Criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A urmat şcoala primară la Bacău şi Roman (1879-1883), apoi gimnaziul la Roman (1883-1887).

Între 1887-1890, a făcut liceul la Bârlad, perioadă în care a pus bazele societăţii culturale „Orientul”. În 1889-1890, a editat la Roman revista ‘„Şcoala nouă”, contribuind cu încercări literare şi traduceri sub pseudonimul Cezar Vraja, conform „Dicţionarului scriitorilor români” (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).

În perioada 1891-1895, a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie. A fost apoi profesor de limba română la licee din Bacău şi din Iaşi (1900-1908), iar din 1908 – profesor universitar de istoria literaturii române şi estetică literară la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi.

A devenit doctor în litere în 1912, cu teza „Opera literară a d-lui Vlahuţă”, despre care George Călinescu scria, în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Minerva, Bucureşti, 1982) că este ‘„de un mare interes, fiindcă ea schiţează în introducere estetica lui Ibrăileanu, restul slujind ca o demonstraţie didactică”.

În perioada studiilor universitare, Garabet Ibrăileanu a colaborat cu articole politice şi de critică literară la diverse reviste şi ziare ale timpului: „Lumea nouă” – organ al Partidului Social-Democrat (1894, ca redactor), „Munca”, „Critica socială” (1892), „Evenimentul literar” (1893-1894) din Iaşi, „Noua revistă română” din Bucureşti, „Curentul nou” din Galaţi.

În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista „Viaţa românească”, de care va fi legat toată viaţa, mai întâi ca simplu redactor, apoi ca un „spiritus rector”, fiind ideologul poporanismului literar, pledând pentru specificul naţional în literatură. A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933.

A editat, în 1918, la Iaşi, ziarul „Momentul”, suprimat de cenzură după 49 de numere, iar în 1919 (februarie-decembrie) a apărut, la iniţiativa şi sub conducerea sa, revista săptămânală „Însemnări literare”.

În domeniul criticii literare, s-a afirmat cu „Spiritul critic în cultura românească” – debutul său editorial (1909). Lucrarea este o analiză a literaturii din perioada 1840-1880, încercând să evidenţieze trăsăturile celor mai originale opere. Ulterior, criticul avea să elaboreze „teoria selecţiei”, potrivit căreia ar exista legături între contextul social şi subiectivismul artistic. Principalul oponent al teoriei susţinute de Garabet Ibrăileanu a fost Eugen Lovinescu.

Au urmat alte volume precum: „Scriitori şi curente” (1909), „Note şi impresii” (1920), „După război. Cultură şi literatură” (1921), „Scriitori români şi străini” (1926), „Studii literare” (1930), cărora li se adaugă şi eseurile – „Literatura şi societatea” şi „Creaţie şi analiză”.

În 1933 îi apare, la Bucureşti, romanul „Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu (iulie – august 189…)”. Cartea este scrisă sub forma unui jurnal intim ţinut de protagonistul Emil Codrescu. Pe lângă prezentarea trăirilor personajului principal, cartea cuprinde descrieri ale unor mirifice peisaje din judeţul Neamţ.

Despre acest roman al lui Garabet Ibrăileanu, Constantin Ciopraga notează în „Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005) astfel: „Discontinuităţile din viaţa psihică, descoperire a romanului modern, fac din Emil Codrescu un personaj de excepţie, motiv pentru care s-a vorbit de proustianismul scrierii. Eroul percepe totul în nuanţe infinitezimale, prisosul de sensibilitate se converteşte la el în exces de interpretare. În ciuda titlului, Adela, eroina romanului, stă în dependenţa complicatului ei prieten, protagonistul incontestabil. (…) La data apariţiei, Adela era pentru G. Călinescu ‘cel mai bun roman de analiză pe care-l avem’.”

În 1985, a fost lansat filmul „Adela”, regizat de Mircea Veroiu, cu George Motoi, Valeria Seciu şi Marina Procopie în rolurile principale, potrivit cinemagia.ro.

Garabet Ibrăileanu a devenit, la 28 octombrie 1948, membru post-mortem al Academiei Române.

A murit la 12 martie 1936, la Bucureşti. Îşi doarme somnul de veci la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

AGERPRES

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail