Dacă cei de la conducerea Transilvaniei istorice, reprezentanţii naţiunilor recepte, conduceau ţara fără români, cu siguranţă că românii se răzbunau stăpânindu-şi ţara prin forţa de nezdruncinat a limbii lor. Aşa îşi apărau ei ţara, ţarina, ţărâna, având la dispoziţie universal cel grandios al limbii române, unde acei reprezentanţi politici n-aveau ce căuta, puteau să tune şi să fulgere în limba lor, pentru că toate treceau pe lângă valah fără să-l afecteze deloc, nu se (a)prindea nimic de ţundra, sarica sau sumanul lor. De aceea erau nevoiţi stăpânitorii politici să le înveţe limba acestor romani „sălbăticiţi” în dârzenia lor de peste veacuri.
Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.
– catrinţă, cuvânt românesc de origine necunoscută, scandalos este că DEX-ul afirmă că este de origine maghiară, nu ţine cont nu numai de faptul că marii lingvişti maghiari afirmă că este de origine română, ci şi de faptul că nu este de loc atestat pe teritoriul actual al Ungariei în documente istorice, apoi nu ţin cont nici că face parte din portul tradiţional românesc, nu maghiar. Cuvântul este împrumutat sub forma katrinca de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: cu sens de catrinţă: scaunul Casin, 1612; Cinciş, comitatul Hunedoara, 1700, este vorba de o mărturie a soţiei lui Iuon Cirişer în privinţa unei înţelegeri cu Marinca, slujitoare, privind o catrinţă şi a unei corole în valoare de patru zloţi; Coroi, comitatul Târnava Mică, 1772, se spune că Marc Luca a prins-o de catrinţă pe soţia lui Toma atunci când a trecut pe lângă grădina ei,; Tritenii de Jos, 1777, este pomenit fugarul Hădărean Alexa, care atunci când a mers acasă a luat patru haine albe femeieşti, o rochie (Rokojat) – alt cuvânt românesc atestat în document – şi o catrinţă; Ghidfalău, scaunul Trei Scaune, 1838; Topliţa, azi jud Harghita, 1869, este citat Orbán Balázs, care a spus că portul popular al celor din Topliţa este foarte pitoresc, în special ținuta festivă a femeilor este foarte frumoasă şi aici nu poartă catrinţă ci fotă (fotát) colorată care le înconjură corpul; zona Călatei; Iobăgeni, azi Valea, jud. Mureş; Mirislău, Turda, Salonta, bazinul Someşului Mic, bazinul Târnavei Mari şi al Târnavei Mici, bazinul Mureşului de Sus, valea Borşei; cu sens de şorţ: zona Trei Scaune, scaunele Orbai, Chezdi, Şepşi, Micloşoara, Ciucul de Sus, Ciucul de Jos, Casin, Giurgeu, Cristuru Secuiesc, Odorhei, zona Ariuşd-Hăghig, Covasna, Herculean, etc.
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ungariei şi Serbiei: cu sens de şorţ; Hertelendyfalva, azi Vojlovica, localitate din districtul Banatul de Sud, Voivodina, Serbia; cuvântul catrinţă, în forma preluată de maghiari, este folosit şi de Jókai Mór în romanele Sărmanii bogaţi, Rab Ráby şi Unul este Dumnezeu.
– cergă, cuvânt românesc de origine bulgară, împrumutat sub forma cserge de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: cu sens de învelitoare de lână: Cluj, 1585, în Socotelile oraşului este menţionată plata administratorilor moşiei oraşului din cele trei sate româneşti (harom olah falunak) ale urbei: Filea de Sus, Filea de Jos şi Săcel; Cluj, 1593; Zetea, scaunul Odorhei, 1604; Cozmeni, scaunul Ciuc, 1608; Târgu Mureş, 1687; Ciceu, Ciuc, 1700; Năoiu, comitatul Cluj, 1740; Curteni, scaunul Mureş, 1755; Miheşu de Câmpie, 1776, aici este amintit şi cuvântul românesc cârlan (kirlán); scaunul Orbai, 1878; Sighişoara, 1880; Odorheiu Secuiesc, 1886; Bădeni, azi com. Mărtiniş, jud. Harghita; Trei Scaune, Ciuc, Târgu Secuiesc, Belin, Mănăstireni, etc.; cu sens de pătură de cal: Cluj, 1609; Veseud, 1752; Sibiu, 1779;
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Serbiei: cu sens de învelitoare de lână: Hertelendyfalva, azi Vojlovica, localitate din districtul Banatul de Sud, Voivodina, Serbia, 1899.
– bordei, cuvânt românesc de origine necunoscută, împrumutat sub formele bordéj/bordély/burdé şi altele de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: în sens de bordei, cocioabă: Ribiţa, comitatul Hunedoara, 1731-1734, este amintit bordeiul lui Barbul Subuliesc; Geoagiu de Jos, comitatul Hunedoara, 1752, se spune că Petru Răcătean avea un bordei în locul numit Tilia; Deva, 1755; Trei Scaune, 1893-1900; Târgu Secuiesc, 1900; scaunul Ciuc, Dalnic (azi jud. Covasna), Cubleşu Someşan, etc.; în sens de bordeiul ţiganilor săpat în pământ: Băţanii Mari, etc.; în sens de groapă pentru păstrarea legumelor: Făgăraş, 1910; în sens de gard împletit din nuiele, Secuime.
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ungariei şi Ucrainei: în sens de bordei situat pe jumătate în pământ: Csongrád, judeţ din sudul Ungariei; Szabolcs, judeţ, a fost o unitate administrativă în Marea Câmpie a Ungariei şi azi aparţine Ungariei aproape tot teritoriul său, cu excepția câtorva așezări aparținând Ucrainei; Alföld, Marea Câmpie Ungară, situată în cea mai mare parte pe teritoriul actual al Ungariei; în sens de bordei al ţiganilor săpat în pământ: Nyiregyhaza, oraș spre graniţa cu România.
(Urmează alte cuvinte preluate de maghiari din limba română, atestate inclusiv pe teritoriul actual al Ungariei).
Foto: Româncă din Banat cu catrinţe şi iie, 1843.
Dr. Vasile Lechințan
