Câţi români au învăţat la Liceul Piarist din Cluj
Nu ştiu dacă s-a mai gândit cineva până astăzi să facă o catalogare a celor mai dragi clădiri istorice laice din Transilvania de până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Lista mea cuprinde pe primul loc clădirea construită din bani publici în 1821 în Cluj, pe strada Lupului (azi M. Kogălniceanu), pentru instituţia numită atunci Lyceum Regium, adică Liceu Regesc, administrată de călugării piarişti, clădire în care au respirat şi au gândit spre viitorul naţional cele mai de seamă personalităţi ale trecutului nostru românesc: Inochentie Micu Klein (1692 – 1768), Gheorghe Şincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821), Ioan Piuariu-Molnar (1749-1815), Gheorghe Lazăr (1779-1823). George Bariţiu (1812-1893), Avram Iancu (1824-1872), Alexandru Papiu Ilarian (1827-1877) şi mulţi alţii. A nu iubi această clădire-simbol al vieţii istorice şi al dăinuirii româneşti în Cultură şi Spiritualitate, ar însemna să ne desolidarizăm de marii noştri înaintaşi. Mai sunt alte clădiri laice dragi ale trecutului nostru transilvan din perioada amintită: Casa Naţională a Astrei de la Sibiu, clădirile liceelor româneşti din Blaj, Braşov, Năsăud, Beiuş, Brad, sediul Gazetei Transilvaniei din Braşov, sediul statului major al lui Avram Iancu din Câmpeni, casa părintească a lui Liviu Rebreanu din Prislop şi altele, nu prea multe, din păcate, pentru că nu au rezistat timpului. Lista lor merită o tratare separată.
Cum arată un sondaj al etniei elevilor de la Liceul Piarist din Cluj, numit apoi Gimnaziu Romano-Catolic, după 1850? Am ales câteva exemple când românii erau mai mulţi decât elevii maghiari şi saşi la un loc, în secţiunea de timp respectivă. În anul şcolar 1845-1846, la Gimnaziul regesc [de stat] din Cluj (aşa-i zicea atunci liceului), în clasa Mediae classis Gramaticae, învăţau 27 greco-catolici, 26 romano-catolici, 4 ortodocşi şi 1 de religie helvetică, aşadar 31 români şi 27 maghiari şi de altă etnie romano-catolici. În acelaşi an şcolar, în clasa Supremae classis Gramaticae, învăţau 19 greco-catolici, 16 romano-catolici şi 1 ortodox, aşadar 20 de români şi 16 maghiari şi de altă etnie romano-catolici. La Gimnaziul regesc din Cluj din anul şcolar 1847, clasa Mediae classis Gramaticae învăţau 29 de greco-catolici, 26 romano-catolici şi 3 ortodocşi, aşadar 32 de români şi 26 de maghiari şi de altă etnie romano-catolici.
În chiar preajma Revoluţiei de la 1848, la acelaşi Gimnaziu regesc din Cluj învăţau în anul şcolar 1847-1848, clasa Mediae classis Gramaticae, 25 de greco-catolici, 25 romano-catolici, 4 ortodocşi, 1 de religie augustană (luterană) şi unul de religie evreiască, aşadar 29 români, 25 maghiari şi de altă etnie romano-catolici, 1 german şi 1 evreu, iar în clasa Gramaticae classis supremae, învăţau 25 de greco-catolici, 17 romano-catolici şi 3 ortodocşi, aşadar 28 de români şi 17 maghiari şi de altă etnie romano-catolici. În primul an şcolar de după Revoluţia de la 1848-1849 învăţau, tot la Gimnaziul regesc din Cluj, în anul şcolar 1849-1850, clasa Infimae classis Gramaticae, 11 greco-catolici, 9 romano-catolici, 2 ortodocşi, 1 de confesiune augustană şi 1 de religie helvetică, aşadar 13 români, 10 maghiari şi de altă etnie romano-catolici şi 1 german. În anul şcolar 1851-1852, deja instituţia se numea Gimnaziul Superior Romano-Catolic din Cluj, şi învăţau aici, în total, 160 de studenţi, din care 77 erau romano-catolici, 74 greco-catolici, 6 ortodocşi, 1 de religie helvetică (reformată) şi 2 de religie augustană (luterană). Din punct de vedere etnic, 80 erau români, 78 maghiari sau secui şi 1 german, conform Anuarului „Gimnaziului public romano-catolic din Cluj”.
Se observă deja măsluirea catalogării etnice, deoarece oficial au fost trecuţi toţi romano-catolicii drept maghiari sau secui, dar de această religie erau şi saşi/germani şi armeni. Printre profesorii asociaţi era şi protopopul greco-catolic Ioan Fechete (Negruţiu), profesor de limbă română, trecut astfel în Anuar. În anul şcolar 1852-1853, la acelaşi Gimnaziu Superior Romano-Catolic din Cluj erau în total 220 de studenţi, din care 92 erau romano-catolici, 116 greco-catolici, 9 ortodocşi, 1 de religie helvetică (reformată) şi 2 de religie augustană (luterană). Aşadar, români erau oficial 126 în total, mai mulţi decât maghiari/secui şi saşi/germani la un loc. Romano-catolicii nu erau toţi maghiari, ci şi saşi/germani şi armeni. Figurează din nou ca profesor asociat protopopul greco-catolic Ioan Fechete (Negruţiu), profesor de limbă română la acest gimnaziu, cum va figura până prin anul şcolar 1856-1857.
În anul şcolar 1856-1857, la acelaşi Gimnaziu Superior Romano-Catolic din Cluj erau în total 227 de studenţi, din care 106 erau romano-catolici, 112 greco-catolici, 6 ortodocşi, 2 de religie helvetică (reformată) şi 1 de religie augustană (luterană). Aşadar, români erau oficial 119 în total, mai mulţi decât maghiari/secui şi saşi/germani la un loc. Romano-catolicii nu erau toţi maghiari, ci şi saşi/germani şi armeni, 2 erau chiar polonezi. În următorul an şcolar,1857-1858, la aceeaşi instituţie clujeană erau în total 315 studenţi, din care 155 erau romano-catolici, 145 greco-catolici, 11 ortodocşi, 3 de religie helvetică (reformată) şi 1 de religie augustană (luterană). Aşadar, români erau oficial 156 în total, mai mulţi decât maghiari/secui, care erau în număr de 147. Romano-catolicii nu erau toţi maghiari, ci şi saşi/germani şi armeni, 2 erau chiar polonezi, şi mai era student şi un evreu.
Am ales perioade de vârf ale prezenţei româneşti la înstituţia de pe strada Lupului (azi Kogălniceanu), de la 1845 la 1858, prin sondaj, dar, treptat, spre anul 1918 tot mai puţini români erau înscrişi la acest liceu. Aşadar, în toată istoria acestei instituţii de învăţământ liceal şi superior din Transilvania au învăţat aici sute şi sute de români, alături de maghiari, saşi, secui, germani, armeni, chiar şi câţiva polonezi, evrei, ţigani. Mă gândeam, deseori, că poate a fost o greşeală să se aplice pe clădire tabla cu doar cei câţiva mari oameni de cultură români care au învăţat acolo, pentru că lumea poate citi şi zice: „Ei, da, doar o mână de români au învăţat aici!”. Trebuia scris (şi tabla comemorativă se poate reface, inclusiv cu personalităţi maghiare şi germane) că printre miile de români care au trecut pragul acestei clădiri din secolul al XVIII-lea până la noi, au învăţat aici şi Micu-Klein, Şincai, Maior, Iancu şi toată acea listă.
De aceea clădirea de pe strada M. Kogălniceanu nr. 2 din Cluj ne este dragă, ea reprezintă o punte de comuniune paşnică în istoria Transilvaniei, o durată a convieţuirii interetnice prin lumina Literelor şi prin Cultură.
Dr. Vasile Lechințan
