În ziua Învierii Domnului a.c. – Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, sărbătoarea bucuriei, după o grea suferință – timp în care a fost îngrijit cu dragoste de către fiul Adrian, nora Eva și nepotul Gabriel – a trecut la cele veșnice Gheorghe ZAHARIA, fost viceprimar al orașului Sf. Gheorghe, laureat al titlului onorific „Pro Urbe” și de Cetățean de onoare al comunității românești din Sf Gheorghe. După rânduielile Bisericii Ortodoxe, fiind înmormântat în Săptămâna Luminată, slujba înmormântării a fost oficiată după o rânduială specială, fiind înlocuită de slujba Învierii. Așadar și cântările acestei slujbe au evocat biruința Vieții asupra morții.
Răposatul în Domnul, Gheorghe Zaharia s-a născut la data de 14 martie 1938, la Arini, comuna Măieruş, judeţul Braşov, fiind unicul fiu al familiei Maria şi Gheorghe Zaharia.
A frecventat primii trei ani ai şcolii primare din Arini, după care, împreună cu familia, se mută în mai multe localităţi din raionul Sfântu Gheorghe, unde avea serviciul tatăl său.
Din anul 1950 familia Zaharia se stabilește în oraşul Sfântu Gheorghe, unde a locuit până la trecerea sa la cele veșnice.
După absolvirea liceului în Sfântu Gheorghe, urmează şcoala Tehnică de Topografie – Geodezie din Sibiu, pe care o termină în anul 1958. Între anii 1958-1966 este angajat la serviciul cadastru din cadrul Sfatului Popular al raionului Sfântu Gheorghe. Îşi continuă pregătirea profesională la Cluj, la şcoala administrativă. După absolvire susţine un concurs la nivel regional şi obţine funcţia de secretar al Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Sfântu Gheorghe (1966-1968), iar apoi pe cea de șef Birou Administraţie Locală (1969-1971).
În anul 1965, s-a căsătorit cu Elisabeta, iar în 1967 s-a născut fiul lor, Adrian.
În perioada 1971-1979, timp de două legislaturi ocupă funcţia de vicepreşedinte al Sfatului Popular din Sfântu Gheorghe, cu atribuţii în probleme organizatorice, comerciale, locative şi agricole ale oraşului şi ale localităţilor aparţinătoare, Chilieni şi Coşeni.
În anul 1979 se transferă la Întreprinderea de Aparataj Electric Auto și Motoare Electrice din Sfântu Gheorghe, la biroul special de producţie militară cu atribuţii de proiectare, asimilarea, producerea şi livrarea produselor de tehnică militară.
Din 1994 şi până la pensionare, în anul 1999, ocupă funcţia de şef al biroului Transport-Depozite din aceeaşi unitate. În anul 2005 trăiește bucuria naşterii nepotului Gabriel.
Pentru activitatea depusă în folosul obştii, în anul 2006 primeşte distincţia de „Cetăţean de Onoare” al comunităţii româneşti din municipiul Sfântu Gheorghe, şi în 2008 primeşte distincţia „Pro Urbe” de cetăţean de onoare al oraşului.
Ca pensionar, a ocupat funcţia onorifică de vicepreşedinte al Fundaţiei „LUACOR” înfiinţată în anul 2000 de familia Iacob, în scopul ajutorării elevilor şi studenţilor merituoşi cu posibilităţi materiale reduse, pentru a-şi termina studiile.
În cei peste 70 de ani, perioadă cât a fost cetăţean al municipiului Sf. Gheorghe, prin responsabilităţile avute în conducerea oraşului și a Întreprinderii de Aparataj Electric Auto și Motoare Electrice a contribuit la dezvoltarea economică şi urbanistică a acestuia, bucurându-se de stima şi respectul cetăţenilor, deopotrivă români şi maghiari. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar noi să-i cinstim memoria, alături de toți cei care și-au contribuția la propășirea orașului Sf. Gheorghe și a județului Covasna.
Ioan LĂCĂTUȘU
