A trecut la cele veşnice arhivistul şi istoricul târgumureşan Ioan RANCA. Dând glas sentimentelor de respect şi preţuire faţă de personalitatea celui plecat în eternitate, istoricul şi arhivistul clujean Vasile Lechinţan a ţinut să menţioneze: Sunt profund întristat de trecerea le cele eterne a istoricului Dr. Ioan Ranca, un mare suflet de om de ştiinţă care şi-a iubit neamul său şi i-a apărat demnitatea, fiind mândru de valorile pe care le-au creat strămoşii noştri în leagănul civilizaţiei şi dăinuirii noastre. De prietenia sinceră a savantului dr. Ioan Ranca m-am bucurat în timpul cercetărilor mele şi chiar am colaborat la proiecte comune, având conştiinţa că am alături sufleteşte un înţelept parcă de tipul celor din galeria antichităţii clasice. Târgu Mureşul – relev abia acum – mi se părea înnobilat de o astfel de efigie de Om al echilibrului convieţuirii paşnice interetnice, pe al cărui cuvânt de savant te puteai baza în această lume atât de dezorientată şi dominată de neputinţa renaşterii. Întâlnirile noastre de demult pe la simpozioane, discuţiile noastre telefonice Târgu Mureş – Cluj-Napoca erau prilej de încântare pentru schimbul de noutăţi pe care cercetările noastre le aduceau la lumină. Aveam credinţa că un astfel de savant nu poate să aibă decât o viaţă nemuritoare. Un pios omagiu savantului târgumureşean care a îmbogăţit istoriografia românească cu opere durabile. Sincere condoleanţe familiei.
Din Bacău, arhivistul şi istoricul Vilică MUNTEANU, prieten drag al celui plecat dintre noi, a consemnat: Un mare OM, un mare ROMÂN a plecat spre o lume mai bună, mai dreaptă și s-a înălțat la cer. Ne-a părăsit un istoric și arhivist care a făcut cinste meseriei și instituției. Dumnezeu să te aibă în pază, domnule IOAN RANCA, iar familiei sincere condoleanțe! Regret că nu am fost să te conduc pe ultimul drum, dar abia în urmă cu o oră am aflat trista veste. Mulți dintre cei care te-am cunoscut și am colaborat te-am prețuit și îți vom păstra o frumoasă amintire. Încă un PROFESIONIST și-a încheiat socotelile pe Pământ și a trecut în lumea celor drepți!
La rândul nostru, cu ocazia acestui trist moment, transmitem sincere condoleanţe familiei îndoliate, şi publicăm la rubrica Pagini regăsite, Prefaţa volumului Profesioniştii noştri 3. Ioan Ranca, istoric şi arhivist, la 80 de ani, lucrare apărută la Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2012, ediţie îngrijită de Liviu Boar şi Ioan Lăcătuşu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dr. Ioan Ranca – o personalitate a arhivisticii româneşti
În anul 2010, în cadrul Editurii Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din Sf. Gheorghe a fost inaugurată colecţia „Profesioniştii noştri”, primul volum fiind dedicat distinsei doamne Ana Grama – cercetător, etnomuzeograf şi arhivist sibian, la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar numărul 2 profesorului, istoricului şi arhivistului Dr. Liviu Boar, din Tg. Mureş, la împlinirea vârstei de 60 de ani. Aşa cum rezultă din programul iniţiatorilor colecţiei şi din aprecierile specialiştilor care au colaborat la redactarea primului număr, noua colecţie îşi propune să fie „o publicaţie care trebuie să dăinuie”, având obiective generoase precum: circumscrierea într-un proiect coerent şi consecvent a unui grup profesional preocupat de problematica atât de complexă a românilor din Arcul Intracarpatic şi convieţuirea lor cu secuii, maghiarii şi concetăţenii de alte etnii; promovarea ideii de elită profesională, de performanţă cultural-ştiinţifică, obţinută în cercetarea istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi a interferenţelor culturale româno-maghiare; propunerea de modele profesionale de urmat pentru cercetătorii din tânăra generaţie, prin prezentarea de secvenţe semnificative din viaţa şi activitatea celor pe care urmează să-i înlocuiască; şi, nu în ultimul rând, gesturi de preţuire sinceră a valorilor „pentru ca întâlnirea cu normalitatea să nu se lase prea mult aşteptată”.
În avanpremiera lansării noii colecţii, începând cu anul 2009, la Sf. Gheorghe, din iniţiativa Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a fost constituit Grupul de Cercetare„I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei.
Scopul şi obiectivele colocviului sunt: instituţionalizarea şi amplificarea cercetărilor interdisciplinare referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară – cercetări întreprinse de un grup de specialişti din principalele centre culturale ale ţării, precum şi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi valorificate editorial, în principal, în paginile publicaţiei „Angvstia”, anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Eclesiastic de Documentare „Nicolae Colan”; analiza anuală a stadiului cercetărilor problematicii interdisciplinare specifice arealului sud-est transilvan, pe termen scurt, mediu şi de perspectivă; sprijinirea editării unor lucrări care se înscriu în obiectivele colocviului; organizarea unor momente în memoria cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socio-umane din sud-estul Transilvaniei; dezvoltarea şi valorificarea bazei de date cu utilizatori multipli, referitoare la arealul sud-est transilvan; sprijinirea cunoaşterii bibliografiei privind sud-estul Transilvaniei, inclusiv prin postarea pe internet a celor mai importante lucrări care abordează această problematică. La primele trei colocvii naţionale ale Grupului au fost atribuite premiile „I.I. Russu” unor cunoscuţi cercetători: istorici, etnografi, teologi, sociologi, filologi ş. a, din principalele centre culturale ale ţării, autori a unor valoroase lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la interferenţele culturale româno-maghiară.
Un asemenea volum dedicăm acum distinsului istoric şi arhivist Dr. Ioan Ranca, din Tg. Mureş, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de viaţă – personalitate bine cunoscută şi apreciată în sistemul Arhivelor Naţionale şi în mediul academic românesc, distins cu numeroase ordine, medalii şi alte diplome care-i răsplătesc activitatea ştiinţifică şi implicarea benefică în promovarea istoriei şi culturii româneşti.
Galeria arhiviştilor români din cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul secolului XXI, cuprinde la loc de cinste numele arhivistului şi istoricului Ioan Ranca, din Tg. Mureş. În buna tradiţie a arhivisticii româneşti, Ioan Ranca şi-a identificat întreaga viaţa şi activitate profesională cu instituţia Arhivelor Naţionale. Ioan Ranca s-a născut la 19 februarie 1932, în localitatea Aiud. În anul 1951 a absolvit liceul „Titu Maiorescu”, azi „Avram Iancu” din Aiud şi, în 1955, Facultatea de Istorie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj-Napoca. După absolvirea facultăţii, la 1 septembrie 1955, a fost angajat la Arhivele Statului Cluj, fiindu-i încredinţată misiunea de a înfiinţa filiala din Aiud a instituţiei amintite. Astfel, încă de la începutul carierei, tânărul arhivist Ranca a avut de soluţionat numeroasele probleme care condiţionau buna funcţionare a noii filiale, de la asigurarea unui spaţiu corespunzător şi a dotărilor aferente, la constituirea fondurilor şi colecţiilor arhivistice, desfăşurarea activităţii de punere în valoare ştiinţifică a documentelor, şi la gestionarea relaţiilor cu principalii creatori şi deţinători de arhive.
La sărbătorirea celor 75 de ani de viaţă, arhiviştii clujeni, împreună cu mesajul lor de preţuire, i-au înmânat lui Ioan Ranca, caracterizarea întocmită de Şeful Serviciului Regional Cluj al Arhivelor Statului, Ioan Mărcuş, întocmită în 25 iunie 1958, document în care, printre altele se spune: „Activitatea tov. Ranca la Filiala din Aiud s-a desfăşurat pe două linii distincte de la data încadrării sale, de când, de alt fel, a luat fiinţă şi această unitate pe care o conduce pe linie administrativ-gospodărească şi, apoi, pe linia muncii arhivistice propriu zise.
Sub primul aspect, tov. Ranca, spirit dinamic şi de iniţiativă, a reuşit cu multe greutăţi şi nu din cele mai uşoare, să asigure, într-un timp relativ scurt, condiţiile unei bune funcţionări a filialei, dotând-o cu cele necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii.
Mai departe, prin propaganda făcută, scriind articole la presa locală, ţinând instructaj cu şefii instituţiilor, prin organizarea unei expoziţii cu documente din trecutul oraşului a reuşit să ridice prestigiul unităţii nou create şi să întreţină legături de colaborare cu celelalte instituţii de cultură locale: Muzeul Raional şi Biblioteca Documentară”. La capitolul lipsuri, care de fapt sunt reale calităţi, se menţionează faptul că, uneori „combativitatea sa depăşeşte uneori o anumită limită, opiniile personale le apără şi recurge greu la autocritică”.
În materialul prezentat cu ocazia sărbătoririi de la Tg. Mureş, cu titlul „Ioan Ranca – Şeful Filialei Aiud a Arhivelor Statului (1955-1962)”, Dana Zecheru, directorul Direcţie Judeţene Alba a Arhivelor Naţionale, pe baza documentelor din arhiva instituţiei, prezintă pe larg activitatea lui Ioan Ranca, din perioada amintită, numeroasele probleme şi greutăţi, specifice fiecărui început, ce şi-au găsit soluţionarea prin munca tânărului şi destoinicului arhivist, concluzionând: „Cei şapte ani în care domnul Ioan Ranca a fost şeful filialei Aiud a Arhivelor Statului au fost deosebiţi de dificili şi au solicitat toate resursele umane pentru depăşirea obstacolelor întâmpinate. Dăruirea, profesionalismul şi stăruinţa cu care domnul Ioan Ranca şi-a îndeplinit activitatea au făcut ca noi, angajaţii de azi ai Direcţiei Judeţene Alba a Arhivelor Naţionale să beneficiem de existenţa în depozitele noastre şi ale creatorilor de pe teritoriul fostului raion Aiud a unor fonduri bine prelucrate”.
În anul 1962, i s-a încredinţat conducerea Arhivelor de Stat din fosta regiune Autonomă Maghiară, instituţie care după 1968, a devenit filiala, iar mai apoi Direcţia Judeţeană Mureş a Arhivelor Naţionale, şi care a fost condusă de Ioan Ranca până în 1990. Cu experienţa acumulată la Aiud, Ioan Ranca şi-a canalizat eforturile sale şi ale colectivului pe care l-a condus, spre realizarea unor obiective prioritare precum: completarea, depozitarea şi prelucrare arhivistică a documentelor existente în valorosul patrimoniu documentar-istoric al Arhivelor mureşene; îmbogăţirea Fondului Arhivistic Naţional prin cercetări în arhivele din Ungaria şi Franţa; construirea noului sediu al Arhivelor mureşene; punerea în valoare ştiinţifică a documentelor, prin publicarea a numeroase lucrări, studii şi articole şi prin participarea la manifestări ştiinţifice organizate în principalele centre culturale ale ţării, şi nu în ultimul rând preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, prin participarea la cursuri de specializare în Franţa, în anul 1976, şi prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor în istorie la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în anul 1986.
Una din cele mai importante realizări ale managerului arhivelor mureşene, de la sfârşitul secolului XX, Ioan Ranca, o constituie construirea noului edificiu al Direcţiei Judeţene Mureş a Arhivelor Naţionale, inaugurat în decembrie 1978, împlinindu-se astfel „un vechi deziderat al mureşenilor de a avea o clădire corespunzătoare rosturilor sociale ale acestei instituţii” (Ioan Ranca, Noul edificiu al Filialei Arhivelor Statului Judeţului Mureş, Revista arhivelor nr. 3/1979, p. 302).
Colectivul de profesionişti autentici format la Arhivele mureşene, sub conducerea lui Ioan Ranca, înţelegând pe deplin misiunea ce o aveau de îndeplinit, au organizat şi inventariat importante fonduri şi colecţii arhivistice, elaborând instrumentele de informare necesare cercetării acestora. Primul dintre acestea este Îndrumătorul în Arhivele Statului. Judeţul Mureş, redactat de un colectiv format din Viorel Grama, Ion Moldovan, Ionel Mureşan, Alexandru Pal-Antal, sub coordonarea lui Ioan Ranca. Lucrarea, una din cele mai bune de acest fel, elaborate în sistemul Arhivelor Naţionale, corespunde pe deplin scopului prezentat în Introducere, respectiv acela de a „oferi cercetării ştiinţifice un instrument de informare destinat celor ce se apleacă să soarbă din izvorul veridic al cunoaşterii faptelor, facilitându-le înţelegere aşa cum au fost ele şi redându-le astfel, cunoscând că istoriografia nu are din aceasta decât de câştigat” (Ioan Ranca, Îndrumătorul în Arhivele Statului. Judeţul Mureş, Bucureşti, 1984, p.8).
Bun cunoscător al limbilor maghiară, latină, germană şi franceză, Ioan Ranca a organizat la Tg. Mureş cursul de limbă şi paleografie maghiară, iar în cadrul programului de pregătire a tinerilor arhivişti a prezentat cursul de istoria instituţiilor din Transilvania. Mai mulţi ani, în cadrul Universităţii cultural-ştiinţifice, din Tg. Mureş a a condus cursul de istorie şi arhivistică.
O importantă contribuţie la îmbogăţirea fondului documentar de microfilme, a adus-o Ioan Ranca prin cercetarea arhivelor din străinătate. Împreună cu Iosif Adam, pe parcursul mai multor deplasări (în ani 1965, 1971, 1973, 1974), a cercertat importante fonduri arhivistice referitoare la istoria Transilvaniei şi la relaţiile româno-maghare, aflate în Arhiva Naţională a Ungariei. Ioan Ranca a depistat, transcris şi tradus din limba maghiară, sute de file document, folosite apoi pentru elaborarea volumelor referitoare la importante momente din istoria românilor ardeleni, şi a asigurat fişierea şi inventarierea microfilmelor aduse din Ungaria, în fondul „Conscripţii urbariale” a 2400 localităţi din Transilvania.
În acelaşi timp, fiecare deplasare i-a oferit posibilitatea informării asupra „organizării şi prelucrării fondurilor arhivistice deţinute de către Arhiva Naţională a Ungariei, preocupării pentru lărgirea activităţii ştiinţifice de publicare a documentelor, asupra activităţii sălilor de studii, asupra microfilmării şi conservării documentelor arhivistice şi altele”.(I. Adam, I. Ranca, Cercetări în arhivele de peste hotare, în Revista arhivelor, nr. 1/1972, p. 171). În anul 1976 a beneficiat de o bursă de specializare în Arhivele Naţionale ale Franţei din Paris, făcând concomitent şi cercetări în Biblioteca Naţională a Franţei.
Rodnica activitate de punere în valoare ştiinţifică a documentelor s-a concretizat în publicarea a aproape 100 de articole, studii şi lucrări, de istorie şi arhivistică. Ioan Ranca a fost un colaborator constant al Revistei arhivelor, făcând parte din Colegiul de redacţie al publicaţiei respective, timp de mai mulţi ani. Din totalul lucrărilor şi studiilor publicate, aproape o treime au apărut în Revista arhivelor şi la Editura Arhivelor Naţionale. O parte din studiile sale au fost publicate în revistele: Studii, Revue Roumaine d Historie, Apulum şi în rubrica „Arhiva”, din cuprinsul revistei de cultură „Vatra”.
Aceeaşi statornică şi benefică colaborare a avut-o şi o are Ioan Ranca cu presa locală din zonă, îndeosebi cu ziarul Cuvântul liber din Tg. Mureş. De remarcat faptul că sutele de articole de popularizare apărute în mass-media locală, purtând semnătura lui Ioan Ranca, au aceeaşi temeinică documentare şi rigurozitate, fiind deosebit de apreciate şi de solicitate de către publicul cititor. Prezentând pe larg, modul de desfăşurare a marcării a 75 de ani de viaţă a lui Ioan Ranca, cotidianul mureşean Cuvântul liber, din data de 22 februarie 2007, informează cititorii despre personalitatea celui sărbătorit, într-un articol purtând semnătura redactorului şef, Lazăr Lădariu, în care, printre altele, se menţionează: „Un moment impresionant l-a constituit omagierea unui om-model de arhivist şi istoric, neobositul dr. Ioan Ranca, cel care timp de cinci decenii a fost în slujba arhivelor şi s-a remarcat prin dăruire profesională, muncă asiduă de cercetare istorică şi supraveghere atentă a valorosului fond arhivistic. Dr. Ioan Ranca, prin dăruirea şi priceperea sa, este cel care menţine şi astăzi nestinsă candela adevărului din documentele de arhivă, contribuind indiscutabil la a lăsa posterităţii, celor ce astăzi vorbesc de integrarea europeană, documente autentice şi pagini de istorie, rezultat al cercetărilor sale minuţioase, în ţară şi peste graniţă. (…) Despre toate aceste merite s-a vorbit ieri, prieteni de o viaţă încununând cu rara floare a recunoştinţei o carieră încă neîntreruptă, urându-i omului, arhivistului, istoricului şi colaboratorului nostru.” De peste 40 de ani, Dr. Ioan Ranca este un colaborator apropiat al Postului de Radio Târgu Mureş, în toţi aceşti ani fiind prezent pe lungimile de undă ale postului amintit cu medalionae, evocări, interviuri pe teme de istorie locală şi naţională.
Dr. Ioan Ranca este recunoscut şi apreciat ca un foarte bun organizator a numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii, dezbateri şi expoziţii: În acelaşi timp, Ioan Ranca a participat la numeroase asemenea manifestări ştiinţifice şi culturale care au avut loc la Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Iaşi, Deva, Arad, Zalău, Drobeta-Turnu Severin, Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Reghin, Târnăveni, Gheorghieni ş.a. Prezenţa constantă în viaţa ştiinţifică şi publicistică locală, regională şi naţională a Dr. Ioan Ranca a contribuit la creşterea prestigiului său de istoric, arhivist şi publicist. Timp de mai mulţi ani a fost preşedinte al Secţiei judeţene Mureş a Societăţii de Ştiinţe Istorice, având o colaborarea foarte bună cu Muzeul judeţean de istorie Mureş, cu Biblioteca judeţeană, şi cu celelalte instituţii de cultură din judeţul Mureş, dar şi din majoritatea judeţelor ardelene. Dr. Ioan Ranca este unanim apreciat pentru sprijinul acordat cercetărilor ştiinţifice locale, fiind considerat „un adevărat mecena pentru tinerii istorici târgmureşeni”, care au avut şi au de învăţat din sfaturile sale oferite cu nedisimulată generozitate şi cu modestia omului cultivat.
Arhivistul Ioan Ranca este dublat de un istoric cu realizări semnificative pentru istoriografia transilvană. În 1986, la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi-a susţinut sub îndrumarea istoricului Ştefan Pascu teza de doctorat cu tema „Românii din Secuime şi Răscoala lui Horea”. Lucrarea a fost publicată în anul 2000, la Editura Pax Historica, cu o prefaţă semnată de academicianul Nicolae Edroiu. Lucrările de specialitate evidenţiază contribuţiile lui Ioan Ranca la studiul unor importante evenimente din istoria naţională. În cei peste 50 de ani dedicaţi arhivisticii şi cercetării istorice (primul articol despre „Răscoala lui Horea în împrejurimile Aiudului”, a părut în ziarul „Înfrăţirea” din Aiud, în anul 1957), au fost publicate mai multe lucrări, studii şi articole, cu o mare diversitate tematică, dintre care amintim: teza de doctorat despre reverberaţiile răscoalei lui Horea între românii din scaunele secuieşti, lucrările dedicate unor personalităţi ilustre ale istoriei naţionale şi locale precum: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Gheorghe Şincai, Avram Iancu, Vasile Lucaciu, Florin Micaş, Ioan Oros-Rusu, Simion Mândrescu ş.a. Aceeaşi atenţie a fost acordată unor evenimente majore ale istoriei naţionale ca, răscoala lui Horea, revoluţia de la 1848/1849, unirea Principatelor Române, mişcarea memorandistă, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, dar şi unor teme precum: afirmarea ideii de unitate naţională, relaţiile şi solidaritatea românilor din Ardeal cu cei din Moldova şi Ţara Românească, iobăgimea transilvană, istoria oraşului Tg. Mureş şi judeţului Mureş, circulaţia cărţii bisericeşti pe Valea Mureşului, o conscripţie necunoscută de la 1748 a populaţiei româneşti din scaunul Giurgeu, Domeniul Lazar din Lăzarea ş.a. De remarcat, activitatea rodnică desfăşurată după ieşirea la pensie, reprezentând o adevărată „a doua tinereţe”, perioadă în care au fost materializate proiectele concepute şi pregătite, în anii cât a slujit arhivele mureşene.
Cercetător cu experienţă, Ioan Ranca, abordează în lucrările sale probleme referitoare la starea de spirit a populaţiei, la prejudecăţile, stereotipiile şi clişeele existente în mentalul colectiv, manipularea prin transmiterea unor ştiri şi răspândirea unor zvonuri, rolul liderilor locali – îndeosebi a preoţilor şi a învăţătorilor ş.a. Adeptul dialogului pe bază de argumente, şi nu a disputei sterile, Ioan Ranca, a dat răspunsuri argumentate la multiple probleme ridicate de unii istorici maghiari referitoare la convieţuirea româno-siculică, cu bunele şi relele ei, la dinamica populaţiei româneşti şi la „polarizările etnice” consemnate statistic şi documentar, în primul rând în antroponimele din conscripţii.
Numele arhivistului şi istoricului Ioan Ranca va rămâne legat nemijlocit de contribuţia sa esenţială la cercetarea istorie românilor din Arcul intracarpatic: „Pentru cercetătorii avizaţi, dar şi pentru o mare parte din publicul larg, arhivistul şi istoricul Ioan Ranca este unul din cei mai avizaţi cunoscători şi cercetători a istorie românilor din fostele scaune secuieşti, sau a „romanităţii siculice”, aşa cum o numea mentorul său de pioasă memorie, savantul clujean I.I. Russu – reprezentând o „secvenţă ardentă” a istorie noastre naţionale – după opinia academicianului Ştefan Pascu. Dând curs „sugestiilor călduroase” ale eminentului exeget al românităţii siculice, I.I. Russu, în privinţa începerii cercetărilor pluridisciplinare în fostele scaune secuieşti, Ioan Ranca a asigurat punerea în circuitul public a unei impresionante cantităţi de informaţii pertinente, prin apelul la izvoare, la sursele arhivistice, la cercetarea documentelor.
Cercetările pe această temă au început în anii 1965-1966, perioadă în care Ioan Ranca a adunat şi sistematizat informaţii din aproape 500 de aşezări din fostele scaune secuieşti. După propria-i mărturisire „pentru a curma sterila polemică istorică interbelică, rămasă neîncheiată prin evenimentele de la mijlocul veacului XX, în problema continuităţii şi prezenţei necurmate a românilor în scaunele secuieşti – Ioan Ranca – scrutează arhivele din ţară şi din străinătate, adunând un imens material antroponimic şi informativ general despre masiva prezenţă a românilor din scaunele secuieşti, în acest spaţiu editând primele două volume, din cele patru proiectate, referitoare la românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii”. (Ioan Ranca, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii. Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin. Vol. II 1567-1850, Tg. Mureş, 1997, coperta 4). Referindu-se la valoarea ştiinţifică a acestor volume, academicianul Ştefan Pascu, menţiona: „Prof. dr. Ioan Ranca nu s-a mulţumit cu ceea ce ştia din întâmplare sau cu aproximaţie, ci aşa cum pretinde ştiinţa patronată de muza Clio, a asociat suma cunoştinţelor anterioare cu cea oferită de o bibliografie bogată punând la dispoziţia cititorului o imagine închegată şi coerentă despre o secvenţă ardentă a românilor din estul Transilvaniei”. (Ioan Ranca, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii. Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin. Vol. II 1567-1850, Tg. Mureş, 1997, coperta 4).
Continuând cercerările distinşilor săi înaintaşi David Prodan, Ion I. Russu şi Ştefan Pascu, istoricul şi arhivistul Ioan Ranca, a cercetat cu migală şi scrupulozitate, ca nimeni altul, problematica antroponimelor româneşti din fostele scaune secuieşti, în cadrul unui proiect amplu, care în final se va materializa în patru volume. Cele două volumele intitulate „Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii”, vol. I, Scaunul Mureş şi vol. II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin – apărute până în prezent, sunt lucrări grele şi anevoioase, realizate de un singur om”, depunând o adevărată „muncă de sisif”, „migăloase şi deloc atractive, ocolite chiar şi involuntar de cercetători”. Lucrări de o asemenea factură şi complexitate, fiind de regulă elaborate de institute specializate.
În acelaşi timp, Dr. Ioan Ranca are pregătită pentru tipar volumul Românii din secuime în conscripţia din 1820. Lucrarea prezintă o importanţă deosebită, prin marele număr de subiecţi cu nume indiscutabil româneşti, prezenţi ca factori de producţie determinanţi în economia feudală în descompunere şi criteriu de estimare a proporţiei prezenţei lor în revoluţia de la 1848-1849. Lucrarea va putea constitui sursa principală pentru viitoarele studii teoretice ce vor putea fi redactate cu argumente imbatabile de generaţiile de istorici care vin, dar care sunt prea puţin dispuşi să se aplece asupra culegerii unei cantităţi aşa de mare de date, operaţiune migăloasă ce necesită studierea ani în şir, în arhive şi biblioteci, pentru elaborarea unor asemenea lucrări.
Lucrarea menţionată, încorporează rezultatele a unei munci de peste patru decenii, constând în parcurgerea manuscriselor scrise în limbile maghiară, latină şi germană, a peste 450 de fascicole reprezentând conscripţiile (recensămintele) nominale ale populaţiei aservite (iobagi şi jeleri) români, din tot atâtea sate din estul Transilvaniei. Astfel au fost parcurse câteva mii de file scrise în paleografii diferite în vederea extragerii antroponimelor de factură românească (redată în grafiile sec. al XVIII – XIX-lea limbilor menţionate) sub care au fost înscrişi ab illo tempore românii, populaţia majoritară a Transilvaniei, dar aflaţi într-o minoritate relativă în această zonă, în comparaţie cu etniile recunoscute legal de sursele de drept medievale.
Satisfacţia noastră este cu atât mai mare, cu cât, Dr. Ioan Ranca se numără printre cei mai apropiaţi şi statornici colaboratori ai Central European de Studii Covasna-Harghita, Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni. După înfiinţarea instituţiilor muzeale româneşti laice şi eclesiastice, din judeţele Covasna şi Harghita, cu bogata sa experienţă şi generoasă disponibilitate, cu înţelepciune şi echilibru, Ioan Ranca „ne-a fost baci”, monitorizându-ne, sprijinindu-ne, iar când a fost cazul, atenţionându-ne şi sfătuindu-ne de bine. La rândul nostru, i-am răsplătit prodigioasa sa activitate ştiinţifică prin acordarea Premiului I.I. Russu, la prima ediţie, din anul 2009.
Ca o recunoaştere a îndelungatei şi rodnicei activităţi desfăşurate pe tărâmul arhivisticii şi istoriografiei româneşti a fost inclus în Enciclopedia Istoriografiei Româneşti (1978), a fost distins cu Fibula de la Suseni şi Diploma de Excelenţă, acordate de Prefectura judeţului Mureş (2006), mai multe distincţii – diplome de onoare, diplome de excelenţă, medalii jubiliare – din partea Arhivelor Naţionale şi a altor instituţii şi asociaţii ştiinţifice, culturale şi civice.
Mesajele primite cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, cât şi cele cuprinse în volumul de faţă, surprind principalele aspecte şi dimensiuni ale personalităţii arhivistului şi istoricului Ioan Ranca, iar împreună, redau cât mai fidel personalitatea sa, cu luminile şi izbânzile dobândite prin muncă asiduă, în vremuri nu întotdeauna favorabile. Sunt puse în evidenţă: profilul de arhivist cu multiple însuşiri, remarcat ca redutabil profesionist, cu vocaţie de istoric, devotat Arhivelor Naţionale pe care le-a slujit ca vrednic succesor al marilor înaintaşi; bun organizator, apropiat de oameni, directorul care a ştiut să-şi antreneze colaboratorii în activităţi de depistare, preluare, conservare şi valorificare a documentelor de importanţă istorică şi practică; directorul exigent, perseverent, corect, principial, cu putere de muncă şi iniţiativă, spirit gospodăresc, fire comunicativă, deschisă, cu o pregătire profesională foarte bună, cu experienţă în muncă şi calificative foarte bune la evaluările anuale; portretul unui director care „avea coloană vertebrală”; care se impunea prin vervă, ţinută şi mai ales prin argumentaţia pe care o folosea în susţinerea ideilor sale, prin înaltul profesionalism, atât prin intervenţiile sale, cât şi prin ţinuta referatelor şi a comunicărilor susţinute; conferenţiarul care peste tot lăsa o impresie puternică prin importanţa subiectului istoric abordat în comunicările sale şi a documentaţiei minuţioase, aproape în exclusivitate bazată pe izvoare; cercetătorul care a fost şi este respectat ca o autoritate în domeniu; calităţile cercetătorului: meticulozitatea, răbdarea, exigenţa, patriotismul, promovarea spiritului naţional, tinereţea şi forţa sufletească, rigoarea, consecvenţa, discernământul, probitatea, prolificitate ştiinţifică, loialitatea faţă de profesie şi instituţie, demnitate, onestitate, generozitatea, echilibru, înţelepciunea ş.a.
În persoana lui Ioan Ranca – subliniază cu deplin temei, prof. univ. dr. Corneliu Mihai Lungu, fost director general al Arhivelor Naţionale ale României – „au fost întruchipaţi, în mod armonios, arhivistul, istoricul, cercetătorul, dar, mai presus de orice: OMUL, care şi-a dedicat întreaga viaţă şi activitate, în egală măsură, atât documentelor de arhivă cât şi semenilor săi pe care a ştiut să-i aprecieze”.
Dar OMUL Ioan Ranca nu s-ar fi putut împlini profesional fără o familie model, fără contribuţia distinsei doamne Ranca, care şi-a înţeles soţul şi menirea lui, şi l-a sprijinit din punct de vedere moral peste tot unde a fost nevoie, fără satisfacţiile oferite de cei doi copii ai familiei, care au onorat-o cu frumoase cariere profesionale şi nepoţi minunaţi.
Bineînţeles că despre arhivistul, istoricul, cercetătorul, publicistul şi despre OMUL implicat în viaţa cetăţii Ioan Ranca se pot spune încă multe, inclusiv despre eventualele rezerve formulate de unii din foştii săi colegi şi colaboratori. Important este că, prin tot cea ce a făcut şi face pe tărâmul istoriografiei şi arhivisticii româneşti, Ioan Ranca şi-a înscris numele în galeria marilor personalităţi arhivistice de la cumpăna dintre secolele XX şi XXI, reprezentând pentru generaţia tânără, întruchiparea modelului ce se cere urmat.
Dr. Ioan Lăcătuşu
