În acest final de săptămână au loc două Sărbători importante: vineri a fost Izvorul Tămăduirii (despre care am scris în ziarul nostru), iar astăzi este Duminica Tomii (eveniment asupra căruia vom zăbovi în cele ce urmează, așa cum am promis).
Sunt noi prilejuri de a rememora semnificaţia Praznicelor creştine, dar şi de a evoca tradiţii populare româneşti ce au înfruntat veacurile.
Prima duminică ce succede Sfintelor Paşti este dedicată Apostolului Toma, iar a doua zi urmează Paştele Blajinilor sau Lunea Răposaților, fiind pomenite cu acest prilej sufletele morţilor.
Toma din Galileea a fost unul din cei 12 Apostoli aleşi de Iisus, personaj controversat care iniţial s-a îndoit de Învierea Domnului, dar s-a încredinţat abia după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
Chiar dacă este cunoscut sub numele de Toma Necredinciosul, a rămas peste timp impresionantă mărturisirea de credinţă a Apostolului. Atunci când L-a văzut pe Hristos cel Înviat, i-a recunoscut imediat Dumnezeirea.
Credinţa poporului nostru pune un accent special pe venerarea celor plecaţi într-o lume mai bună, cum se spune. Duminică se cinsteşte aşa-numitul Paşte Mic, prilej de rememorare duioasă a celor dragi nouă adormiţi întru Domnul. Fie că au plecat din această lume spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare (aşa cum cere datina străbună), fie că au fost nepregătiţi din felurite motive, ei trebuie periodic pomeniţi.
Ca atare, rudele apropiate trebuie să ducă azi sau mâine ofrande la morminte, care mai întâi se cer sfinţite în biserică, după care sunt evocați elogios cei morţi, și apoi se împart pomeni oamenilor din jur. Această sărbătoare a fost marcată mereu în aşezările româneşti, acolo unde trăiesc creştini ortodocşi.
Acum, după perioada de restricții impuse de Pandemie, închinătorii reiau vechile datini și în Duminica Tomii unii membri ai familiei se întâlnesc la cimitr pentru pomenirea și mângâierea sufletelor celor plecaţi la Cele Veşnice.
Doamne ajută!
Horia C. Deliu
