„A scrie poezie este ca și cum ai făuri îngeri / din aerul pe care-l respiri / Și i-ai îmbrăca în lumina ochilor proprii, / dăruită ție de Dumnezeu”, Ionel Simota.
În seara zilei de cinstire a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, la Librăria „Șt.O. Iosif . . ”, din Brașov, s-a petrecut un extraordinar eveniment cultural – lansarea celui mai recent volum de poezii scrise de Ionel Simota: „Capitol cu ÎNGERI. Dintr-un volum COLECTIV”, Onești, Editura Magic-Print, 2016.
După cum chiar poetul Ionel Simota mărturisește pe Facebook, a fost „O seară cu Arhangheli, cu Îngeri și cu Oameni deosebiți… Spațiul – unul sacru, pentru a elibera poezia, spațiul unde miroase a cerneală proaspătă și unde cărțile îți vorbesc. După cuvântul frumos, s-a așternut liniștea cântecului aproape divin, dăruit de Andreia Suciu.
Mulțumesc, Dana Anghelescu („Libris” – Șt.O.Iosif, Brașov) și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru o seară în care toate acestea au alcătuit un cerc frumos, perfect, și l-a rostogolit în suflet. A fost o seară cu multă Lumină!”
Despre poezia lui Ionel Simota și despre volumul mai sus menționat, au mărturisit două voci autorizate ale literaturii române contemporane din orașul de sub Tâmpa, scriitorii Doru Munteanu și Ion Popescu Topolog.
Ionel Simota a ales ca motto al volumului la care facem referire o mențiune critică semnată de Doru Munteanu: „Ionel Simota vine în poezia română cu o voce aparte, proaspătă și inconfundabilă. De la un volum la altul, poetul se reinventează prin ton, mesaj, viziune, construcție, rostire și abordare într-o arhitectură care-i poartă propria amprentă și matrice. Un poet de factură intimistă, care se descoperă pe sine în prefacerile metaforice ale versului. E obsedat de cuvânt, de semantica lui, de puterea de a acoperi sentimentul și trăirea, într-o caligrafie proprie, în destinul ce i-a fost hărăzit sau și l-a asumat”. Sunt cuvinte-sinteză pe care Doru Munteanu le-a dezvoltat și exemplificat în prezentarea de la Librăria „Șt. O. Iosif”.
În frumoasa carte lansată, Doru Munteanu îl găsește pe poetul Ionel Simota „egal cu sine în demersul descifrării universului intim într-o poezie eminamente romantică, de dragoste, așa cum a făcut-o mereu, descoperindu-și trăirile, într-o carte mereu nouă, ca o pasăre Phoenix, mereu renaște și se redeșteaptă din propria cenușă.” Ionel Simota este „un clasic modern al poeziei de astăzi”, care iubește „versul, rima, iubește ritmul interior”, scrie „o poezie viguroasă, tonică, desprinsă din convenționalul unei tradiții poetice românești”, cu o „scriitură modernă, cu metafore noi, îndrăznețe.”
După afirmația lui Doru Munteanu, „toată poezia lui Ionel Simota este poezie de dragoste, în stilul și în maniera sa, proprie, în scris și în rostire, care nu se poate confunda cu a altuia.” Totuși Doru Munteanu se referă și la alte teme, natura ori sentimentul patriotic – fără să fie desănțat, fără efluvii penibile – exemplificând prin poemul „Gânduri despre țară”, „o poezie patriotică absolut superbă, vine din suflet (…), după lectura căreia ai sentimentul că trebuie să te ridici de pe scaun și să faci ceva decisiv pentru țară și pentru popor.”
Altă temă la care s-a referit, în final, scriitorul Doru Munteanu a fost casa-acasă, o temă frecvent întâlnită în volumele tipărite de Ionel Simota. „Casa” este „un loc geometric al trăirilor și sentimentelor care se numesc ACASĂ”, exemplifică prin poezia „Poem despre acasă”.
În concluzie, Doru Munteanu afirmă că îl apreciază și îl prețuiește, îl citește pe Ionel Simota, iar cartea prezentată „vorbește singură și elocvent despre sinele poetului, n-are nevoie de intermediari, ca noi, pentru că își dezvelește și își dezgolește frumusețea și profunzimea”, invită cititorii „să se așeze unde e confortabil pentru a recepta poezia, așa veți simți îngerul bătându-și aripa fragilă înlăuntrul sufletului”.
Scriitorul Ion Topolog a opinat hotărât că Ionel Simota „se află la o treaptă la care ar dori mulți alți condeieni să ajungă, sigur, fiecare așezându-se pe o anumită treaptă valorică. La acest punct maxim se ajunge, cel puțin, pe baza câtorva piloni”. Interesantă exemplificarea prin „Europa noastră care va dăinui atâta vreme cât va sta pe cei trei piloni: cel de adâncime, adus de gândirea grecilor, apoi dimensiunea în lungime și lățime, adusă de Imperiul Roman, și a venit drumul în înălțime, care este Iisus Hristos, respectiv credința. Când unul se va prăbuși, atunci lucrurile sunt grave. Deci fiecare scriitor își construiește, își elaborează pilonii lui, pe care își întemeiază demersul literar.”
În cuvântul său, poetul Ionel Simota prezintă geneza volumului ce fusese scris în urmă cu un an, conceput cu un alt titlu. Dar s-a întâmplat tragedia de la „Colectiv” și ca un semn de comemorare, ca un semn de aducere-aminte mereu, a scris câteva poeme în care s-a implicat foarte distant, încercând să-și imagineze tragedia de acolo. Bineînțeles că poemele sunt scrise sub semnul durerii, al suferinței, la modul general, deși a încercat să le înflorească cumva, în cuvânt, pentru a le da o formă cât mai respirabilă pentru cititori. Cartea are un capitol închinat acestei tragedii, încât se poate afirma că este o carte a suferinței, ori, cum spune poetul „o carte liniștită, în care orice om se poate regăsi, o carte prin care te poți plimba liniștit, prin care îți poți vedea anumite umbre, îți poți vedea urmele pașilor ce-au trecut cândva pe acolo și erau parcă ai tăi”.
Participanciții la evenimentul lansării volumului de versuri al lui Ionel Simota, ce a avut loc la Librăria „Șt. O. Iosif” din Brașov, au reținut ideea că poezia este pentru poetul sărbătorit „suprema formă de exprimare a sentimentelor pe care oricum le trăim fiecare în parte, dar este cea mai frumoasă, cea mai miraculoasă. Pentru mine poezia înseamnă vibrație maximă, trăire profundă, înseamnă … să prindă viață, să aibă aripi, să zboare, să respire, să trăiască intens.” Profundă și adevărată mărturisire de credință a poetului despre care se va spune că făurește îngeri. Felicitări, Ionel Simota! Succes în a aduce lumina în sufletul cititorilor!
Menționăm în mod special prezentarea grafică de excepție a volumului, coperta și foto de Cosmina Marcela Oltean, care a realizat la înalte cote grafica și a altor volume ale lui Ionel Simota. Încheiem cu două versuri: „Iubesc toamnele ca un nebun / Și limba în care pot să ți-o spun…” („Iubesc toamnele”)
Luminița CORNEA
