„Fraţii mei, să ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Să ştiţi că suntem străini şi călători pe pământ. Auziţi ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pământ şi străin ca toţi părinţii săi. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită; am răsărit prin naştere şi asfinţim prin moarte”
(Arhimandrit Ilie Cleopa)
*
În cele ce vor urma doresc să vă prezint drumul sufletului după moarte. Îl voi prezenta foarte concis, în limita spaţiului acordat de ziar.
Dumnezeiescul Iov zice: „Din pântecele maicii mele am căzut în groapă”. După 400 de ani şi alţi 140, după ce l-a încercat cu atâtea chinuri şi boli, şi s-a părut că din pântecele maicii sale a sărit în groapă.
Duhul Sfânt ne aseamănă: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori”. Şi iarăşi: „Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat”. În continuare: „S-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Zilele anilor noştri ca pânza păianjenului”. Adică, cât este de slabă pânza păianjenului, aşa-i de slabă viaţa noastră pe pământ, suntem umbră şi vis!
*
Isaia proorocul zice: „Ascultă, o, proorocule, strigă şi zi aşa înaintea poprului: Tot trupul omului este iarbă şi toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac.”
Deci să nu punem bază pe viaţa aceasta, că-i umbră şi vis. Ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul se face ţărână după porunca cea dintâi: „Pământ eşti şi în pământ vei merge”. Sufletul rămâne în vecii vecilor, că el este duh şi nu poate să moară.
*
Mântuitorul ne-a atenţionat prin cuvintele: „Priveghiaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni!”
Nu ştim când plecăm din lumea aceasta. Unul pleacă copil, altul tânăr, altul mai bătrân. Numai Dumnezeu le ştie pe toate. De aceea totdeauna trebuie să fim pregătiţi.
*
După tradiţia Bisericii Ortodoxe, drumul sufletului după moarte este următorul:
De când murimşi până la 40 de zile, când are loc „Judecata particulară” a sufletului, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu pentru drepţi şi păcătoşi, până la „Judecata de apoi”. Sfântul apostol Pavel ne spune că la Judecata de apoi „Toţi vor sta înaintea divanului judecăţii lui Iisus Hristos, ca să ia fiecare după cum a lucrat bine sau rău”.
*
La „Judecata de apoi” Hristos va judeca pe oameni şi pe îngeri. Pe cei „păcătoşi” îi va pune de-a stânga Sa şi pe cei „drepţi” de-a dreapta Sa, răsplătind fiecăruia după faptele lui. În ziua a doua după moarte, Îngerul păzitor îl duce pe om pe unde a umblat toată viaţa. Atunci i se întâmplă ceea ce spune Psaltirea: „Pentru ce mă tem în ziua cea rea? Că fărădelegea călcâiului meu mă va înconjura”. Toată „icoana” vieţii omului se descoperă a doua zi după moarte.
*
A doua zi după moarte Îngerul păzitor duce sufletul pe unde a umblat toată viaţa şi-i arată unde a făcut bine şi unde a făcut rău. Pregătindu-l pentru „Judecata de apoi”, Îngerul îi prezintă adevărul: aici te-ai îmbătat, aici ai desfrânat, aici ai înjurat, aici ai calomniat, aici ai batjocurit, aici ai blestemat, aici ai bătut, nu te-ai spovedit, n-ai postit şi nu te-ai împărtăşit etc.
*
Îngerul îi arată şi „faptele bune”: atunci ai mers la biserică, ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, ai miluit pe cei săraci, ai învăţat pe copii frica de Dumnezeu, ai răbdat necazurile cu bucurie, ai citit Sfintele cărţi, ai fost de folos aproapelui, ai făcut milostenie, ai îmbrăcat pe cel gol, ai dat un pahar cu apă celui însetat, ai primit pe cel străin etc.
*
După moarte, sufletul ne vede pe noi: vede că plânge mama, plânge sora, soţia sau soţul. Vede că plâng şi neamurile după el, dar n-are grija noastră. El se gândeşte: „Ei rămân pe pământ şi mai au vreme să facă fapte bune, dar eu unde mă duc? Cine mă va ajuta pe mine?”
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail