100 de titluri de carte au fost donate de către Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, la Biblioteca Municipală „Báró Wesselényi Miklós” din Târgu Secuiesc, miercuri 29 august 2018. O cifră simbolică, pentru că tot suntem în anul când celebrăm Centenarul Marii Uniri. O sărbătoare care ar trebui să ne amintească de cei peste 100.000 de oameni din toate colțurile României prezenți la Marea Adunare de la Alba Iulia care și-au exprimat la 1 decembrie 1918, într-un glas, idealul Unirii, rămas pentru unii doar o pagină frumoasă de istorie.
În preajma sărbătoririi Limbii Române, sărbătorită în fiecare an la 31 august, donarea cărților din partea Centrului European de Studii Covasna-Harghita este un gest de mare însemnătate și un semn de unitate față de comunitatea românească din orașul Târgu Secuiesc. Cărți de poezie, proză, memorialistică, istorie, etnografie, menite să îmbogățească standurile de carte românească, alese cu grijă de către directorului Centrului, dr. Ioan Lăcătușu și prof. Florentina Teacă. Doi intelectuali de vază ai județului Covasna care au înțeles pe deplin demersul meu, și cărora le mulțumesc pentru bunăvoința și implicarea personală. Căci peste ani și ani, și dacă un singur cititor va lua în mână o carte dintre cele donate, scopul acestei acțiuni a fost atins.
Am pornit acest demers din două motive: dorința personală de a contribui la fondul de carte românească al bibliotecii „Báró Wesselényi Miklós” din Târgu Secuiesc, care, e adevărat, este în procent de 35% din total, dar majoritatea cărților în limba română sunt din ediții foarte vechi, cu pagini îngălbenite, scris mărunt și aspect neatractiv. Motiv pentru care am specificat că donatorii pot trimite doar cărți NOI, încercând astfel o reînnoire a standurilor de carte românească. Un sentiment de jenă a fost cel de-al doilea motiv care m-a determinat să inițiez această campanie, doar printre prieteni la început, în urmă cu doi ani, și de curând pe facebook. Pentru că, după ce sprijnită de cotidianul Mesagerului de Covasna și Asociațiunea Astra Covasna- Harghita, am reușit prin asociații, școli, prieteni, cunoștințe ori prin contribuție persoanlă să finalizez două campanii de strângere de carte românească pentru românii din Tatarbunar, Ucraina și românii din Republica Moldova, am constatat cu surprindere că ne confruntam cu aceeași problemă. Au fost mai multe cărți, de poezie din literatura universală în special, pe care le-am cerut și nu le-am găsit la biblioteca din oraș, ori aveau scrisul atât de mărunt, încât am fost nevoită să renunț la citit. Am văzut bilețele lăsate de copiii cu titluri de cărți necesare pentru lecturile școlare. Inițiativa mea a început doar pentru a veni în sprijinul bibliotecii și a cititorilor, atâți câți sunt, nicidecum de a denigra neglijența cuiva.
Am apreciat imediat după renovarea bibliotecii care a avut loc în urmă cu câteva luni, implicarea direcțiunii de a crea un climat atractiv pentru citit, atât elevilor cât și adulților. Așa cum la vizita mea de miercuri am constatat și apreciat completarea locurilor goale, din fondurile bibliotecii, cu cărți noi care-și așteaptă pe rafturi vizitatorii de toate vârstele. Cititori să fie! Numărul lor tot mai mic de la an la an, aproape nesemnificativ și de o parte și de alta, este descuranjant, dar contează mai puțin.
Menirea bibliotecii este de a crea punți între oameni, generații, epoci și popoare, și asta se poate înfăptui doar prin fondul de carte care trebuie să fie divers și atractiv, indiferen
t dacă pragul acelei biblioteci va fi trecut de un singur cititor sau o sută. altfel nu-și justifică rolul în cadrul unei comunități. De aceea cred că orice donație de carte trebuie să fie binevenită, atâta timp cât ea se încadrează în regulamentul stabilit de fiecare bibliotecă în parte. Pentru că accesul la o colecție diversă și mare din bibliotecă este unul din elementele esențiale pentru încurajarea copiilor și a tinerilor să citească. Cartea a fost, este și trebuie să rămână un liant între minte și spirit, nu doar un mijloc de informare. Este componenta cea mai valoroasă care stă la baza culturii unei națiuni. Prin carte se păstrează limba neamului, identitatea lui. Fără ea, limba mea, nu sunt nimic…
Sau cum duios scria Fănuș Neagu: „Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea. ”
„Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! “ (I.L.C)
Mihaela Aionesei
