Se spune că Dumnezeu sau Mama Natură l-a dăruit pe om cu de toate: cap, mâini, picoare etc. și ceva minte și frumusețe, la unii mai multă, la alții mai puțină, după merit. Așa se întâmplă că unii au mai multă minte și mai puțină frumusețe, iar alții dimpotrivă.
Se înțelege însă că, mai ales în partea feminină, unele persoane mai avute și mai nemulțumite de înfățișarea lor, și sfătuite poate de prietene bune, dau năvală la cabinetele unor medici ori șarlatani ori insuficient de pricepuți, care se ocupă cu mare tam-tam de chirurgia plastică și așteaptă nerăbdători să le cadă în plasă „vrăbiuțele” dornice de schimbare, pe care „să le jumulească”, nu de pene, ci de bani, afacerea dovedindu-se profitabilă. Se întâmplă însă că unele dintre ele, după un timp constată că, de fapt, din frumoase ce erau au devenit mai urâțite decât și-ar fi închipuit, ba câteva de-a dreptul mutilate. Nu degeaba e vorba din popor, că „nemulțumitului i se ia și darul”.
A nu se înțelege aici că am avea ceva împotriva chirurgiei plastice, aceasta chiar e necesară în cazul unor victime ale accidentelor, mai ales că pe șoselele României zilnic sunt o mulțime de răniți, ca să nu mai vorbim de victimele incendiilor, astfel că adevărații medici se dovedesc a fi cei care practică chirurgia reparatorie, salvând vieți, nu cei care se ocupă de „mofturile” divelor.
E trist să auzi știrea că medicul X, care a mutilat două tinere, n-a pățit nimic, încă își practică „meseria”, că de! din când în când mai pică ceva, mai apare o frumusețe să-i ceară schimbarea. Ca să nu mai vorbim de cealaltă nebunie, schimbarea de sex, căci asta-i de-a dreptul horror, dar naivi sau „nebuni” sunt destui pe pământ.
Și se mai găsesc încă și victime nefericite care, văzând că după operație și-au pierdut frumusețea inițială, încearcă s-o repare printr-o altă operație, unele ajungând uneori și la 20, până când nu se mai recunosc și, cuprinse de depresie, ajung la sinucidere. Oare n-ar fi mai bine ca domnișoarele și doamnele din „lumea bună”, că „prostimea” n-are bani pentru astel de lucruri, să se mulțumească cu ce-au primit de la natură, căci, să recunoaștem, nu toți trebuie să fie neapărat star-uri, fiecare are frumusețea proprie, care-i conferă identitate. Câteodată e mai bine să ai mai multă minte decât frumusețe.
Ar mai fi un aspect: timpul, mai precis, schimbarea în timp. Credeți, doamnelor, care vă grăbiți la astfel de „schilodiri” inutile, veți rămâne mereu frumoase?! După 3-4 operații estetice și trecerea a 30-40 de ani oglinda vă va spune adevărul, însă regretul va fi tardiv, așa că e mai bine să rămâneți cum sunteți și arătați-vă adevărata frumusețe, cea interioară, a sufletului, care rămâne și peste timp.
Decât un om frumos cu un suflet hain, mai bine unul urât cu o inimă de aur. Frumusețea și bunătatea nu le cumperi cu bani, ele se cultivă în viața de zi cu zi. Și puțin mai multă minte nu strică pentru a-ți da seama de ceea ce urmează să faci, pentru a nu regreta mai târziu.
Sunt mulți oameni care „trăiesc clipa” ca și cum aceasta ar fi ultima zi din viața lor, dar acesta este un mod de viață fără speranță, căci nu ai speranța zilei de mâine, e ca și cum te-ai afla într-o mașină și ai apăsa ambreiajul la maxim, după care în clipa următoare, dacă apare imprevizibilul, nu mai ai nimic, nu mai ai energie. O zi are 24 de ore și nu o poți întinde mai mult oricât ai dori, astfel că trebuie să ne dozăm energia pentru a putea ajunge la destinație: la ziua următoare, și mulți uită acest lucru, ei vor ca azi să fie toată lumea a lor, mâine nu mai contează. Așa e și cu frumusețea…
Mihai Trifoi
