Numărul cetăţenilor români în 2022 este aproape egal cu cei recenzaţi în anul 1966 • Rata natalităţii, cu 20% mai mică faţă de anul 2000 • Spor demografic negativ, de -5,3‰
Suntem din ce în ce mai puţini este concluzia preliminară a recensământului populaţiei şi locuinţelor efectuat în cursul acestui an şi care consemnează că scăderea numărului populaţiei ţării noastre începută în urmă cu 30 de ani nu a putut fi stopată de niciuna dintre guvernările care s-au aflat la Palatul Cotroceni, fie că vorbim despre guvernările de dreapta, de stânga, de centru sau de coaliţii înfiinţate pe principiul struţo- cămilei.
19.023.542 de cetăţeni români în anul de graţie 2022 reprezintă o scădere cu aproape 3,8 milioane de cetăţeni faţă de recensământul populaţiei din 1992 şi un număr care se situează sub cel consemnat în recensământul din anul 1966, când ţara noastră avea 19.103.163 cetăţeni.
Previziunile specialiştilor sunt sumbre şi arată că, în ritmul actual de depopulare a ţării noastre, este posibil ca în anul 2050 să mai avem doar 15.502.837 cetăţeni români (conform bazei de date Eurostat ECHI), valoare aproape egală cu aceea înregistrată în primul recensământ efectuat în ţara noastră după cel de-al doilea război mondial, în 1948, când erau consemnaţi 15.872.624 cetăţeni români.
Dacă am asista doar la o scădere a populaţiei cu menţinerea unui ritm constant de îmbătrânire şi a unei rate bune a natalităţii, prognoza de mai sus nu ar fi gravă. Numai că, în realitate, atât sporul demografic, cât şi rata natalităţii şi cea a îmbătrânirii populaţiei nu dau niciun motiv de speranţă generaţiilor născute în perioada 1970-1990, care vor fi la pensie în 2050 şi care vor constata că nu mai are cine să cotizeze la sistemul public de pensii pentru a primi venitul necesar unui trai decent, trai decent ce trebuie asigurat de către Guvern conform articolului 47 din Constituţia României, text ce stipulează:
„(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii”.
Rămâne o enigmă modul în care va asigura statul român toate aceste drepturi cetăţenilor săi trecuţi de o anumită vârstă, în condiţiile în care numărul persoanelor care constituie baza de impozitare necesară pentru constituirea bugetului asigurărilor sociale şi bugetului asigurărilor de sănătate va scădea dramatic în următorii 28 de ani, conform estimărilor sociologilor şi statisticienilor şi datelor din recensămintele efectuate în perioada 1992-2022.
Singurele soluţii viabile par, la prima vedere, continuarea politicii de împrumuturi pentru acoperirea deficitului bugetar, mai precis a deficitului la fondul de pensii şi modificarea politicii fiscale în sensul introducerii unor noi taxe şi impozite ori majorării actuale a cuantumului acestora, sau trecerea la un impozit progresiv ori un impozit pe avere. Sunt singurele opţiuni care ar asigura viabilitatea unui stat ce în ultimii 30 de ani nu a părut deloc interesat de implementarea unor politici care să ducă la creşterea nivelului de trai în ţara noastră, care să le asigure tinerilor familii infrastructura necesară în toate domeniile pentru a încuraja natalitate, prin diferite programe pentru acestea şi prin diferite decontări sau deduceri fiscale.
- „Direcţia greşită” a dus la emigrarea a peste 4 milioane de români
Iar toate aceste lucruri au fost reflectate de-a lungul anilor şi în sondajele de opinie efectuate de diferite institute de sondare cu privire la direcţia în care merge ţara noastră.
Înainte şi după recensământul din 2011, toate sondajele efectuate arată acelaşi răspuns: majoritatea populaţiei consideră că ţara noastră merge într-o direcţie greşită.
Astfel, în 2010, un sondaj efectuat de Avangarde arăta că 74,9% dintre cetăţeni consideră că ţara noastră nu se afla pe direcţia corectă de dezvoltare a economiei şi societăţii. Tot în 2010, un sondaj CURS arăta că 66% din populaţie consideră că drumul ales de guvernanţi pentru dezvoltarea ţării este unul greşti.
În martie 2011, 87% dintre cetăţenii chestionaţi de Avangarde arătau că drumul parcurs de societatea şi economia noastră este unul eronat. În 2013, conform unui sondaj Inscop, 65,5% dintre cetăţeni susţineau că direcţia spre care ne îndreptăm e greşită, în 2018 procentul la aceeaşi casă de sondare privind direcţia greşită creştea la 74%, pentru ca în septembrie 2021 – după criza generată de ieşirea USR de la guvernare – 80,9% dintre cetăţeni să se declare nemulţumiţi de direcţia aleasă de guvernare.
Ruptura de la guvernare din septembrie 2021 avea să se reflecte şi în sondajele efectuate de Avangarde. Astfel, dacă în august 2021, la publicarea raportului privind starea naţiunii se arăta că 65% dintre cetăţeni susţin că ţara nu este guvernată în direcţia bună, în octombrie 2021, peste 80% dintre respondenţi susţineau acelaşi lucru.
La toată această stare de lucruri, adăugăm că în toate sondajele de opinie citate, agenda publică a cetăţenilor nu a coincis cu agenda publică a clasei politice. Cetăţenii s-au temut întotdeauna, în ultimii 22 de ani de creşterea preţurilor, de pierderea locurilor de muncă, de diminuarea veniturilor, de înrăutăţirea stării de sănătate şi de lipsa unei infrastructuri optime în transport, educaţie şi sănătate.
Ruptura dintre agenda publică a cetăţenilor şi agenda publică a politicienilor a devenit evidentă în toată această perioadă în care peste 4 milioane de cetăţeni români au decis, în timp de pace, să emigreze, să lucreze pest hotare, startul fiind dat în 2002 de guvernul Adrian Năstase care a inaugurat politica porţilor deschise pentru persoanele din ţara noastră care doreau să lucreze în statele membre ale Uniunii Europene.
Toate acestea au dus nu doar la un deficit de populaţie şi la diminuarea drastică a bazei de impozitare necesară pentru fondul pensiilor publice, ci şi la o penurie accentuată anual a forţei de muncă, atât calificată cât şi necalificată din ţara noastră.
Or, în condiţiile în care rata natalităţii se situa în 2020 la 8,1 la mia de locuitori, adică jumătate faţă de rata natalităţii înregistrată în perioada 1986-1988 şi mai mică faţă de aceea înregistrată în anul 2000, când am avut un pic sub 10 naşteri la mia de locuitori, dezastrul financiar pentru guvernările următoare bate puternic la uşa bugetului de stat.
- Numărul populaţiei active, din ce în ce mai mic
Mai mult, guvernanţilor nu le este favorabil nici raportul de dependenţă demografică (raportul dintre numărul persoanelor de vârstă „dependentă” – persoane 0 14 ani şi de 65 ani şi peste – şi populaţia în vârstă de muncă – populaţia 15 64 ani) exprimat la 1000 de persoane.
Astfel, dacă la recensământul din anul 2011, indicele a fost de 469,9‰, el a crescut continuu până la valoarea de 533,1‰ în anul 2020, cu doi ani înainte de recensământul din anul 2022, conform datelor cuprinse în lucrarea „Raportul naţional al stării de sănătate a populaţiei 2020″, întocmită de Institutul Naţional de Sănătate Publică şi publicată în decembrie 2021.
Specialiştii INSP preconizează o creştere rapidă a ponderii populaţiei vârstnice, care va proveni din totalitatea generaţiilor numeroase născute în perioada anilor 1970 1990. Acest lucru se va concretiza în următorii ani într-o majorare continuă şi permanentă a populaţiei „dependente” (populaţia 0 14 ani şi 65 ani şi peste) şi într-o scădere constantă, drastică a populaţiei active, adică a cetăţenilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani.
„Generaţiile mai puţin numeroase născute după anul 1990 vor deţine, după anii 2020 2030, poziţia centrală atât în populaţia de la care vor proveni viitorii copii ai ţării, cât şi în populaţia economic activă.
Accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei pe parcursul următoarelor 2 3 decenii nu poate fi evitată, de aceea obiectivul principal al politicilor în domeniul demografic ar trebui să fie în acomodarea societăţii la un nou profil al structurii pe vârste a populaţiei”, arată specialiştii INSP în documentul citat.
Conform acestora, atât declinul demografic cât şi deteriorarea structurii populaţiei pe vârste îşi au originea în primul rând în scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei.
„Situaţia socio economică şi politică din ultimii ani a avut repercusiuni profunde asupra evoluţiei numărului şi structurii pe vârste a populaţiei în România, cu schimbarea semnificativă a caracteristicilor fenomenului demografic”, mai spun cei de la INSP, ceea ce confirmă încă o dată că guvernările din ultimii 30 de ani nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în articolul 47 din Constituţia României.
Raportul întocmit de INSP mai notează că un indice important de luat în seamă în privinţa populaţiei României este indicele de îmbătrânire demografică care reprezintă numărul persoanelor vârstnice (de 65 ani şi peste), care revin la 100 de persoane tinere (0 14 ani).
Conform datelor cuprinse în documentul citat coroborate cu cele preliminare de la recensământul din 2022, se constată că indicele de îmbătrânire creşte continuu, de la 101,8% în 2011, la 122.4% în 2020, creşterea în 2020 faţă de 2011 fiind cu 20,6%, populaţia îmbătrânind rapid. Situaţia este dramatică dacă ţinem cont şi de recentele declaraţii ale lui Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică: „În 2020, la 143 de pensionari aveam 100 de copii sub 15 ani. Înseamnă dezechilibre majore la pensii şi pe piaţa muncii. Nu mai e piramida vârstelor, e o bază mică”.
Şeful INS a ţinut să precizeze că, potrivit unui raport al ONU, în afara ţării sunt circa 4 milioane de români.
- CIA şi INS au ajuns la aceeaşi concluzie: populaţia României scade în ritm îngrijorător
În ceea ce priveşte sporul natural – indicator demografic dependent de natalitate şi mortalitate şi care se calculează pe baza diferenţei dintre rata de natalitate şi rata de mortalitate generală într o anumită perioadă de timp, sau diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi cel al deceselor în rândul unei populaţii determinate într-o perioadă de timp – acesta a scăzut constant de la -2,5‰ locuitori în anul 2011 (când a avut loc recensământul anterior celui din 2022), la 5,3‰ în anul 2020, ceea ce înseamnă un deficit ridicat de populaţie. Indicele de 5,3‰ pentru anul 2020 înseamnă o diferenţă în minus de 118.736 persoane între numărul naşterilor şi numărul deceselor, ceea ce se traduce prin scăderea populaţiei.
În ceea ce priveşte acest spor, recent a fost publicat raportul anual global al CIA – The World Factbook, care arată că ţara noastră se află pe locul al doilea în lume privind mortalitatea, iar potrivit aceluiaşi document stăm prost şi capitolul natalitate. Conform documentului citat, avem 15,26 decese la o mie de locuitori şi doar 8,76 naşteri la mia de locuitori (la natalitate suntem pe locul 207 din 228 de ţări şi teritorii analizate în raportul întocmit de CIA). Cu o mortalitate ridicată şi o natalitate scăzută, este clar că sporul natural nu poate fi decât negativ. Raportul CIA ne situează din acest punct de vedere tot la coada clasamentului, pe locul 231 din 237, cu o rată de creştere a populaţiei negativă de -1,09%.
Mai mult, INS a publicat ieri o serie de date din care reiese că în primul semestru al anului 2022 în ţara noastră s-au născut aproximativ 78.800 de copii, cu peste 14.000 mai puţin decât în primele 6 luni ale anului trecut. Specialiştii INS arată că declinul demografic la care asistăm de mai mulţi ani va remodela geografia economică, socială şi politică a României, dat fiind faptul că vom avea cetăţeni tot mai în vârstă care vor trebui asistaţi financiar şi cu servicii sociale dedicate.
Conform datelor INS, structura pe vârste a populaţiei confirmă procesul de îmbătrânire demografică determinat, în principal, de scăderea natalităţii, care a dus la reducerea populaţiei tinere de 0-14 ani şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice, de 65 ani şi peste. Ponderea segmentului populaţiei rezidente vârstnice (de 65 ani şi peste) în totalul populaţiei rezidente a crescut de la 14% la 19% în 2020 şi va urca la aproape 30% în 2060, potrivit datelor INS.
„Populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani), reprezintă segmentul principal al ofertei de forţă de muncă. Acest segment a înregistrat un declin, ponderea în total populaţie rezidentă scăzând de la circa 69% la 65% în 2020 şi estimându-se să ajungă la 57% în 2060”, arată INS.
Potrivit specialiştilor din ţara noastră şi celor europeni, populaţia României va suferi un proces de scădere accentuată până în anul 2050, când vom atinge numai 15.502.837 locuitori, cu 3.778.281 locuitori mai puţin faţă de anul 2020, ceea ce reprezintă o scădere de 19,6% a populaţiei.
Amintim că actual recensământ al populaţiei şi locuinţelor s-a încheiat în 31 iulie 2022, dată până la care au fost recenzate 18,15 milioane de persoane, reprezentând 95,4% din populaţia rezidentă ţintă estimată a României – de 19,02 milioane persoane – la 1 decembrie 2021, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Din totalul populaţiei recenzate, aproape 47% a completat online chestionarele de recenzare.
Primele rezultate ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor vor fi diseminate în cursul lunii decembrie 2022, urmând ca datele complete şi finale să fie făcute publice la finalul anului 2023.
https://www.bursa.ro/
FOTO: „Salutări din România” – Carte poştală din 1890
