniri s-au împletit cu marile evenimente istorice ale neamului. După absolvirea studiilor laice şi teologice la Braşov şi Sibiu, îmbrățișează deodată, ca mulţi alţi intelectuali ardeleni din acea vreme, preoţia şi cariera de dascăl de şcoală. Astfel, cu tot entuziasmul şi idealismul tineresc al celor 24 de ani pe care-i avea şi cu tot bagajul de cunoştinţe pe care le adunase cu sete şi cu pasiune în cursul anilor de studiu a întrat în viaţă ca învățător la școala primară confesională din comuna fruntașă Râșnov de lângă Brașov, și astfel și-a început lunga și bogata activitate de păstor, luminător şi luptător al poporului nostru românesc, din sânul căruia răsărise ca un dar al cerului. După trei ani, fiind numit preot – paroh în aceeași comună, a păstorit-o în această calitate zece ani de zile cu atâta căldură şi dragoste de părinte adevărat sufletesc, carele sufletul său şi-a pus pentru turma sa, încât amintirea lui şi azi trăiește vie în sufletul poporului din acea comună.(1)
Din 1901, este protopop la Alba Iulia iar în toamna anului 1918, ajutat de ofiţeri români, organizează gărzile naţionale din Alba Iulia. Actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 îl găsește în fruntea Consiliului Național din Alba Iulia, „martor şi participant” la istoricul eveniment (2). Ales senator de Alba în primul Parlament al României întregite, este chemat și numit la funcția de Episcop al Armatei, la 1 aprilie 1923,fiind astfel cel dintâi misionar al armatei, în calitate de primul Episcop al ei, reușind prin servici divin oficiat cu căldură și dragoste, precum și prin cuvântări către ostași și ofițeri să întărească credința în legea lui Hristos și dragostea față de biserica lui și față de Neam, Tron și Patrie (3). Ca Episcop al Armatei Române, va păstori doar 18 luni. În viața Episcopului Teculescu intervine o altă mare schimbare legată de evenimentul din cursul lunii noiembrie 1924, când scaunul istoricei Eparhii Cetății-Albe şi Ismailului, reînființată abia cu un an şi jumătate mai înainte, rămăsese vacant prin trecerea titularului său, P. S. Episcop Nectarie, ca Mitropolit al Bucovinei. Eparhia nu apucase încă să fie pe deplin organizată. Postul era considerat de guvernanții tarii, din punct de vedere al intereselor superioare bisericeşti şi de stat, ca un post pe cât de important, tot pe atât de dificil din cauza împrejurările specifice locale. Acest post nu i se putea încredinţa oricui. De aceea când ministru Mârzescu a emis părerea că numai Episcopul Armatei ar fi potrivit pentru acel post, ea a întrunit consimțământul unanim, concretizat apoi în votul Marelui Colegiu Electoral, care, în ziua de 17 Decembrie 1924, încredința cu majoritate absolută, P. Sfințitului JUSTINIAN TECULESCU, scaunul de Episcop al Eparhiei Cetății Albe-Ismail. Deși în titulatură erau desemnate două județe, numita eparhie cuprindea, începând cu 1 ianuarie 1926 (după reforma administrativă), și județul Cahul (denumirea veche, Șcheia).
Impresionează și răspunsul P. S. Episcop, când „unii buni prieteni” l-au atenționat că e mare depărtare până la Ismail, din Ardealul lui de baștină. Acestora le-a răspuns fără ezitare: „cum depărtare, când rămân în țara mea și cum înstrăinare când mă duc la frații de același sânge și de aceeași lege cu mine?”. Mărturisea că pleacă de pe malul Mureșului mulcom, pe malul Nistrului falnic, din Alba-Iulia lui Mihai Viteazul în Cetatea Albă a lui Ștefan cel Mare, și ca un bun creștin și român, imploră pe bunul Dumnezeu să-i îndrepte cu bine pașii, ca să se apropie cu toată căldura sufletului său de sufletul bun al poporului din Basarabia.
Ioana AXENTII, dr. conf univ., Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova
