În anul Centenarului Marii Uniri, 90 de elevi ai Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” din Voineștii Covasnei, însoțiți de 10 cadre didactice, au sărbătorit Ziua Armatei Române la Alba Iulia, orașul Unirii.
Cei 100 de covăsneni, beneficiari ai proiectului „Pe urmele lui Mihai Viteazul” al Asociației Cultural Creștine „Justinian Teculescu”, realizat cu sprijinul orașului Covasna, după ce au vizitat Monumentul Eroilor de la Șelimbăr, Piaţa Mare și Catedrala Mitropolitană Sibiu, au ajuns la Alba Iulia, la Cetatea Alba Carolina și obiectivele turistice celebre din aceasta. Aici au fost impresionați, mai ales, de Sala Unirii, un simbol al României Mari, locul unde s-a hotărât şi semnat actul Marii Uniri.
În dimineaţa zilei de 1 Decembrie 1918, în Sala Unirii din Alba Iulia, pe atunci cazinou militar, 1.228 de delegaţi din Transilvania, printre care și trimiși ai voineștenilor, au hotărât Unirea cu România. Din acea zi, oamenii îi spun „Sala Unirii”, iar câţiva ani mai târziu a primit acest nume oficial.
Potrivit site-ului Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, sala a fost aleasă ca loc de desfăşurare al lucrărilor Marii Adunări Naţionale, pentru că era cea mai spaţioasă clădire din oraş, singura ce putea să adune sub acoperişul său pe toți delegaţii. Sala centrală adăposteşte o expoziţie consacrată momentului 1918. Piesele aflate sunt de o valoare deosebită şi poartă o încărcătură ce fac să vibreze spiritul oricărui român. Biroul avocatului Aurel Lazăr, de exemplu, vorbeşte despre primul mare moment ce a premers Unirea, şi anume redactarea Declaraţiei de autodeterminare a românilor din Transilvania, la 12 octombrie 1918. Declaraţia avea să fie citită la 18 octombrie de Alexandru Vaida-Voevod în parlamentul budapestan şi să marcheze direcţia pe care se angajau românii transilvăneni în perioada ce urma, desfacerea totală de Ungaria şi pregătirea demersurilor pentru realizarea unirii cu România.
În cadrul expoziţiei mai pot fi văzute diferite însemne ale participanţilor la Unire, steaguri, medalii, credenţionale (mandate de împuternicire) ale reprezentanţilor oficiali ai naţiunii române, planuri de apărare a oraşului. Aparatul de fotografiat cu care au fost realizate cele cinci poze ale Unirii se află de asemenea în expoziţie. Fotograful neoficial al acelei zile a fost Samoilă Mârza, veteran de război venit împreună cu delegaţia din satul Galtiu. Întâmplarea a făcut ca Samoilă Mârza să fie singurul posesor de aparat de fotografiat din toţi cei 100.000 de oameni participanţi la Adunare. Fotograful oficial al oraşului, care ar fi urmat să realizeze un set de poze în această zi, a lipsit în condiţii suspecte, astfel încât cadrele luate de Samoilă Mârza sunt singurele mărturii de acest fel ale zilei de 1 Decembrie. Aceste fotografii pot fi văzute şi în expoziţia Sălii Unirii, atestând participarea unei mulţimi nesfârşite de oameni la eveniment. Din păcate, Samoilă Mârza nu a participat şi la lucrările ţinute în clădirea ce avea să primească numele de „Sala Unirii”, ci a stat cu mulţimea, pe Câmpul lui Horea, în afara zidurilor cetăţii.
Pe pereţii interiori ai sălii sunt gravate documentele de căpătâi ale realizării de la 1 decembrie, cea mai importantă fiind Rezoluţia Unirii, actul fundamental citit de Vasile Goldiş la ora 12, în ziua de 1 Decembrie, în plenul Adunării şi votat în unanimitate de către cei prezenţi. La punctul 1, cel mai important, stă scris că „Adunarea Naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Altfel, actul este unul democratic, chiar avangardist din această perspectivă, însumând principiile după care se realiza Unirea.
Elevii covăsneni au intrat cu pioșenie și în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia, cunoscută și sub numele de Catedrala Încoronării sau Catedrala Reîntregirii Neamului. Aici le-a fost evocată figura celei mai de seamă personalități din Voineștii Covasnei: Justinian Teculescu, cel care, în 1922, a făcut parte din soborul de preoți care a oficiat slujba de sfințire a Catedralei. De fapt, numele ilustrului covăsnean este strâns legat de evenimentele petrecute în Alba Iulia acum 100 de ani. După trei ani de dăscălie şi zece ani de preoţie la Râşnov, Teculescu petrece 22 de ani în scaunul de protopop al Alba Iuliei (1901-1922), în toamna anului 1918 fiind ales preşedinte al Consiliului Naţional Local Alba ce a organizat Adunarea Naţională a românilor de la 1 Decembrie 1918, care a proclamat Unirea Ardealului cu patria-mamă. Înfăptuirea Marii Uniri din 1918 a reprezentat şi pentru protopopul Teculescu împlinirea unui vis pentru care luptase mai bine de două decenii cu armele sale paşnice. În 1923 va fi numit în scaunul nou înfiinţatei „Episcopii a Armatei Române” cu sediul la Alba Iulia, calitate în care a pus bazele organizării noii instituţii, pune piatra de temelie a Mausoleului de la Mărăşeşti, alături de Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, apoi organizează instituţia Eroul Necunoscut (Soldatul Necunoscut) şi aducerea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia de la Mărăşeşti la Bucureşti. În calitate de episcop militar, la Alba Iulia, Justinian Teculescu era „sfetnic al tronului, prieten devotat al conducătorilor Armatei Române, părinte bun şi blând al soldatului român, care a ştiut întotdeauna să împartă din sufletul său, plin de dragoste de neam, întru atingerea idealului conturat în inima sa încă din fragedă copilărie”
Proiectul „Pe urmele lui Mihai Viteazul” al Asociației Cultural Creștine „Justinian Teculescu”, realizat cu sprijinul orașului Covasna, se vrea o investiție în viitorul copiilor covăsneni. Excursia de ieri, prin locuri încărcate de istorie, are ca scop atragerea elevilor spre istoria și geografia țării, apropierea de valorile naționale, culturale și tradiționale. Copiii beneficiază de o lărgire a orizontului lor cultural şi spiritual, dezvoltarea personalității și a simțului responsabilității față de valorile neamului. Coordonatoarea proiectului, prof. Maria Dochița Măciucă, ne-a declarat că acesta s-a desfășurat pe trei planuri: o etapă de documentare, excursia propriu-zisă și etapa de consolidare a informațiilor aflate în excursie, în care elevii participanți vor trebuie să realizeze mici proiecte artistice (desene, fotografii, planșe) legate de experiențele trăite pe urmele iluștrilor înaintași.
Cosmin Teodor IOSUB
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail