Documentele care atestă împrumutarea de către maghiari a unor cuvinte româneşti urmează să fie cercetate în întregime, foarte multe sunt încă inedite în integralitatea lor, din ele reiese o adevărată frescă istorică a vieţii românilor din secolele XVII-XIX mai ales, dar şi o viaţă istorică reală a comunităţii maghiare/secuieşti, foarte legată de viaţa românilor majoritari în Transilvania. Limba română avea o forţă de atracţie uimitoare, era o „monedă de schimb” uşor de asimilat şi era foarte expresivă pentru comunităţile etnice minoritare din ţară, avea şi aura aceea a unei limbi care de la Râm se trage, de la o civilizaţie uriaşă peste ale cărei urme arheologice dădeai prin aproape toate drumurile mari ale ţării.
Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.
– plăcintă, cuvânt românesc de origine latină, figurează împrumutat în maghiară sub forma palacsinta de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: Beudiu, azi jud. Bistriţa-Năsăud, 1652, este pomenit locuitorul Ştefan Bucşa, care i-a spus soţiei că ar vrea să mănânce plăcintă (numele de familie Bucşa există şi astăzi în Beudiu); Dăbâca, 1656; Turda, 1676; Cluj, 1677; Căluşeri, scaunul Mureş, 1724; Lăpugiu de Sus, comitatul Hunedoara, 1741; scaunul secuiesc Trei Scaune, 1759; Târgu Mureş, 1789; Jabeniţa, comitatul Turda, 1808, se spune de morarul Nicolai Farchi, care a copt plăcintă şi Kürtös Kalátsat; Cătina, 1833; în Trei Scaune, Ciuc, Giurgeu, Odorhei, bazinul Târnavei, Câmpia Transilvaniei, bazinul Someşului Mare, bazinul Someşului Mic, valea Borşei, Călata, valea Crişului Negru, Sălaj, Floreşti –Cluj, Gilău, Sărmaşu Mare, azi Sărmaşu, Târgu Lăpuş, Târgu Secuiesc, Ditrău, Salonta, Suatu, etc.
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Slovaciei (Érsekújvár, azi oraşul Nové Zámky, Slovacia – la recensământul din 2001 mai erau 27,50% maghiari şi 69, 50% slovaci -, 1879 şi 1890; comitatul Hont, Ipolyság, azi oraşul Šahy, Slovacia – la recensământul din 2001 erau 62,21% maghiari şi 34, 57% slovaci -, 1890).
– jintiţă (preparat foarte gustos din zer proaspăt de oaie, fiert, reieşit din caşul pus la uscat), cuvânt românesc de origine necunoscută, figurează împrumutat în maghiară sub forma zsendice, de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: Făgăraş, 1549, aici sunt atestate şi cuvintele româneşti brânză – Brenzeth şi urdă – ordabol; Ocna de Jos, scaunul Odorhei, 1606, aici este pomenit şi cuvântul românesc împrumutat de secui urdă – ordat; Sânpetru de Câmpie, 1679; Şamşud, azi Şincai, 1782; Alecuş, Alba de Jos, 1803; Poarta, comitatul Turda, 1807; în zonele Trei Scaune, Ciuc, Giurgeu, Odorhei, Ţara Bârsei, bazinul Mureşului, bazinul Arieşului, Câmpia Transilvaniei, bazinul Someşului Mare, valea Borşei, Călata, valea Crişului Negru, Ocha Şugatag, ţinutul Aradului, Bihor, etc.
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ungariei şi Slovaciei: Debrecen; comitatul Bereg, sudul Ungariei; Hajdúszoboszló, oraş în câmpia ungară; Hortobágy, sat nu departe de oraşul Debrecen; Ipolyság, azi oraşul Šahy, Slovacia; Csáb, comitatul Hont, azi Csabovcze, Slovacia; în comitatele Csongrad şi Heves etc.
– tocană, cuvânt românesc de origine necunoscută, scandalos este faptul că în DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române) figurează de origine maghiară (nu s-a luat în seamă că pe teritoriul actual al Ungariei nu se foloseşte acest cuvânt decât foarte rar, numai în Transilvania este folosit de maghiari/secui), lingviştii maghiari îl consideră împrumutat în maghiară din limba română sub forma tokány, de maghiari/secui din:
- a) Transilvania: Suplac, comitatul Târnava Mică, 1791; Secuime, 1873; Zalău, 1885; în scaunele secuieşti Ciuc, Giurgeu, Odorhei, în bazinul Târnavei, bazinul Mureşului de Mijloc, bazinul Nirajului, bazinul Someşului Mare, bazinul Someşului Mic, Târgu Secuiesc, Maramureş, Bonţida, Someşeni, etc.
- b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ucrainei: comitatul Ugocea, azi în mare parte în Ucraina, partea de sud în România, în judeţul Satu Mare, 1886; Tiszaújlak, azi Vîlok, în Ucraina, 1898.
(Urmează alte cuvinte preluate de maghiari din limba română, atestate inclusiv pe teritoriul actual al Ungariei).
Foto: Port popular 1. românesc şi 2. maghiar, stampa din sec. XVIII.
Dr. Vasile Lechințan
