După primirea românilor americani la Ateneul Român şi depunerea unei coroane de flori la Mormântul Eroului Necunoscut din Bucureşti din partea oaspeţilor, a urmat o altă etapă din programul sărbătoririi Marii Uniri, şi anume ceremonia de pomenire a eroilor de la Mărăşeşti.
În Gara de Nord s-au format trei trenuri speciale, împodobite cu drapele tricolore: unul regal (fără familia regală, doar cei doi înalţi regenţi Miron Cristea şi Gh. Buzdugan şi membrii guvernului, corpul diplomatic şi ataşaţii militari), unul parlamentar şi al treilea pentru românii americani (în frunte cu prof. Adam A. Prie, preşedintele Uniunii şi al Ligii societăţilor române americane). Până la Mărăşeşti, toate staţiile erau împodobite cu ghirlande de flori şi drapele. La Mărăşeşti, trenurile speciale au fost întâmpinate de oficialităţi civile şi ecleziastice, un consilier municipal a expus pe o pernă „Legiunea de onoare conferită oraşului Mărăşeşti” (de fapt. mareșalul francez Joffre a înmȃnat medalia „Crucea de război” orașului Mărășești, la 22 august 1920).
Au mai întâmpinat trenurile speciale şi „călăreţi cu steaguri, văduve, orfani, rude ale eroilor morţi pe câmpul de onoare, veterani şi invalizi din răsboiu, cu muzica regimentului 10 infanterie, şcolile corporaţiilor de lucrători” şi altă mulţime de oameni. S-au îndreptat toţi spre „mănăstirea neamului. unde se află cripta osemintelor eroilor morţi la Mărăşeşti”, într-un cortegiu în frunte cu înalţii regenţi, cu ambasadorii străini, membrii guvernului, parlamentari, ofiţeri superiori. Înaltul regent Gh. Buzdugan a spus: „am simţit o scumpă datorie să venim la Mărăşeşti, pe câmpul de luptă şi de glorie din vara anului 1917, unde odihnesc cu mândrie eroii neamului, pentru ca în faţa bisericii ridicată pe acest pământ sfinţit cu sângele lor nevinovat pentru păstrarea rămăşiţelor pământeşti, să reînoim cu smerenie omagiul recunoştinţei naţionale memoriei lor în veci slăvite şi, în momente de reculegere, să fim pătrunşi de legătura puternică stabilită între jertfa lor sublimă şi obligaţiunea covârşitoare ce ne incumbă de a păstra neatins şi a înălţa tot mai mult patrimonial naţional dobândit cu un spirit de sacrificiu demn de eroii antici”.
Arată apoi că în „vara anului de grozăvie” (iulie-august 1917), aici „s-a decis soarta ţării şi a neamului” şi că „Mareşalul străpungător de fronturi, pretutindeni învingător [este vorba de mareşalul german von Mackensen, unul dintre cei mai proeminenți și competenți lideri militari germani], fu de data aceasta înfrânt. Vitejii noştri, demni urmaşi ai strămoşilor daco-romani şi ai oştenilor neînvinşi ai lui Ştefan cel Mare, Mihai şi Carol [aici era bine să adauge şi pe Avram Iancu], au făcut zid din piepturile lor şi rezistând focului năprasnic, prin atacuri şi contra-atacuri vijelioase, au împiedicat cotropirea Moldovei şi au făcut neperitoare gloria steagului României”. Trebuie să fi fost deosebit de emoţionante aceste cuvinte frumoase pentru văduvele şi orfanii de război prezenţi la ceremonie, ale căror soţi, respectiv taţi, au căzut chiar acolo, la Mărăşeşti.
Generalul Cihoski (cel care a condus Divizia 10 Infanterie în Bătălia de la Mărășești), ministrul de Război (în guvernul Maniu), a spus: „Serbările Unirei nu ar fi fost complete fără acest pelerinaj la Mărăşeşti. Bătălia dela Mărăşeşti este cea mai mare luptă pe care a susţinut-o oştile noastre de la întemeierea Statului Român, căci 13 zile şi 12 nopţi fără întrerupere, 5 jum. divizii româneşti au luptat contra a 12 divizii duşmane şi această bătălie a costat circa 50 mii morţi, răniţi şi dispăruţi, din cari 21.450 sunt români. Când naţiunea noastră se va găsi din nou în grea cumpănă, când grijile mari vor copleşi puterea conducătorilor acestei ţări, sursa de energie şi forţa morală se va găsi în reamintirea virtuţilor şi sacrificiilor acelor ce odihnesc aci somnul de veci”. Cuvinte frumoase, spuse de un general român competent, demn si patriot, care din păcate a murit, ca şi Iuliu Maniu, în închisoarea de la Sighet, la 18 mai 1950. A mai amintit cu recunoştinţă că în fruntea oştirilor noastre „a stat marele căpitan Regele Ferdinand I şi neobosita tovarăşă a vieţii sale Regina Maria, ajutaţi de priceperea şi patriotismul generalului Presan [Constantin Prezan, devenit ulterior mareşal al României era de faţă la ceremonie, stătea alături de preşedintele Camerei Deputaţilor, omul politic făuritor al Marii Uniri Ştefan Cicio Pop], figuri cărora istoria neamului le va consacra una din cele mai frumoase şi mai instructive pagini”.
A urmat defilarea Diviziei a 6-a Infanterie şi apoi Iuliu Maniu şi membrii guvernului său au vizitat „câmpia istorică”. La cimitirul eroilor evrei români căzuţi la Mărăşeşti, a oficiat o slujbă pentru pomenirea celor morţi rabinul Dr. B. Reicher.
De menţionat că la Centenarul marii bătălii de la Mărăşeşti s-a organizat un spectacol frumos la Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, difuzat de TVR la 6 august 2017, cu Dumitru Fărcaş, Gheorghe Zamfir, Nicolae Furdui Iancu, Tudor Furdui Iancu, Paula Seling, marele violonist Eugen Sârbu şi alţii, cu minunate cântece patriotice şi Balada lui Ciprian Porumbescu.
Foto:
1. Generalul Constantin Prezan şi Ştefan Cicio Pop, preşedintele Camerei Deputaţilor, la ceremonia de la Mărăşeşti.
2. Generalul Henri Cihoski.
Dr. Vasile Lechințan
