Medicul cardiolog profesor doctor docent Ioan Pop de Popa, cel care a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România, s-a născut la 6 octombrie 1927, la Oradea. Specialist în chirurgie cardiovasculară, profesorul Ioan Pop de Popa este considerat fondatorul chirurgiei cardiovasculare moderne din România, potrivit site-ului Fundaţiei „Pop de Popa” pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecţiuni Cardiovasculare, http://fobac.ro/.
A urmat, la Oradea, şcoala primară, în perioada 1934-1938, apoi cursurile Liceului „Emanoil Gojdu” (clasele I-II), în perioada 1938-1940. Între anii 1940-1944, când familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuş, a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan” de aici. A participat voluntar, în 1944, ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, şi-a continuat studiile – clasa a VIII-a – la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946).
Între 1946-1952 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Cluj, pe care a absolvit-o cu diploma de merit „Magna cum laude”. A fost numit preparator (1949-1954) la Institutul de Anatomie umană şi chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială şi primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume, potrivit sursei citate mai sus. A efectuat primele circulaţii extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC, şi a început primele transplanturi experimentale de organe, de rinichi şi pancreas. A realizat experimental, în 1958, primele transplante cord-plămân.
A fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana, la IMF Cluj, între 1952-1962. A obţinut prin examen, în 1957, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar în anul 1960 s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni din Bucureşti, sub conducerea profesorului Voinea Marinescu. În 1962 s-a transferat, în calitate de şef de lucrări, la IMF Târgu Mureş, Clinica de chirurgie generală. S-a specializat, în 1963, în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I.V. Burakovski, iar la revenirea în ţară înfiinţează clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureş.
A fost prorector al Institutului de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş (1963-1974), iar în 1964 şi-a susţinut, la IMF Cluj, teza de doctorat cu titlul „Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”, fiindu-i conferit titlul de doctor în ştiinţe medicale. A obţinut, de asemenea, titlurile ştiinţifice de medic emerit (1971) şi profesor emerit (1987). A prezentat la Atena, la Congresul Internaţional de Chirurgie Cardiovasculară, lucrarea însoţită de film color „Procedeul personal de transplantare a inimii”. În anii 1970-1971 a efectuat o specializare în chirurgia cardiovasculară, cu o bursă dată de guvernul american, la The Methodist Hospital şi Saint Luks Children Hospital, în Houston, precum şi la Saint Vincent Hospital Portland, Oregon, şi Mayo-Rochester.
A efectuat prima operaţie pe cord deschis din România, la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureş.
La revenirea din SUA, medicul Ioan Pop de Popa a fost transferat la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti pe post de profesor şi, în paralel, într-o funcţie de decizie pentru a aplica cele văzute în SUA, se arată pe site-ul http://fobac.ro/. Astfel, a înfiinţat specialitatea de chirurgie vasculară, care nu figurase în nomenclatorul Ministerului Sănătăţii la acea dată, a scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă, a înfiinţat Centrul Naţional de Boli Cardiovasculare Bucureşti Fundeni, punând la un loc, în aceeaşi clădire, chirurgia cardiacă, cardiologia şi hematologia.
De asemenea, a înfiinţat şcoala modernă de chirurgie cardiovasculară din România, specializând circa 160 de chirurgi cardiovasculari români şi unsprezece străini, a iniţiat şi a contribuit la înfiinţarea celor şapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei, pe lângă fiecare universitate de medicină şi farmacie din România, a înfiinţat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a elaborat, atât singur, cât şi cu colectivul, circa 600 de lucrări ştiinţifice, precum şi 12 monografii de specialitate etc. Între cei aproximativ 50 de profesori universitari, şefi de şcoală din principalele ţări ale lumii, care l-au vizitat pe profesorul Ioan Pop de Popa s-a numărat şi celebrul chirurg Christiaan Barnard.
În 1991, profesorul Ioan Pop de Popa a înfiinţat FOBAC – Fundaţia pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecţiuni Cardiovasculare, organizaţie neguvernamentală. În activitatea sa de cercetare s-au înscris: realizarea primei inimi şi a primului plămân artificial din România, în colaborare cu Uzina de Armament Cugir „CP-4” (Brevet nr. 453/1954; 1953-1954; între primele patru în lume); înfiinţarea la Clinica Fundeni a colectivului de cercetare „Valve cardiace şi transplante” (1978); implantarea primelor artere artificiale tip „Pop de Popa – Dodu”, în revascularizare şi by pass-uri arteriale (Brevet nr. 98854/11 mai 1989; 1983); implantarea primei valve biologice de porc mistreţ, tip „MIVA Pop de Popa” (1983/decembrie); realizarea valvulotomului „Pop de Popa” pentru operaţii de by-pass safen in situ. Efectuarea primelor cincizeci de operaţii (Brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982); realizarea arterelor artificiale colagenate, extraanatomice şi armate, lineare şi bifurcate, tip „Pop de Popa-Bodnar-Trandafir”, implantate la peste patru mii de bolnavi (1983-1991); realizarea protezei valvulare cardiace metalice „Pop De Popa-Stănescu” (Brevet OSIM nr. 115176/29 aprilie 1986), conform https://fobac.ro/.
Acestora li se adaugă realizarea a numeroase instrumente medicale cu aplicaţii în practica chirurgiei cardiovasculare. Dintre numeroasele sale monografii amintim: „Transplantarea organelor şi ţesuturilor” (1967), „Patologia sistemului cav inferior” (1973), „Inima. Patologie şi tratament chirurgical” (1975), „Fiziopatologia cardiovasculară” (1989), „Exigenţe ale diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară” (1989), „Patologie chirurgicală cardiovasculară” (1991, vol. 5), „Tumorile cardiace” (1996), „Curs de tehnici operatorii pentru studenţi” (în colab.) etc.
Ioan Pop de Popa a fost senator în legislatura 2000-2004. A fost membru corespondent (1969) şi apoi membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1991), membru al Academiei de Chirurgie din Paris (1984), membru al Academiei de Ştiinţe din New York (1979), membru al Academiei belgiano-române de cultură şi ştiinţă (2000), Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină „Gr. T. Popa” Iaşi şi al Universităţii de Medicină din Târgu Mureş, membru al Uniunii Scriitorilor din România (2011), precum şi Cetăţean de onoare al oraşului Oradea.
I-au fost conferite: Premiul Academiei Române „Gheorghe Marinescu” pentru realizarea valvei biologice „MIVA Pop de Popa”; Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (2004); Medalia Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial (2007); Emblema de onoare a armatei române pentru fapte de arme săvârşite pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial; numeroase ordine şi medalii profesionale. Prin decretul prezidenţial 725 din 27 noiembrie 2012, generalul de brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, a fost avansat la gradul de general maior cu două stele, în retragere.
Profesorul Ioan Pop de Popa a murit la 30 aprilie 2021.
AGERPRES
