Traian Vuia (mort en 1950), devant son aéroplane à moteur à acide carbonique avec lequel il effectua son premier essai, le 18 mars 1906 à Montesson et son second, le 1er juillet 1906 à Issy-les-Moulineaux. A gauche : Delagrange. (Photo probablement prise en 1907).
Traian Vuia, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, membru de onoare al Academiei Române, personalitate a ingineriei şi a inventicii mondiale, nume cu rezonanţă internaţională în peisajul construcţiei de avioane, s-a născut la 17 august 1872 în comuna Bujoru, judeţul Timiş, potrivit www.traianvuia.ro.
Fiu de preot, a urmat liceul în Lugoj, în mijlocul familiei unui avocat şi politician, Coriolan Brediceanu, care avea să-i ofere susţinere necondiţionată în proiectul ce avea să schimbe istoria omenirii. A fost un elev eminent, absolvind fiecare clasă cu calificativul ”eximio modo” (în mod excepţional) la toate materiile, se arată în volumul ”Traian Vuia. Mărturii” de ing. George Lipovan (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966).
Încă din copilărie Traian Vuia avea o predilecţie remarcabilă pentru mecanica aplicată. De mic copil privea cu admiraţie zborul păsărilor de pradă, vulturii, iar jucăria favorită i-a fost zmeul, pe care l-a construit sub diferite forme, încercând să-i imprime o plutire lină şi stabilă, după cum se arată în volumul ”Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie” (autor ing. Constantin C. Gheorghiu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979).
Pasionat de matematică, fizică şi tehnică, a urmat, temporar, cursurile Şcolii Politehnice din Budapesta, apoi a absolvit Facultatea de Drept din acelaşi oraş, obţinând titlul de doctor în ştiinţe juridice cu dizertaţia „Militarism şi industrialism, regimul de stat şi de contract”. În această perioadă a construit macheta unui „aeroplan automobil”, care-i va anticipa preocupările ulterioare, conform Dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).
Imagine din interiorul Muzeului „Traian Vuia”, din localitatea cu acelaşi nume.
Anul 1902 îl găsea pe Traian Vuia la Paris, unde se dedica studiului zborului mecanic şi al construcţiei aeronavelor mai grele decât aerul, ştiinţă revoluţionară la momentul respectiv. Rezultatul cercetărilor s-a concretizat în concepţia unui avion monoplan, al cărui proiect l-a prezentat Academiei de Ştiinţe a Franţei – „Proiect de aeroplan-automobil” (1903).
În 1905, proiectul s-a transformat în realitate: construcţia unui avion uşor, cu elice tractivă, aripi de pânză pliabile şi echipat cu un motor cu anhidră carbonică. Aparatul, denumit ”Vuia nr. 1” sau „Liliacul”, a fost o descoperire epocală, fiind primul avion din lume mai greu decât aerul, care decolează şi zboară exclusiv prin forţa motorului.
Primul zbor cu acest aparat revoluţionar a avut loc la 18 martie 1906, pe terenul de la Montesson, în Franţa. Continuând studiul şi experimentele din domeniul zborului mecanic, a construit şi experimentat noi tipuri de avioane perfecţionate, între care două tipuri de elicoptere cu mai multe reactoare cu propulsie, care vor aduce o contribuţie esenţială la progresul zborului vertical (1918-1921), potrivit volumului ”Mici enciclopedii şi dicţionare ilustrate – Aviaţia” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985).
Preocupat, totodată, de problema realizării unui motor performant, Vuia a reuşit, în 1925, să-şi înscrie numele pe o invenţie care va avea o îndelungă utilizare în construcţia centralelor termice: generatorul de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică.
În afara preocupărilor tehnice, Traian Vuia, rămas la Paris, s-a dovedit un patriot înflăcărat, militând pentru cauza românească atât în timpul primului, cât şi al celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1916-1918 a activat pentru desăvârşirea statului unitar român, organizând la Paris Comitetul naţional al românilor din Transilvania, care edita revista „La Transylvanie”, şi în paginile căreia a semnat numeroase articole.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ales preşedintele primului comitet legal al Frontului Naţional Român şi a publicat articole în „La Roumanie libre”, militând pentru eliberarea şi revenirea la România a nord-vestului Transilvaniei, răpit în urma dictatului de la Viena, din 1940.
La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A murit la 3 septembrie 1950, la Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu. „Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există”, spunea românul care a revoluţionat lumea.
În 1956, la Paris a fost marcată împlinirea a 50 de ani de la zborul lui Traian Vuia, fiind organizată o expoziţie la aerodromul ”Le Bourget” de lângă Paris.
În prezent numele marelui inventator se regăseşte pe frontispiciul Aeroportului Internaţional din Timişoara, în faţa căruia este amplasată macheta aeroplanului Vuia 1, la scara 1:1, realizată de către Fundaţia Academică Culturală Timişoara. De asemenea, în memoria lui Traian Vuia, la 14 septembrie 2013, a fost dezvelită o placă memorială de autorităţile franceze din Montesson. Începând din 2015, se desfăşoară anual, la Timişoaara, Salonul Internaţional de Invenţii şi Inovaţii „Traian Vuia”, organizat de Societatea Inventatorilor din Banat.
AGERPRES
Sursa foto deschidere : autour-de-paris.com
