„Domnilor și doamnelor, stimați colegi și prieteni,
Am primit mesajele Dvs cu urări pentru împlinirea vârstei de 85 de ani. Nu credeam că voi ajunge la această vârstă „matusalemică”, dar știu că am muncit și am contribuit la promovarea ISTORIEI, de la catedră, prin scris și participări la sesiuni științifice, simpozioane, emisiuni radio și Tv.
În cartea „Istoria de după 1989 prin experiența unui istoric”, care se va lansa la Târgul Gaudeamus în ziua de sâmbătă, 6 decembrie, de la ora 15, în sala „Mircea Sântimbreanu”, am publicat o statistică: am ținut seminarii și cursuri cu circa 3.000 de studenți (i-am inclus și pe cei de la Filologie, Geologie-Geografie – Universitate, Medicină Generală și Farmacie – IMF, precum și de la Transporturi și TCM – Politehnică la care am predat cursul Probleme fundamentale ale istoriei României), am condus 300 teze de licență, 150 lucrări științifico-metodice pentru gradul didactic și 72 teze de doctorat. Am publicat 52 cărți de autor, 59 în calitate de coordonator și coautor, dintre care 18 în limbi de circulație internațională.
Conștiința mea este împăcată. Vă mulțumesc foarte mult și vă adresez urările mele de sănătate, succes în activitate și realizarea tuturor dorințelor. Scurtu”
Și cu această ocazie îi transmitem eminentului istoric sincere felicitări pentru performanțele de excepție obținute, în îndelungata și rodnica carieră profesională, urându-i în continuare multă sănătate și noi contribuții la îmbogățirea istoriei naționale.
Suntem onorați, pentru faptul că, în anul 2000, în colecția „Profesioniștii noștri” a Editurii Eurocarpatica a părut volumul „Ioan Scurtu în slujba istoriei”, lucrare îngrijită de prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu și dr. Ioan Lăcătușu.
Volumul reprezintă o răsplată morală dedicată distinsului istoric, dascăl şi cercetător prof. univ. dr. Ioan Scurtu – personalitate binecunoscută şi apreciată în mediul academic şi în viaţa publică românească, distins cu numeroase premii şi diplome care-i răsplătesc activitatea ştiinţifică, implicarea în promovarea istoriei şi culturii româneşti, cât şi performanţele obţinute în conducerea unor instituţii de învăţământ, cercetare şi cultură.
Apariţia acestui volum la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita are ca temei faptul că, în toată perioada postdecembristă, profesorul şi istoricul Ioan Scurtu a fost şi este un sprijinitor consecvent şi pragmatic al românilor din judeţele Covasna şi Harghita. La acest moment aniversar, avem posibilitatea să rememorăm câteva din aspectele punctuale care vorbesc convingător despre modul în care istoricul Ioan Scurtu s-a raportat, pe parcursul ultimelor trei decenii, la problematica specifică a românilor din judeţele Covasna şi Harghita şi la convieţuirea lor cu maghiarii.
Astfel, în perioada când domnul Ioan Scurtu a fost director general al Arhivelor Naţionale, împreună cu profesorul Corneliu Mihail Lungu, director al instituţiei respective, au coordonat editarea unor volume de documente privind Minorităţile Naţionale din România. La propunerea conducerii Arhivelor Naţionale Covasna, prof. Ioan Scurtu a emis o circulară, transmisă tuturor direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, prin care s-a solicitat identificarea documentelor referitoare la românii din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea lor cu secuii şi maghiarii în vederea valorificării lor ştiinţifice ulterioare.
În contextul iniţierii şi aplicării măsurilor de modernizare şi informatizare a instituţiei Arhivelor Naţionale, directorul general Ioan Scurtu a sprijinit conducerile direcţiilor judeţene Covasna şi Harghita în soluţionarea unor probleme referitoare la asigurarea resurselor materiale şi umane necesare celor două instituţii confruntate, pe plan judeţean, cu tentative de ingerinţe în probleme privind păstrarea şi gestionarea patrimoniului arhivistic, din partea unor factori politici locali. Dintre acestea menţionăm: începerea construirii unui nou sediu pentru Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Covasna şi executarea lucrărilor de reparaţii la sediul Direcţiei Județene Harghita, dotarea celor două direcţii cu xeroxuri, calculatoare, autoturisme, pregătirea de tineri arhivişti din Facultatea de Arhivistică şi prin Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică. Înţelegând misiunea noii Episcopii Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei pentru păstrarea şi afirmarea culturii româneşti şi spiritualităţii ortodoxe în această parte din inima Ţării, unde românii sunt numeric minoritari, la solicitarea ÎPS Ioan Selejan, episcopul Covasnei şi Hatghitei, astăzi mitropolit al Banatului, profesorul Ioan Scurtu a aprobat transferul, în interesul serviciului, a arhivistului Ioan Lăcătuşu, de la Arhivele covăsnene, la tânăra eparhie.
În perioada când a fost consilier prezidenţial, prof. Ioan Scurtu a sprijinit demersurile societăţii civile româneşti şi ale Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei referitoare la păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti în sud-estul Transilvaniei. A participat la audienţele reprezentanţilor societăţii civile din cele două judeţe cu preşedintele Ion Iliescu şi a urmărit modul cum au fost realizate problemele ridicate, cu aceste ocazii, de către unele instituţii abilitate ale administraţiei publice centrale.
În calitate de preşedinte de onoare al Federaţiei Arhiviştilor din România (F.A.R.), prof. Ioan Scurtu a participat la şedinţele Consiliului Director şi la Conferinţele F.A.R., contribuind la buna funcţionare a celei mai importante asociaţii profesionale a arhiviştilor români, asociaţie care în prezent, din păcate, aproape şi-a încetat activitatea.
În calitate de director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române şi membru în conducerea Academiei Oamenilor de Ştiinţă, profesorul Ioan Scutu a participat la sesiunile de comunicări cu tema „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie”, organizate la Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Izvoru Mureşului şi Covasna, a colaborat la editarea volumului „Profesioniştii noştri 10. Corneliu Mihail Lungu, la 70 de ani”, lucrare omagială apărută la Editura Eurocarpatica, din Sf. Gheorghe, în anul 2014, şi a oferit din volumele Domniei Sale, bibliotecii Centrului de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sf. Gheorghe. Este o onoare pentru noi să participăm împreună la manifestările organizate de SC Ştefadina SRL, din Bucureşti, şi să colaborăm la editarea publicaţiei „Ştefadina… file de arhivă”, revistă care i-a dedicat profesorului Ioan Scurtu, în anul 2025, la aniversare, suplimentul intitulat „Omagiu Istoricului Ioan SCURTU, la 85 de ani” (un volum îngrijit de către prof. univ. dr. Corneliu-Mihail Lungu și dr. Magdalena Albu).
Şi, nu în ultimul rând, ca istoric român implicat în viaţa publică românească postdecembristă, prof. Ioan Scurtu a relatat cu demnitate, curaj şi verticalitate, în mass-media naţională, despre unele aspecte de o gravitate deosebită, constatate cu ocazia unor vizite în mai multe localităţi din judeţele Covasna şi Harghita, respectiv: vânzarea unor hărţi cu Ungaria Mare şi „Ţinutul Secuiesc”, lucrări cu conţinut neorevizionist şi antiromânesc, ilustrate reprezentând monumente şi simboluri horthyste ş.a. Într-o emisiune de televiziune a adresat cuvinte de apreciere la adresa activităţii Centrului de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, ca replică la unele afirmaţii defăimătoare rostite în cadrul emisiunii respective de un reprezentat al unei formaţiuni politice maghiare.
Prin toate aceste demersuri de solidaritate ziditoare cu românii dintr-o zonă din inima României, în care istoria, cultura, limba şi simbolurile româneşti, nu întotdeauna se bucură de respectul cuvenit, distinsul istoric Ioan Scurtu a continuat şi continuă, în forme actualizate, faptele asemănătoare ale marilor înaintaşi: Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna, Nicolae Iorga, Alexandru Lapedatu, Dimitrie Gusti, Constantin Daicoviciu, I.I. Russu, Ştefan Pascu, Aurel Sacerdoţeanu ş.a.
Profesorul Ioan Scurtu – născut în Dochia, judeţul Neamţ, la 27 noiembrie 1940 – este o personalitate marcantă a istoriografiei româneşti, cunoscută și apreciată în lumea științifică și academică din țară și străinătate, făcând parte din pleiada de profesori și cercetători care au dat strălucire istoriografiei românești începând cu deceniul șapte al secolului trecut şi, prin aceasta, este, fără putință de tăgadă, o emblemă a cercetării istorice românești.
La mulți și binecuvântați ani, distinse domnule profesor!
Cu prețuire și recunoștință,
Ioan Lăcătușu
