Interviu cu directorul Teatrului „Andrei Mureşanu”, Horaţiu Mihaiu
În pragul începerii stagiunii de toamnă, angajaţii Teatrului „Andrei Mureşanu” (TAM) din Sfântu Gheorghe, deşi se confruntă cu probleme de tot felul, îşi doresc să aducă în faţa pubicului piese de certă valoare prin intermediul cărora, această instituţie de cultură să rămână o voce unică şi originală în contextul teatral contemporan al ţării. Pentru că viaţa culturală a oraşului ar trebui să ne intereseze pe fiecare în parte, iar cea a Teatrului în mod special, am stat de vorbă cu directorul TAM, Horaţiu Mihaiu, despre necazuri, proiecte, speranţe…
Domnule Mihaiu, cu ce probleme se confruntă Teatrul “Andrei Mureşanu” în momentul de faţă?
Problemele cu care ne confruntăm nu sunt noi, ci vechi şi foarte cunoscute. Însă, cea mai stringentă o reprezintă, în continuare, lipsa unui „loc al nostru”, unde să ne desfăşurăm activitatea în bune condiţii. Este ştiut faptul că suntem, în continuare, în aşteptarea eliberării clădirii „Cinema”, pentru a prelua acest sediul care ne-a fost atribuit de Primărie. Sperăm ca acest lucru să se întâmple cât mai repede cu putinţă. Şi asta datorită faptului că, aici, în clădirea Teatrului, suntem patru instituţii diferite care „convieţuim” sub acelaşi acoperiş. În aceste condiţii, în ciuda faptului că ne înţelegem, este foarte greu să ne organizăm programul în aşa fel încât să şi funcţionăm profesionist. Adesea ne oprim în mijlocul repetiţiilor deoarece sunt şi alţii care au nevoie de sala de repetiţii. Aşa am ajuns să ţinem, uneori, repetiţii în biroul acesta (anticamera secretariatului – n.red.), în foaier… pe hol.
„Casă” nu aveţi, dar cum staţi cu bugetul alocat instituţiei pe care o conduceţi?
După cum ştiţi, pentru că este publică informaţia, bugetul nostru pentru acest an este de 70.000 lei, din care reuşim să ne plătim doar salariile. În rest, ce încasăm în plus, şi-aici vorbesc de aproximativ 50.000 de lei pe an, sunt bani pe care îi folosim la producţii. Normal, din această sumă poţi face o singură producţie spectaculoasă, bună, pentru care să ai invitat un regizor mare, să ai o scenografie, costume fastuoase… Or noi, cu aceşti bani trebuie să facem… cinci producţii. Fiecare producţie costă, şi, oricât te-ai strădui să faci de ieftin, nu se poate să facem rabat de la calitate. Eu nu îmi pot permite să îmi bat joc de public şi să îl chem la nişte spectacole urâte sau subfinanţate, deoarece acest lucru s-ar vedea imediat, pe scenă, iar publicul nu poate fi minţit. Un lucru de calitate se face cu bani şi, din păcate, teatrul are nevoie de bani mulţi.
„Ne chinuim să ne organizăm şi să funcţionăm fără o susţinere financiară corespunzătoare”
Iar noi, din punct de vedere al bugetului, ne aflăm sub limita normală încă de anul trecut de când s-au tăiat 25% din fonduri, bani cu care reuşeam, cumva, să ne menţinem pe linia de plutire. În aceste condiţii, ne chinuim să ne organizăm şi să funcţionăm fără o susţinere financiară corespunzătoare. Reuşim să supravieţuim din vânzarea biletelor, a sponsorizărilor pe care le primim (le mulţumim celor care ne sprijină finaciar) sau din participări la festivaluri… Cam acestea sunt sursele noastre de venit.
Şi totuşi, din câte ştiu, despre TAM se vorbeşte numai de bine!
Culmea este că teatrul funcţionează extraordinar de bine, vizavi de condiţiile mizere pe care le avem, în sensul că avem mare succes. Teatrul „Andrei Mureşanu” este un teatru de calitate, cel puţin asta spun „vocile avizate”, lucru care se vede şi din invitaţiile pe care le primim pentru a participa la diverse evenimente sau festivaluri naţionale şi internaţionale. În toamna aceasta suntem invitaţi la Festivalul Naţional de Teatru care se desfăşoară la Bucureşti, în perioada 28 octombrie – 6 noiembrie, urmând ca între 23-26 noiembrie să plecăm în Anglia, la Festivalul de Teatrul Românesc şi dans contemporan, unde suntem invitaţi să luăm parte. Anul viitor, vom pleca în Polonia. Pentru noi nu există o dovadă mai bună a calităţi muncii pe care o facem, decât invitaţiile pe care le primim.
„Publicul nostru cuprinde toate generaţiile, semn că nu facem spectacole „bătrânicioase, pline de praf”.
Cine mai vine la teatru, Domnule Mihaiu?
Cu satisfacţie vă spun că publicul nostru cuprinde toate generaţiile, semn că nu facem spectacole „bătrânicioase, pline de praf”. Avem un public minunat, un public care te împinge mai departe… unul pe care rar îl întâlneşti în alte teatre. Mă bucur că există o generaţie care creşte odată cu trupa de la TAM, care-i o trupă de actori excepţionali, regizori de mare calibru, o scenografă foarte bună… o adevărată echipă extraordinară. Mă bucur să văd că şi copiii vin la teatru, iar astfel, eu mai cred că noi putem rămâne tineri în spirit, prin conexiunea la tinereţe.Ca urmare, sunt extraordinar de mulţumit când văd că avem un public fidel, care vine la toate reprezentaţiile noastre. Atunci când jucăm, publicul umple întregul spaţiu. Am văzut foarte multe teatre care nu şi-au calibrat repertoriul în funcţie de public. Noi, în schimb, gândim tot repertoriul pentru publicul larg. Facem spectacole pentru orice tip de public. Spectacolelele îmbină orice formă de cultură şi artă.
Faceţi spectacole, dar cu cine?
Din păcate, Teatrul „Andrei Mureşanu” mai are 36 de angajaţi, după ce anul trecut ni s-au mai tăiat şase posturi. La multe capitole suntem descoperiţi total. Am foarte puţini actori, doar cinci actori bărbaţi, şi aş mai avea nevoie de încă doi. Pe partea administrativă am rămas foarte puţini care trebuie să rezolvăm o serie de probleme care ne epuizează la maxim forţele. În aceste condiţii este incredibil că teatrul mai funcţionează cu câte o persoană, în posturi cheie. În cazul în care unul din ei se îmbolnăveşte, noi trebuie să oprim activitatea. Eu sper să mai primim câteva posturi înapoi.
Şi totuşi, ce vom vedea la TAM?
Avem în premieră spectacolul „Ţara Clownilor” al cărui scenariu, dar şi regia, sunt semnate de Loredana Grigoriu, iar muzica originală de Tatiana Donciu, cu care am deschis stagiunea pentru cei mici, în 15 septembrie a.c. Spectatorii vor putea urmări şi „Moartea pentru patrie” în regia Mirelei Bucur, dar şi „Cameristele” în regia lui Sorin Misirianţu. Pentru luna octombrie printre piesele care vor fi puse în scenă se numără „Mai întâi te naşti” în regia lui Radu Afrim şi „Dl.Colpert” în regia lui Cristian Ban.
Ca om de teatru credeţi că în prezent, actorii „sunt lăsaşi de izbelişte”? Nu cred acest lucru! Din afară, pare că sunt lăsaţi de izbelişte, însă, singurul lucru critic este că sunt foarte slab plătiţi. Munca pe care o depune un actor este nevăzută: ceea ce se vede pe scenă, timp de o oră, are în spate sute de ore de nesomn şi de muncă. Iar salariile oferite pentru această muncă, sunt jignitoare. Dar, bucuria lor majoră sunt aplauzele şi căldura publicului, lucru care îi „obligă” să meargă mai departe.
Ce vă doriţi, în mod special, pentru teatrul pe care îl conduceţi?
În primul rând îmi doresc să avem propria noastră „casă”, altfel sunt mulţumit de calitatea teatrului. Nu am dorinţe… Majoritatea îmi sunt îndeplinite. Deşi mergem foarte greu am obţinut foarte multe satisfacţii: săli pline, turnee, invitaţii la festivaluri importante, cronici laudative… Îmi doresc bani, deşi nu sunt genul de om interesat de bani, dar fără ei nu se poate. Trăim într-o sărăcie cumplită. Sigur că astea sunt satisfacţiile, faptul că din sărăcia asta am izbutit să facem atâtea lucruri fantastice. La noi, fiecare bilet vândut este o victorie pentru teatru!
Ei, şi pe această cale doresc să atrag atenţia că la anul, prin toamnă, Teatrul „Andrei Mureşanu” împlineşte 25 de ani de existenţă. Acest moment trebuie marcat într-un anumit fel. Drept urmare, vom avea o serie de manifestări la care vor fi invitaţi toţi cei care au colaborat cu teatrul nostru. Totodată, vrem să scoatem o carte despre Teatrul din Sfântu Gheorghe, vrem să prezentăm nişte spectacole mai bine susţinute financiar, pentru că până acum nu am avut acest prilej. Îmi doresc ca anul viitor să ni se aloce o sumă substanţială, fiindcă toată această manifestare costă. Vom avea peste 200 de invitaţi, din toată ţara. Spectacolele vor fi dedicate tuturor invitaţilor, şi în mod special publicului de aici.
Pe când şi în ce mod vedeţi finalul crizei financiare pentru teatrul pe care îl conduceţi?
Criza actuală este pentru toţi, dar trebuie ştiut faptul că Teatrul a trăit mereu în criză. Pe rând, a fost în criză ori financiară, ori politică, ori culturală. Azi teatrele sunt în criză financiară. Noi nu cerem bani ca să facem praf bugetul statului, noi cerem minimum pentru a putea rezista, fiindcă este nevoie de teatru, de o instituţie de spectacole, pentru minoritatea românească de aici. Susţin cu tărie că este nevoie de susţinerea culturii, în cadrul oricărei minorităţi, în ţara asta. Aşa cum este susţinută minoritatea maghiară din România, aşa cer şi eu ca minoritatea română din acestă zonă să fie susţinută, şi prin singura instituţie culturală din oraş. Este absurd că nu se poate face acest lucru!
A consemnat Anna-Maria Chiţu
