„Dumnezeu a creat lumea în şapte zile
şi tot în şapte zile
a dat fiecăruia ceva
cerului – păsări
mărilor – peşti
pământului – oameni şi flori
apoi a strigat:
să vină poetul
şi a venit
ca un ram
de măslin înflorit
Eminescu
cerul a devenit acvariu
mările au plâns luceferi
umbrele toate s-au aprins
când pământului i-a fost dat poetul.
o singură icoană a rămas
teiul
la care se închină păsări”
(Mihaela Aionesei)
Ziua Culturii Naționale și aniversarea a 167 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu au fost marcate sâmbătă, 14 ianuarie a.c., la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, unde a fost organizat evenimentul intitulat „Armonii eminesciene”.
„Am reușit, de peste 20 de ani, să ne aflăm aici, sub streașina Catedralei Ortodoxe, să îl omagiem pe marele nostru poet național, Mihai Eminescu, și să trecem în revistă puținele izbînzi literare și satisfacția că ceea ce facem noi aici, astăzi, și cu ceea ce se vor face în alte locuri din județ mâine și în celelalte zile, și mai ales din țară și în lume (…) ne dau un sentiment tonifiant, de solidaritate culturală, națională, dătător de speranță. (…) Noi ne încăpățînăm și credem în ceea ce înseamnă simbolul Eminescu pentru cultura națională, pentru dăinuirea românească.”- a spus dr. Ioan Lăcătușu.
Vorbind despre importanța sărbătorii din data de 15 ianuarie, poetul Ionel Simota a menționat, printre altele: „ Astăzi sărbătorim atât personalitatea celui mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, cât și aceste Zile ale Culturii, care coincid atât de frumos, și nu e deloc ușor să reușim măcar într-o mică măsură să ne apropiem de înălțimea acestei sărbători și de sufletul, cumva, al poetului, care trebuie să ne bântuie undeva către veșnicie, pentru că este reperul cultural al literaturii române pe care îl avem. (…) Mihai Eminescu este cel mai frumos patriot pe care noi îl avem în cultura romînească și este omul care a lăsat cele mai interesante urme în primii pași pe care i-a făcut limba română și literatura română, în România.”
„Armoniile eminesciene” de la Sfântu Gheorghe au ajuns la sufletele celor prezenți prin versurile și cântecele cuprinse în programul artistic susținut de membrii Cenaclului „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc, condus de poetul Ionel Simota, respectiv: poeta Georgeta Mănilă, Adriana Balogh, Codruța Maftei și Daniel Oprea, și a elevilor Colegiului Național „ Mihai Viteazul”- Diana Iorga și Tudor Goicea.
Poveste despre nașterea marelui poet
Un moment inedit al evenimentului de la Sfântu Gheorghe l-a constituit prezentarea în fața publicului a două povești „însăilate” de poeta Georgeta Mănilă, din cartea „ Dacă treci Râul Selenei”, de Gheorghe Tomozei.
…„Povestea noastră a început de-acolo, în satul cu iazuri și păduri, cu ierburi și primăveri înflorite, în care copilăria se trece între cumpeni de fântâni, meri subțiri, cu scoarța roasă de iepuri, cu munți de fluturi aurind văzduhul.
Povestea Luceafărului a început la Ipotești. Ninge de trei zile fără contenire. Ceasurile se trec, se întunecă.Raluca, fiica stolnicului Jurașcu din Joldești, cu care Gheorghe Eminovici s-a însoțit cu 10 ani în urmă, i-a dăruit până acum 6 prunci: Șerban, Nicolae, Iorgu, Ruxandra, Ilie, Maria. Ruxandra a murit la numai 8 ani de la naștere. Căminarul știe: dacă Raluca va aduce pe nume un fiu, îl vor numi Mihai. Își dorește un fiu, încă un fiu. Scoate din raft ceaslovul cu scoarțe vechi, plesnite, moaie pana în cerneală și scrie: Astăzi, la 15 ianuarie 1850 s-au născut…și se oprește. Oare va fi băiat? Așteaptă cuprins de nerăbdare și îngrijorare. E timpul… Ușa se deschide și în încăpere intră furtunatică, toată numai un zâmbet, baba Sia, cea care i-a moșit Ralucăi toți copiii.
– Ai un cocon, să-ți trăiască!
Căminarul năvălește spre ușă.
-Domol, domol, că până mâine nu ți-l arăt.
-Atunci spune-mi măcar cum e ?
-Cum să fie? Frumos, de n-are pereche!
Pare să se lumineze. Căminarul scrie pe scoarța ceaslovului, pentru aduceri aminte: Astăzi, la 4 ceasuri evropienești, s-au născut fiul nostru Mihai. Curând cerul se umple de un fum albăstrui și de dincolo de dealuri transpar razele palide ale soarelui iernatic, ca niște petale de brândușe răsărite printre arborii ninși, și dimineața se înăsprește peste zare. Întâia dimineață a lui Mihai. Și zăpada nu e decât puberea stelelor năruită în zborul de milenii, până ca dintre ele să țâșnească Luceafărul.”
Ursitoarele
„Pe masa rotundă e așternută o pânză de borangic, gălbuie ca bobul mărunt de romaniță și străvezie ca mierea. Între ele 2 sfeșnice cu lumânări, o mulțime de lucruri așezate într-o ciudată devălmășie: o pâine uriașă cu coaja rumenă, 2 mere roșii lucioase, o crenguță de brad, un ceasornic vechi, cântător, cu capace gravate, un tom legat în piele cafenie cu colțuri îmbrăcate în solzi de argint, cu încuietoare și lacăt, o pană de gâscă meșteșugit despicată pentru scris, foarfecele Ralucăi clămpănitoare ca un cioc de barză, o nivelă de tâmplărie cu picătura de apă clătinându-se în cămăruța-i de sticlă. Cu toții sunt încredințați că la miezul nopții apropiat, zânele ursitoare vor poposi în casa căminarului, nezărite, coborând poate pe horn, fără să-și înnegrească rochiile albe în tăciunii mocnind, strecurându-se fermecate prin chiar gaura cheii ori deschizând geamurile și aducând între pereții albi albul zăpezii și a-l vieții. Ele se vor strânge în jurul mesei de ospăț și-i vor ura micului Mihai: să fie frumos și teafăr ca merele de foc roșii, veșnic tânăr ca ramura de brăzișor, înțelept ca bucoavele tomului cu ferecătură măiastră, bun ca miezul pânii albe, cu pași siguri prin lume ca bătaia ceasornicului, mânuind pana ori foarfelele vechilor meșteșuguri ale pământului și stăpânind tainele lemnului și lespezii. Ori, dimpotrivă, poate că zânele ursitoare se vor fi înnămețit pe dealurile Botoșanilor, săniile lor ușoare cu tălpici de fire de stea se vor fi răsturnat și înaintea lor, în casa de pe deal, or veni ursitoarele rele.
Sigur, totul e numai o poveste.”
„ Noi mergem în Europa în față cu Eminescu”
Evenimentul organizat la Sf. Gheorghe cu ocazia Zilei Culturii Naționale și a aniversării a 167 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu l-a avut ca oaspete de seamă și pe prof. Ioan Topolog Popescu, din Brașov, care a vorbit într-un mod inedit despre Mihai Eminescu și despre universalitatea poetului, și, totodată, a prezentat a II-a ediție a volumului de poezii ale lui Mihai Eminescu, îngrijită de domnia sa. 
Vorbind despre această lucrare, prof. Ioan Topolog Popescu a spus: „Eram tânăr școlar ca și ei (tinerii din sală-n.red) iar când fratele meu mi-a pus în mână un volum de Eminescu, mi-am zis de atunci: O da Dumezeu să mă ajute să fac și eu o ediție completă cu poeziile lui Eminescu? Și Dmnezeu m-a ajutat – e adăvărat, sprijinit de o fostă elevă de a mea, Alina Petrovici, și de actuala editoare Daniela Daraban, care a realizat editorial această ediție de buzunar în care nu există vers eminescian antum sau postum necuprins, inclusiv mult discutata poezie „La arme”-descoperită într-o revistă din Basarabia, publicată pentru prima dată. (…) O recomandăm îndeosebi tineretului licean dar este potrivită și studenților- o bagi în buzunar, o scoți și imediat poți căuta tot ce dorești. (…) Eminescu nu ar fi fost Eminescu, Eminescu a avut marea șansă de a studia în niște centre universitare unde a venit în contact cu spiritualitatea cea mare greco-romană, germană, europeană. Fără această comunicare, Eminescu nu ar fi putut deveni un spirit creator universal. Și Tudor Vianu are dreptate: Nu aveam cu cine păși și noi în marea familie a geniilor poetice europene. Zice Vianu în încheierea zicerilor despre Eminescu: francezii merg cu Voltaire, nemții merg cu Goethe, italienii merg cu Dante, spaniolii cu Cervantes, noi mergem în Europa în față cu Eminescu.”
Mihai Eminescu, tradus și în limba esperanto
Prezent la „Armonii eminesciene”, prof. Mihai Trifoi a prezentat câteva creații eminesciene, în limba esperanto. „Aș dori să mulțumesc în mod deosebit organizatorilor care, într-o lume atât de grăbită și de violentă, ne-au adus, iată, un strop de frumusețe poetică în cinstea nemuritorului Eminescu. Ceea ce aș dori eu să vă prezint este un fragment dintr-un material care se referă la romanticul, universalul Mihai Eminescu, tradus în limba esperanto.” –a menționat prof. Mihai Trifoi.
Maria Crețu-Graur
