„În urma noastră, oriunde am fi și oriunde am merge, după vorbe, rămân faptele!” Interviu cu părintele Ilie Vasile, preot paroh la Zagon

A simțit chemarea spre calea preoției încă din copilărie. La vârsta de 12 ani, trecea dealul din satul Păpăuți, la Zagon, duminică de duminică, și cânta la bisericuța veche din această comună. Totul a curs, apoi, firesc. A absolvit Seminarul Teologic – București, după care, Facultatea de Teologie din Pitești; a fost preot paroh la Parohia Ghelința, și apoi în cea mai veche biserică din orașul Târgu Secuiesc, biserica veche, monument istoric – „Adormirea Maicii Domnului”. De aproape un an, părintele Ilie Vasile este preot paroh la Zagon.

„Nădăjduiesc să fiu alături de credincioși cât o rândui Dumnezeu, dar cât timp voi fi în această comună, voi încerca să nu uit de unde am plecat, să nu-mi uit credința, neamul (…)”, spune părintele, care accentuează că, în urma noastră, oriunde am fi și oriunde am merge, rămân faptele, iar acest lucru este cel mai important.

Despre momente din activitatea și din viața domniei sale, despre Postul Crăciunului și nu numai, preotul Ilie Vasile a vorbit în cadrul interviului pe care vi-l prezentăm astăzi.

Părinte Ilie Vasile, ne-am întâlnit astăzi, aici, în an centenar, la aproximativ un an de când dumneavoastră sunteți preot paroh în comuna Zagon. Ce ne puteți spune despre acest an, ca păstor sufletesc în această parohie?

Îmi face o deosebită plăcere să fim față în față, ne-am mai întâlnit și cu alte ocazii. Vă sărut mâna! Cu voia Lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Andrei, sunt paroh de un an și ceva la Zagon. Încercăm, noi, parohia, Biserica, împreună cu alte instituții ale comunei – mă refer aici la școală, Primărie, Poliție, să facem în așa fel încât unitatea pentru care s-au jertfit eroii neamului să nu fie dezbinată și împreună să sărbătorim anul acesta centenar. Doresc să spun faptul că la venirea mea în parohie, am găsit o biserică foarte frumoasă, o biserică făcută de credincioșii din această comună împreună cu părintele Hagiu Nicolae, fostul preot paroh, și unde și-a adus aportul substanțial și Primăria Zagon. Cu binecuvântarea Prea Sfințitului părinte Andrei, s-au derulat mai multe lucrări. Aș aminti doar anexa care s-a făcut la Centrul Cultural Ecleziastic „Preot Ioan Ciora”, care s-a înființat în anul 2014, și binecuvântarea pentru pictura din bisericuța veche, cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, și alte activități.

În mod special, avem o foarte bună colaborare cu cele două ansambluri românești din Zagon –„Florile Zagonului” și „Brădulețul”; „Florile Zagonului” este coordonat de domnul Marin Bălăcean, iar „Brădulețul” – coordonat de doamna învățătoare Carolina Paloșan.

Ori de câte ori este nevoie, biserica noastră, prin Consiliul parohial și persoana mea, oferim Centrul cultural pentru toate activitățile culturale care se desfășoară în comună, și aici mă refer la repetițiile celor două grupuri și la evenimentele pe care le avem legate de Sfânta Biserică. Încercăm să fim alături unii de ceilalți și să ne promovăm cultura noastră românească și tradițională. La sărbătorile mari din cursul anului, avem ambele grupuri alături de noi și încercăm să ducem mai departe tradiția pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri.

De unde această chemare a sufletului dumneavoastră către preoție? De unde a pornit totul?
Din copilărie. Întotdeauna mi-a plăcut cântarea bisericească. De la vârsta de 12 ani, treceam dealul (de loc, suntem din Păpăuți – și eu și soția mea), treceam dealul, din Păpăuți, la Zagon și cântam la bisericuța veche din această comună, împreună cu vrednicul de pomenire preotul Andrei Negrea și cântărețul Ioan, și cu binecuvântarea Lui Dumnezeu și a părintelui Popica Ciprian, de la Întorsura, care era preot la Păpăuți în acea perioadă, frecventând biserica, am fost ajutat să o iau pe calea aceasta a teologiei, să îmi doresc să intru la seminar. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Înaltului Ioan, actualul Mitropolit al Banatului, și cu ajutorul substanțial al vrednicului de pomenire Raia Nicolae, care era preot paroh în Păpăuți, prin examen, am ajuns la Seminarul Teologic – București, pe care l-am absolvit în anul 2000, pentru ca din 2000 până în 2004, să fac Facultatea de Teologie din Pitești. Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Ioan, în anul 2001, am fost numit preot paroh la Parohia Ghelința, unde erau 27 de suflete, pentru ca în 2003, în luna mai, după sfintele Paști, să fiu instalat preot paroh în cea mai veche biserică din orașul Târgu Secuiesc, biserica veche, monument istoric – „ Adormirea Maicii Domnului”. După o perioadă de 14 ani, aproape 15 ani, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Andrei am ajuns, cum ar veni, în locurile natale, acasă, și nădăjduiesc să fiu alături de credincioși cât o rândui Dumnezeu, dar cât timp voi fi în această comună, voi încerca să nu uit de unde am plecat, să nu-mi uit credința, neamul, și mai ales faptul că din Parohia Ortodoxă Zagon, la Marea Unire din 1918 a participat o delegație de peste 20 de bărbați, lucru cu care ne bucurăm…
Le și știți numele acestor bărbați?
Din păcate nu…asta o știu de la bătrânii satului, însă avem cele două monumente istorice din curtea bisericii și acolo găsim numele eroilor care s-au jertfit pentru ca noi, astăzi, să avem această libertate, această credință și această unitate.
Revenind, într-adevăr, v-am cunoscut la acțiunile de la Târgu Secuiesc. Am fost în bisericuța mică, unde copiii enoriașilor au primit costume populare, ca să le aibă pentru toate activitățile culturale la care participă. Ce credeți că a însemnat acea perioadă de preot paroh la cea mai veche biserică românească din Târgu Secuiesc?
Aș dori, pe această cale, să mulțumesc domnului doctor Tîrnoveanu și dumneavoastră, pentru că a fost posibilă acea donație, care există și în arhiva bisericii. Chiar dacă eu am plecat de acolo, faptele rămân și vorba românului, după noi, rămâne ceva, și anume- faptele, indiferent unde suntem sau vom fi. A fost o bucurie enormă, pentru că nu am avut nici fondurile necesare, nici oamenii care să ne ajute în achiziționarea acelor costume pe care, de fapt, copiii din Târgu Secuiesc și în timpul meu, și după ce am plecat, le-au îmbrăcat la mai multe activități, chiar desfășurate de dumneavoastră la Sfântu Gheorghe sau în alte localități; eu consider că zâmbetul copiilor și bucuria lor sunt suficiente pentru a spune ce au însemnat acele costume tradiționale pentru tânăra comunitate românească din Târgu Secuiesc. Să dea Dumnezeu ca această activitate să fie și mai prosperă și să fie ajutate în continuare și alte parohii -nu este cazul la Zagon, pentru că aici s-a îngrijit Primăria, de mai mulți ani de zile, pentru ca ansamblurile pe care le-am amintit mai sus, să aibă aceste costume populare românești.
Cât de greu sau cât de ușor a fost să fiți preot paroh la Târgu Secuiesc, unde este o anumită specificitate?
Mă bucur că mi-ați adresat această întrebare. A fost destul de greu. În afară de Sfânta Episcopie și de Protopopiat, și nu exclud de aici credincioșii noștri, pot să spun că nu am avut alt ajutor financiar. Am păstorit o parohie cu 106 familii și a fost destul de greu să facem activități sau să creionăm un buget care să ne permită, de exemplu, să achiziționăm și costume populare, să mai facem reparații la biserică sau alte lucrări. Destul de greu, chiar nu vreau să –mi aduc laude, dar profit de faptul că suntem față în față și să vă spun că, prin binecuvântarea Prea Sfințitului Andrei, anul acesta, mi-am susținut lucrarea de gradul I, „Pastorația preotului ortodox în Secuime”, lucrare în care m-am axat pe cele trei parohii pe care mi-a hărăzit Dumnezeu să le păstoresc – Ghelința, Târgu Secuiesc și Zagon. În acea lucrare, pe care am susținut-o în acestă toamnă, la Sibiu, în fața binecuvântatei comisii prezidată de Înalt Prea Sfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, am amintit faptul că, dacă în Ghelința și Târgu Secuiesc, relațiile sau ajutorul altor instituții și, în mod special, al Primăriei, față de Biserica Ortodoxă, a fost inexistent, cu voia Lui Dumnezeu, aici, în comuna Zagon, nu se pune problema, nu numai în timpul meu (eu sunt de un an de zile aici), dar și în trecut, Biserica a fost susținută substanțial de către Primărie și în mod special de către domnul primar. Și în lucrarea mea pe care, dacă Dumnezeu va îngădui, o voi lăsa moștenire Bibliotecii din Zagon, să rămână mărturie peste sute de ani, că într-adevăr, Biserica Ortodoxă Română a fost susținută de către Primărie, ceea ce e un lucru extraordinar! Aceasta ar fi relația normală și firească. Spun cu durere faptul că în cele două parohii nu am fost susținut… nu pot să spun: „nu am fost susținut fiindcă nu s-a putut sau nu s-a vrut”, dar trecând peste problemele acestea, totuși bucuria mea acum este mare că sunt, cu voia Lui Dumnezeu, într-o parohie unde este această susținere.
Aminteați de Centrul Cultural de aici, un Centru Cultural foarte frumos. Când s-a înființat?
În anul 2014. E o clădire construită din 1937, de vrednicul de pomenire preotul Ioan Ciora. Doar acum, de vreo câțiva ani, cu voia Lui Dumnezeu și cu ajutorul substanțial și cu sprijinul Primăriei Zagon, Biserica Ortodoxă a reprimit acest cămin, care a fost al bisericii. În acea biserică, în timpul părintelui Ioan Ciora funcționa Banca Populară, iar acum în acest centru sunt diferite activități cu tinerii: serbări cu diverse ocazii, dar și alte evenimente care au loc în comuna noastră, cum ar fi, de exemplu, Ziua Națională a României. Ori de câte ori suntem rugați să dăm Căminul pentru activitatea tinerilor, în mod special pentru promovarea culturii, suntem foarte deschiși față de ei.
Aș dori să amintim că anul acesta, în calitate de vicepreședintă a Despărțământului Covasna-Harghita al ASTREI, am avut o inițiativă pe care am implementat-o împreună cu Primăria Zagon și cu dumneavoastră, aici în comună: plantarea a 100 de puieți de brazi. Cum i-ați simțit pe copii cu privire la această activitate? Mai vin să mai îngrijească acei puieți?
Să știți că da, și îi mai îngrijim și noi, dar vedeți, și seceta din vara aceasta prelungită a făcut ca unii dintre ei să se usuce. A fost o bucurie acea acțiune. Bradul este pururea verde și viu. Să fim și noi falnici ca brazii, așa cum au fost cândva eroii noștri, să stăm drepți în fața celor care ne vor răul și să luăm aminte că această sărbătoare mare și sfântă care se apropie, Sărbătoarea Nașterii Domnului, să ne găsească curați sufletește pe fiecare!
Vin tinerii către biserică? La sat e în firea omului să își învețe copiii să meargă la biserică. Vin părinții tineri la biserică, în zilele noastre?
Din păcate, trebuie să recunosc, nu prea. Adică, nu cât ne-am dori noi. Nu înseamnă că nu vin părinți cu copii, duminica, la biserică. Noi ne dorim și încercăm să facem într-un fel să atragem copiii la biserică și asta e datoria noastră, a preoților.
Câți enoriași ortodocși aveți în parohie?
Peste 2000 de suflete.
Slujbele se țin, de regulă, în biserica mare, iar în cea micuță, doar de Hramul Sf. Mihail și Gavriil?
Nu numai. Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Andrei, am primit o circulară prin care ni se transmite că, de la Sfintele Paști, până la Cuvioasa Paraschiva, în fiecare an să oficiem sfânta liturghie în ultima duminică din lună (în biserica mică, n.r.). Este prima biserică din Zagon, construită în 1814, de doi ciobani din Săcele, cu sprijinul substanțial al comunității, al românilor. Vechea biserică din Zagon a fost donată păpăuțenilor, Păpăuți, pe atunci, fiind filie a parohiei Zagon.
Este postul Crăciunului. Ca preot paroh, ce puteți să ne spuneți nouă, credincioșilor ortodocși și nu numai, despre postul Crăciunului?
Rostul postului Crăciunului, ca al oricărui post, este de a ne apropia de Dumnezeu mai mult. Știm că de Dumnezeu nu ne putem apropia dacă nu suntem curați la minte și la suflet…și la trup, spun eu. Mesajul îngerilor, la Nașterea Domnului a fost: pace pe pământ, și între oameni, bunăvoire, și îmi doresc, ca și păstor de suflete, ca în această parohie să avem pace, să avem liniște și bună înțelegere. Până la urmă, Mântuitorul nostru Iisus Hristos de asta s-a născut, de aceea a venit printre oameni: ca să ne facă mai buni, mai înțelegători, mai înțelepți, și, profit de faptul că este Centenarul și spun: să fim uniți. Dacă vom fi uniți și în credință, și vom fi uniți alături de biserică, dacă vom fi uniți unii cu ceilalți, atunci, nici vrăjmașul, nici vrăjmașii nu ne vor putea dezbina.
Făceați referire la parohie, extrapolăm la comunitatea covăsneană, la această țară care în urmă cu 100 de ani a devenit mare, în granițele ei, și la fel, vă refereați la ortodocșii pe care îi păstoriți, dar putem face referire la toți cei cu care trăim pe acest pământ…
Fără doar și poate… Mitropolitul Ardealului, Andrei Șaguna, avea o vorbă: „trăiți pe pace și nu vă mai sfădiți.” Mi-au rămas vii aceste cuvinte ale Mitropolitului Ardealului și îmi doresc să avem putere să fim mai buni, să avem puterea să ne iertăm și să avem puterea și curajul să spunem: „te rog să mă ierți”, atunci când greșim, și înaintea Lui Dumnezeu, și înaintea oamenilor. (…) În urma noastră, oriunde am fi și oriunde am merge, după vorbe, rămân faptele, și asta e cel mai important!