Tânărul aflat după gratii în Centrul de la Tichilești, județul Brăila, care a obținut media 9,38 la Bacalaureat, cu 10 la Matematică, vrea să dea la Drept și să devină avocat. Ne-a spus-o chiar el într-un interviu pe care ni l-a acordat din detenție.
Andrei a acceptat să facă o fotografie, însă nu a dorit să i se vadă chipul
În timp ce mulți elevi nu au reușit să ia nici măcar o notă de 5 la Bacalaureatul din acest an, un tânăr deținut, care ispășește o pedeapsă de trei ani la Centrul de Detenție din Tichilești, Brăila, a demonstrat că nimic nu este imposibil. Acesta a susținut examenul de maturitate și a obținut note de invidiat: 10 la matematică, 9,40 la Limba și literatura română și 8,75 la Fizică. Însă, drumul către performanță a fost unul foarte anevoios.
Andrei are 18 ani și este din Vaslui. La centrul de detenție din Tichilești, județul Brăila, a ajuns în decembrie anul trecut, pe când era în clasa a XII-a. Însă, chiar dacă s-a aflat după gratii, nu a renunțat la școală. „În total, a primit trei ani de detenție. La noi a fost transferat acum șapte luni, iar în noiembrie anul acesta, când va ispăși jumătate din pedeapsă, ar putea fi eliberat condiționat. Însă, până atunci, a vrut să-și continue studiile, iar noi am făcut tot posibilul să-l susținem” a declarat pentru „Adevărul” Camelia Enache, comisar șef de poliție penitenciară și directorul adjunct al instituției, cea care se ocupă cu reintegrarea socială a persoanelor private de libertate, plasate în centru.
„Deși se află după gratii, Andrei a reușit o performanță la care, poate, alți copii nici măcar nu au visat. Și mă refer la copii aflați acasă, alături de familie, prieteni, rude. Suntem tare mândri de el”, ne-a mai spus directoarea centrului.
„Eu repetam lecția, colegul de cameră mă asculta”
Povestea lui Andrei pare ruptă dintr-un film motivational, însă realitatea bate acum orice scenariu de acest gen. Băiatul a început să se pregătească pentru examen încă din luna ianuarie. La Limba română a învățat ajutat chiar de colegul de cameră. Cei doi au pierdut multe nopți citind și recitind cărți și comentarii.
„În mod normal, ar trebui să stăm câte patru în cameră. Dar, pentru că în centru nu este foarte aglomerat, ni s-a permis să stăm câte doi. Colegul meu m-a ajutat mult în această perioadă, la fel și domnii supraveghetori care ne lăsau noaptea lumina aprinsă în cameră. Așa am învățat: colegul mă asculta la lecții și verifica ce știu. Ne-am luptat amândoi cu somnul și am pierdut împreună multe nopți”, ne-a mărturisit băiatul.
Directoarea Camelia Enache confirmă și ea povestea „Andrei spunea lecția, colegul îl verifica. Iar când se poticnea, o luau de la capăt”.
Seara, Andrei repeta cele învățate în cameră, împreună cu prietenul său. Ziua însă și-o petrecea mai mult la bibliotecă. „Andrei a citit foarte mult pentru a se pregăti la Limba română. L-am lăsat să stea în bibliotecă, să ajute acolo, să fie lângă cărți, aproape de ele, să-i fie cât mai ușor să citească. Și a citit foarte mult. Nota de la română este muncită pe brânci”, ne-a mărturisit Camelia Enache, una dintre persoanele care s-au zbătut enorm să-l ajute pe băiat.
La Matematică și Fizică, în schimb, lucrurile au stat puțin diferit. Andrei a fost ajutat de o profesoară de Matematică, doamna Anișoara Tacciu, un dascăl care predă în incinta centrului de detenție și cu care băiatul a făcut meditații intensiv.
„În centrul de detenție funcționează o școală unde persoanele private de libertate își pot continua studiile”, ne-a mărturisit profesoara.
„Am aflat întâmplător despre situația lui Andrei, m-a impresionat faptul că vrea în continuare să învețe, că vrea să dea Bacalaureatul, că-l preocupă școala. Și mi-am zis..de ce nu? Dacă pot să-l ajut, o s-o fac”.
Motivul? Femeia s-a gândit la propriul ei copil. „Și eu am un băiat acasă. Mai mare, ce-i drept. Și m-am gândit așa: păi, dacă ar fi fost copilul meu în locul lui? Sau dacă aș fi fost eu în locul mamei ăleia? Cam de la asta a pornit totul. Am încercat să-l pun în locul copilului de acasă și pe mine în locul mamei lui. Însă, pe atunci, mă gândeam că l-aș putea ajuta să treacă examenul, nici vorbă să-l ia cu nota 10. Vă dați seama ce surpriză am avut când am realizat cât potențial are acest copil”.
Profesoara a făcut un proiect de voluntariat și a reușit să-l ajute pe Andrei să obțină o performanță la care băiatul nici măcar nu visa. „Nota 10 la Matematică. Am luat totul ca pe o provocare dar, recunosc, fără dorința băiatului, fără ambiția și implicarea lui, nu aș fi reușit nimic. Nu aș putea să-mi asum în întregime această notă. Cred că am contribuit doar 10%..restul a depins de el. Și-a dorit foarte mult, pe de-o parte, iar pe de altă parte a avut un bagaj de cunoștințe dobândite înainte, o bază solidă pe care am construit apoi împreună..nota 10”.
Profesoara ne-a mai spus că băiatul era elev într-o clasă de Științele Naturii dar „gândea ca unul de la Mate-Info. Foarte logic, înțelegea din prima, nu trebuia să-i repeți de două ori un algoritm, un copil foarte dedicat și receptiv. Mi-a fost tare drag să lucrez cu el. Știți că unii dau bani grei pe meditații și nu iau Bacalaureatul. Și nu stau la pușcărie, și au tot confortul și tot sprijinul de acasă. Și degeaba!”
„A mâncat Matematică pe pâine”
Cei doi, elev și profesor, nu s-au gândit o clipă că vor atinge performanța. „Nu e chiar ușor să iei 10 la Matematică la Bacalaureat, indiferent cât de ușor ar fi examenul. Există subiecte mai dificile care îi departajează pe copiii buni de cei foarte buni. Speram, ce-i drept, la o notă mare, dar 10 a fost..ce să vă spun..poate una dintre cele mai mari surprize pe care mi le-a oferit vreodată un elev. Și sunt tare mândră de el. Copilul acesta chiar merită o șansă la reabilitate și o a doua șansă în viață”, arată dascălul.
Andrei a pornit cu stângul în viață, dar va merge drept și cu capul sus, spera profesoara Anișoara Tacciu. „Am urmat amândoi un program foarte strict. Veneam de acasă mai devreme și lucram înainte de a intra eu la program, îl mai luăm pe el la clasa mea, îi dădeam acolo de lucru, eu îmi vedeam de oră, apoi îl corectam și-l verificam”.
Îndrumat pas cu pas de dascăl, Andrei a făcut o recapitulare a materiei, multe teste de antrenament și modele de subiecte date în anii trecuți la simulări, dar și la examen. „A fost o muncă intensă, dar frumoasă. Am lucrat mult din culegeri. Ce mai avea el, ce mai aveam și eu…Îi plăcea să învețe, era ochi și urechi la mine. La început, am lucrat cam trei zile pe săptămână, vreo trei ore pe zi. Apoi, în ultima perioadă, cam în fiecare zi. A mâncat matematică pe pâine!”
O recunoaște inclusiv tânărul care ne-a mărturisit că nu va uita niciodată ajutorul primit. „Am avut un sprijin imens din partea doamnei profesoare, timp investit, energie, o mulțime de materiale didactice puse la dispoziție. Notele mele sunt, de fapt, notele tuturor celor care m-au susținut. Nu aș fi ajuns aici dacă cei din centru și familia mea nu s-ar fi luptat cu sistemul care părea că mi se împotrivește”.
Camelia Enache ne-a explicat la ce se referă, de fapt, băiatul: „Ca să poată da Bacul, Andrei trebuia să fie înscris la un liceu din Brăila. Numai că nimeni nu voia să-l primească. Nu-și doreau un deținut, dădea prost la imagine. Rând pe rând, școlile l-au respins..una câte una. Am găsit, în cele din urmă, înțelegere la Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” și l-am înscris la frecvență redusă. Bacalaureatul tot acolo l-a dat”.
„Mi-am demonstrat că pot, nu doar că se poate”
Cât despre emoții, deși au fost puternice, tânărul le-a făcut față cu brio. „În ziua primei probe, cea la Limba și literatura română, oral, a plecat spre școală dimineața, escortat de polițiștii din penitenciar. L-am condus până la mașină. I-am dat la el apă, pix, hârtie, l-am dădăcit până în ultimul moment. Sfaturi peste sfaturi…nu mai știam ce să-i spun. El părea liniștit și relaxat, dar știam care are emoții”, își amintește Camelia Enache.
Și nici nu avea cum să nu aibă emoții, căci Andrei a trăit o experiență total diferită de cea pe care, cu ani în urmă, și-o imaginase.
„A dat probele singur, într-o clasă separată. Asta pentru că au fost acolo niște discuții. Elevii care susțineau și ei examenul dar și părinții acestora nu și-au dorit ca Andrei să fie în aceeași sală cu ei. Au spus că îi intimidează prezența lui, dar și a polițiștilor. Așa că băiatul nostru a fost trimis într-o clasă separată de restul. Imaginați-vă: singur, în prima bancă, față în față cu profesorii evaluatori sau supraveghetori iar în spate… polițiștii care stăteau și ei cu ochii pe el. Nu a fost ușor”.
Andrei a scris mult, a scris bine, a scris frumos despre tot ce a învățat. Și a luat la Limba Română nota 9.40. „După toate evenimentele din viața mea, nu mi-a fost greu cu emoțiile, să mi le gestionez. Bac-ul, în sine, nu a fost ca alte situații limită prin care am trecut. L-am luat ca pe ceva pozitiv, constructiv. În plus, am fost foarte sigur pe mine, pe ceea ce știu și am învățat. Ajută mult în a-ți controla emoțiile faptul că ești încrezător”.
A avut și noroc, recunoaște Andrei, căci la Matematică i-a picat exact ce și-a dorit: „Mi-a plăcut subiectul al doilea. La Limba română, la subiectul trei am primit una dintre lecturile mele preferate. Deși, recunoc, aș fi vrut să scriu un eseu care să fi avut la bază o poezie. Ar fi fost mai simplu și aș mai fi câștigat puțin timp. Dar a fost în regulă și așa”.
Cât despr Fizică, aici s-au simțit adevăratele emoții. „I-a fost teamă la Fizică. Știa că nu stăpânește foarte bine materia, a avut emoții, îi era frică să nu greșească”, a mărturisit Camelia Enache.
„Fără mama, nu făceam nimic. Fricile ei s-au stins acum”
Tot ea a fost cea care l-a anunțat pe Andrei când s-au afișat notele. „Le-am văzut și am mers la el. Nu a trebuit să-i spun nimic. M-a privit lung și m-a întrebat „S-au afișat, nu-i așa?” „Da, s-au afișat”. „L-am luat?” Nu numai că îl luase, dar îl luase cu note foarte mari”.
Pentru câteva clipe, bucuria pe care a trăit-o băiatul a șters toate amintirile neplăcute și traumele prin care a trecut în anii de detenție. „Sunt mulțumit, sunt fericit și împlinit, calm. Mi-am demonstrat că pot, nu doar că se poate. Le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit la mine, care m-au ajutat, care mi-au acordat o șansă, care au crezut în mine”.
Primul gând, după explozia de fericire, a zburat către mama lui. Căci fără familia sa, fără mama care l-a susținut enorm, Andrei nu ar fi reușit să ajungă la așa performanțe. „Mama cred că a fost cea mai fericită, cea mai bucuroasă. Și-a dorit enorm să reușesc, a făcut tot posibilul să se întâmple asta. Multe dintre fricile ei s-au stins atunci. Dacă nu era ea, să mă împingă uneori de la spate, să mă încurajeze, dacă nu făcea presiune și nu insista pe la licee să mă primească, nu cred că mai eram cu Bac-ul luat acum”.
Andrei nu se va opri aici. Drumul lui abia acum se deschide cu adevărat căci tânărul își dorește să urmeze o facultate. „La anul aș vrea. Nu consider că timpul este pierdut. Anul acesta aș vrea să mă odihnesc, să-mi pun ordine în gânduri. Am nevoie de un „an sabatic”. Însă, am tot felul de idei: drept, medicină, psihologie, inginerie. E bine că mai am timp să mă gândesc. Deși, dreptul mă atrage cel mai mult”, ne-a spus băiatul.
„Eu l-am sfătuit să se ducă înspre real”,a continuat ideea profesoara lui de matematică. „Pentru că mie îmi place foarte mult modul lui de gândire. Poate la politehnică…eu așa îl văd. Dar el vrea să fie avocat. Vrea să schimbe lucrurile. Poate și din cauza detenției care l-a marcat. Este o traumă de care nu va scăpa niciodată. Un șoc. Și o lecție pentru el. Dar sunt convinsă că va fi bine. Nu se va pierde. Nici el nu se va lăsa, nici familia nu o să-l lase”.
Tânărul este în prezent închis la penitenciarul pentru minori şi tineri Brăila-Tichilești, unde ispăşeşte o pedeapsă de 4 ani şi jumătate pentru viol. În luna noiembrie, el va fi eliberat condiționat.
Sursa: https://adevarul.ro/
