În perioada proximă au loc două evenimente deosebite pentru credincioși: Izvorul Tămăduirii şi Duminica Tomii.
Încă ne aflăm în Săptămâna Luminată, ce a început imediat după Sfintele Paşti, și astăzi este invocată vindecarea miraculoasă a unui orb, care a generat Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Ea se ține în prima vineri de după Paşti, închinătorii evocând-o cu pietate pe Maica Domnului, aceea care are harul şi darul de a vindeca suferinţele oamenilor.
Ziua este aşezată nu întâmplător în calendarul ortodox astăzi, fiindcă tot într-o Vineri – dar în cea Mare – Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care a izvorât mântuire. Fecioara Maria este cinstită într-un mod deosebit, fiindcă rugăciunile ei au făcut mereu minuni.
Numele Sărbătorii provine de la un izvor vestit încă din Antichitate aflat în apropierea Constantinopolului, apă ce a vindecat în mod miraculos numeroşi suferinzi. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure. La un moment dat întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon se uită în apropiere după vreun izvor, dar iniţial nu-l găseşte. Atunci în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care îi şopteşte să nu renunţe şi să mai caute. La scurtă vreme viitorul demnitar a întâlnit, într-adevăr, un izvor din apa căruia îi va da orbului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat s-a produs un miracol şi sărmanul a început să vadă…
Uimit de cele întâmplate, Leon a poruncit să se construiască o biserică în apropiere locului cu pricina, după ce a ajuns împărat. Cum vestea s-a răspândit ca fulgerul, multă lume a venit să se convingă de minunile săvârşite de acel Izvor fermecat. Au poposit nu numai oameni simpli, ci şi capete încoronate, care după ce au băut apă de acolo, şi-au tămăduit rănile. Din păcate, în anul 1453 turci au distrus mândreţea de lăcaş de închinăciune. De-a lungul timpului însă, legenda a dăinuit, deoarece apa acestui izvor a vindecat multe boli şi suferinţe, rămând ca un simbol viu în credinţa populară.
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc din nou apa, făcând de această dată aşa-numita Aghiasmă Mică, căreia în poporul îi mai spune şi Sfeştanie. Potrivit tradiţiei, cu apa sfinţită se stropesc animalele din bătătură, casele, fântânile, grădinile, pomii să rodească şi să fie alungate spiritele rele.
După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Creştinii merg încă de dimineaţă la biserică spre a lua parte la Slujba de sfinţire a apei, ducând acasă în câte un mic recipient cu Aghiasma Mică, pentru a efectua ritualurile cuvenite.
Horia C. Deliu
