„Hristos ducându-şi crucea” („Cristo abrazado a la cruz”) este o pictură în ulei semnată de El Greco, pe numele adevărat Domenikos Theotokopoulos (1541-1614).
Lucrarea, care măsoară 108 centimetri în lungime şi 78 în lăţime, a fost realizată în jurul anului 1602 şi este expusă la Muzeul Prado din Madrid, potrivit museodelprado.es.
În imagine nu există niciun alt personaj, atenţia privitorului fiind îndreptată exclusiv spre Iisus Hristos. Ochii acestuia sunt înlăcrimaţi, semn al durerii simţite pe drumul calvarului şi în anticiparea evenimentelor care vor urma în scurt timp. Paradoxal, însă, privirea sa este senină şi plină de încredere. Chipul nu îi este afectat de suferinţă, iar postura sa este verticală, nefiind apăsat de greutatea crucii. De altfel, poziţia mâinilor sugerează că Iisus Hristos îmbrăţişează crucea, ca un gest de acceptare al Planului Divin.
Palmele şi degetele sale sunt pictate de El Greco într-un mod extrem de delicat, poate şi pentru a sublinia cruzimea pironirii ce avea să urmeze.
Pe capul lui Hristos este aşezată coroana de spini, care dă naştere câtorva picături de sânge. Totuşi, aceasta păleşte în comparaţie cu aureola care înconjoară capul personajului.
Pe fundal nu se observă decât cerul întunecat, cu nori ameninţători ce prevestesc o furtună violentă. Probabil, este o trimitere la versetele din Evanghelia lui Matei 8:23-27, în care Iisus linişteşte o furtună puternică şi le aminteşte discipolilor despre importanţa credinţei.
El Greco este posibil să se fi inspirat pentru realizarea tabloului din sculptura „Iisus Mântuitorul”, realizată de Michelangelo în 1521 şi expusă în bazilica Santa Maria sopra Minerva din Roma.
Capodopera „Hristos ducându-şi crucea” este expusă la muzeul din Capitala Spaniei începând cu anul 1872, arată sursa citată.
O versiune a aceleiaşi picturi, cu dimensiunile 105 x 79, poate fi admirată la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, provenită din Colecţia Robert Lehman, conform metmuseum.org.
Artistul spaniol de origine greacă El Greco s-a născut în Candia, Creta, fiind considerat primul mare maestru al picturii spaniole. Se cunosc puţine detalii despre tinereţea sa, dar se ştie că, probabil între 1566 şi 1570, a locuit în Veneţia şi că este posibil să fi studiat în atelierul lui Tizian. În 1572 era membru al ghildei Sf. Luca din Roma. Aici a pictat: „Băiatul suflând în flacără”, „Portretul lui Giulio Clovio”, „Izgonirea din templu”, „Vindecarea orbului din naştere”.
Prima sa comandă în Spania a fost altarul bisericii Santo Domingo el Antiguo din Toledo, realizată între 1577-1579. Începând cu aceşti ani, El Greco şi-a dezvoltat stilul specific: a ales un tip de reprezentare care elimină sugerarea spaţiului, caracteristică pictorilor italieni de la mijlocul şi sfârşitul secolului al XVI-lea, cunoscuţi ca manierişti. Figurile alungite au devenit şi ele o emblemă a stilului său.
Stilul manierist de a compune al lui El Greco nu este nicăieri mai clar exprimat decât în capodopera sa, „Înmormântarea contelui de Orgaz” (1586-1588), unde întreaga acţiune se desfăşoară în plan frontal.
Din 1590 şi până la moarte a realizat un mare număr de opere. Printre altarele de biserici pictate se mai află: biserica din Talavera la Vieja (1591), capela San Jose din Toledo (1597), capela spitalului „Caridad” din Illescas (1603-1605), biserica spitalului San Juan Bautista (1608).
Este îngropat în cripta mănăstirii Santo Domingo el Antiguo, ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale.
AGERPRES
Foto: (c) museodelprado.es
